Cine are interdictie la ras, sa nu-l citeasca pe Nelinistitu` alias Adrian Voicu. Creeaza dependenta. Eu am facut deja riduri, de cand ii citesc blogul. Mare maestru in ale cuvintelor, Adrian Voicu s-a dat si la potoale acompaniate obligatoriu de „metale grele“. Mester in manipularea papilei inovatoare si a celei exploratoare , Adrian Voicu mi-a facut hatarul si mi-a trimis reteta asta , special pentru voi. Nu ezitati sa dati o raita printre retetele si povestile de pe blogul lui. Multam fain!
Vi s-a întâmplat să veniţi acasă după o zi de 3,3 lei vechi şi să nu aveţi prin bucătărie decât vreo trei roşii ameţite, ulei şi sare? Iote, asta am trăit-o eu acuşi câteva ore după ce avusei o minunată zi cu non-valoare.
Am sărit pe empetripleiăr şi am dat rapid peste vocea auriferă a unui corifeu pe felia lui de rock: nenea Dio.
Am dat „click” la cronometru, am ochit cele 3 roşii, apoi le-am luat la mătrăşit după cum s-a nimerit, nu felii, ci triunghiuri, cumva, să lase cât mai multă zeamă. Fiind roşii d-alea sintetice, de nisip, m-am rugat de ele să dea ceva suculente, dar văzându-le aşa de nevolnice, le-am ajutat cu puţin ulei de măsline.
Tot prin zonă se învârtea stingherit un ardei iute şi verde. L-am capturat mintenaş, l-am curăţat de miezul sâmburos şi l-am căsăpit peste roşii în rondele ţărăneşti.
Într-o doară, aşa, am dat peste amestec un praf de sare. Cum stăteam eu şi mestecam agale cu o spatulă de lemn, numa’ ce-mi sare în ochi surpriza emisiunii: o minunăţie de sticluţă plină cu sos Teriyaki! Ştiu, conesiorii îşi vor sălta popourile de indignare, da’ io-s curios şi experimental din fire, aşa că am azvârlit în bolu’ cu roşii o lingură cu vârf de sos d-ăsta din insula lu’ Mifune. Şi n-am greşit! Nu vă mai zic că mi-a înnobilat salata până la rangul de friptură, să dea sănătatea în inventatoru’ lui de sos!
Am oprit cronometrul şi am citit: fix 4 minuţi şi 14 secunzi, cu tot cu spălat roşiile, ardeiu’ şi găsitul sosului ridicător în rang şi funcţie.
Am alăturat nişte pâine cu miez pufos, ca să înmoi în zama nobilă de după halitul roşiilor şi. uite-aşa, am făcut foamea arşice în mai puţin de 5 minute!
Hai, ia încercaţi şi de nu v-o place să nu-mi ziceţi mie „Bucătar Maniac”, he-he!
@ Drepturile de autor asupra fotografiilor si textului din aceasta postare ii apartin lui Adrian Voicu.
Super tare! :)))
Mi-ati descretit fruntea, dragilor! 🙂
Super salata cu rang de friptura!!! Cand am vazut-o prima oara, am zis ca cineva mi-a furat o poza cu salata mea. Dar mi-am adus aminte ca nu am facut nicio poza. Nelinistitule, noroc ca rosiile sunt bune, ardeiul e bun, si sosul Teriaky e bun, deci noua nu ne ramane prea mult de facut.
Gut, gut, nu asa!
Cantităţile e totul, bre, în ziua de azi, he-he!
Să fiţi sănătoase şi pe deplin fericite!
Asta este o reţetă de mare succes! Felicitări Neliniştitului! Mersi pentru întâlnirea nocturnă cu Dio.
Buna.
M-am amuzat copios 🙂 Poti sa imi spui si mie te rog de unde ai cumparat sosul teriyaki?
Flory
Mersi, nenea Cristi Lisandru! Să trăieşti! 🙂
Flory,
Mulţam fain!
Sosu' cu pricina se găsea şi prin Carfur, dar nu strică să dai o raită prin alte hypermarketuri. Dacă nu şi nu, vorbeşte cu Google şi-ţi mai zice el câte ceva. 🙂
Paznicul de Noapte, multumesc! Cat despre Adi, mie-mi spui? Cand ii citesc postarile ma spulber de ras si chiar imi imaginez cum face! Povesteste foarte expresiv! Are talent cu carul!
la postarile lui adi, ti se face foame, chiar daca fotografiaza o ceapa si ne spune cum a spart-o cu pumnul. tu esti sofisticat, ai arta, ne obligi si pe noi s-o imprumutam, ai niste reguli, care nu dau gres, dar adi da drumul la muzica si se apuca sa arunce in tigaie tot sertarul cu mirodenii, pune si vreo doua paie din matura de dupa usa, e nebunie ce iese!