Nu radeti! E delicioasa. Poate ca sunt putin nostalgic in ultimul timp, dar vazand-o pe Maya crescand, imi aduc aminte de copilaria mea si de micile placeri pe care ni le permiteam atunci. „Pita uda si cu zahar“ era una din ele“. Se consuma intotdeauna in grup, cu ceilalti copii, afara la joaca. Mai ajungea si pe jos, mai zbura zaharul de pe ea, dar era acel „ceva bun“ pe care il cauti cand ti-e pofta de ceva dulce si nu sti ce ai vrea sa manaci.
Cred ca pita uda cu zahar era varianta comunista autohtona a nutellei pe paine. Era tare buna! Si este in continuare.
Atentie! A se consuma cu moderatiune, cam o data la cateva luni! Continut foarte mare de zahar! 🙂
Ingrediente:
paine
apa
zahar
Recomand painea de casa sau painea pe vatra. O felie de paine se stropeste cu putina apa, cat sa fie umeda, dar sa nu se imbibe prea tare. Deci nu o puneti sub robinet. Deasupra se presara zahar. Se consuma imediat, in timp ce se joaca „de-a prinselea “.
Ce amintiri mi-ai trezit…
Ma duc sa-mi fac si eu o felie 😛
Olgutza, pofta buna! :))))
Nttt! Esti mai tanar, de aia. Eu am prins o perioada, cand eram mici, bunica "adevarata", de care imi aduc aminte foarte putin, ne dadea pe langa lapte prins in olite de lut ars(nu batut ca acum!) si mamaliguta rece, taiata felii si presarata cu zahar. Daca n-ai incercat cand erai copil, nu cred ca mai are acelasi gust acum. Nu mai putem sa ne jucam ca atunci, nu mai suntem la fel de lipsiti de griji sau de stress, cand nu ne pasa de nimic si imparteam totul. O primavara frumoasa!
Elena, ai drepatte. Nu pot decat sa imi imaginez ce bun trebuie sa fi fost! Iti doresc si eu o primavara frumoasa si La multi ani de * Martie!
Multumesc frumos de urare! De-abia astept sa vad ce mai bucataresti pe aici.
On-topic: 1. N-ati precizat (in beneficiul celor care sunt prea tineri pt a sti) ca este recomandabil ca painea sa nu fie proaspata (la fel ca pt friganele sau pt painea prajita in ulei cu usturoi).
2. Nu-i nici o problema daca painea mai veche e pusa sub robinet, dar sa nu fie tinuta acolo, ci scoasa rapid: cantitatea mare de apa se scurge, putina apa care ramane in porii de pe fata expusa jetului e absorbita treptat de restul feliei.
Off-topic: Am ajuns aici din intamplare (link dupa link) si-mi place. As mai reveni, dar – desi sunt (cam prea) in varsta – sunt mult prea necunoscator in operare PC si in mediul virtual, astfel incat singura modalitate de abonare pe care o stiu gestiona corespunzator este cea prin mail, pe care eu aici n-am gasit-o. Puteti va rog s-o oferiti si aici? (Sau sa-mi indicati unde s-o caut, in caz ca exista si n-am gasit-o eu?) In caz afirmativ, fiti va rog amabil sa postati instiintare ca si comentariu la acest articol ca sa "ma gaseasca" (sau sa ma anuntati la adresa de mail corespunzatoare acestui comentariu, insotind cu link activ ca sa pot reveni pt a ma abona). Multumesc anticipat pt bunavointa! Spor si succes in continuare!
Mama mea muia feliile de paine in apa cu zahar si apoi le rumenea in tigaie cu putin ulei. Ce pofta mi s-a facut!!!
Rox, reteta asta n-am stiut-o. Trebuie sa fi fost bun!, multumesc!
Victor, on topic: multumesc, aveti dreptate!
Off topic: va puteti abona accesand unul din link-urile de pe coloana din dreapa sus, deasupra widget-ului de la Facebook sau sub butonul Copyright.(Subscribe to Bucatar Maniac by E-mail) Multumesc pentru interes. N-am gasit o adresa de e-mail la care sa va pot trimite un link.
1. Multumesc pt raspuns (mai ales atat de prompt). Am gasit si m-am executat imediat.
2. Eu intelesesem ca adresa de mail de la care este trimis un comentariu catre un articol de pe un blog (cea pe care ne este "cerut" s-o completam, impreuna cu numele, in vederea expedierii comentariului catre blog) desi nu este facuta publica, este totusi "comunicata" posesorului blogului (nu stiu nici sub ce forma, nici prin care mecanism).
Problema este deja caduca, am primit instiintarea prin comentariul pe care ati avut bunavointa sa-l postati la acest articol.
Dl Victor, eu va multumesc! Email-ul este cerut de catre blogger pentru a va putea instiinta cand primiti un raspuns. Eu nu il primesc.
Asta n-am putut manca, ever! Ieseau multi pe strada cu o pita din asta si aia mai de soi cu paine, margarina si zahar. Eu ma multumeam cu pita cu magiun.
Ceska777, Ihhhh, cu margarina n-as fi putut manca nici eu!
Da, mie bunica imi dadea pita din asta, cand ma ducea in parculet la Onesti, numai ca nu o uda, rupea painea si o indesa direct in punga cu zahar si mancam asa simpla.
Hihi da, si eu mancam cand eram mica, numai ca o stropeam deasupra sa "fixam" zaharul 🙂
Aphextwinz, imi imaginez cat era de buna… :)))
Edith, :)))) pai si udatul painii e tot pentru fixare :))))
Bucatarul maniac, eu sunt din Oltenia, noi rupeam painea bucatele si o puneam in castron cu putina apa si zahar. Chiar uitasem de asta… mai mancam cartofi copti cu zahar iarna. Si acum mancam mii si mii de chimicale, "sugar free" 🙂
Mihaela, cate regiuni atatea variante :))) Ai mare dreptate cu chimicalele!
Paine prajita si frecata cu usturoi si unsa cu unsoare si presarata cu sare si boia,mananc si acuma,dar inmuiata si cu zahar sunt ,,,,sa tot fie 30 de ani,,,da acu ma duc sa-mi fac,mmmm,,,ce amintiri,,,,,
Mirela, pofta buna! Ma duc sa-mi fac si eu o felie!
ce buna era ,Doamne de cate imi aduce aminte ,pe vremea lui stiti voi care stateam afara la joaca cu o gramada de copiii si nu ne dadeam dusi in casa ne strigau mamele sa venim sa mancam dar noi nu ca altfel pierdeam jocurile nu ne mai saturam sa stam afara,si fugeam repede in casa si taiam painea repede o udam la robinet puneam zahar si tai-o afara ,ce buna era ,si ce vremuri Doamne
Virgi, asa-i! Buna era! Da` sa sti ca si-acuma e buna!
ooo!!! Iti dai seama cum ar reactiona copii de la bloc in ziua de azi!!! Da' daca as mai adauga si pita cu unsoare si zahar?! Felia aia mare pe pita cu care iesea cate unul dintre noi in fata blocului si din care muscam toti cate o gura (si ne mai si saturam). Doamne Dumnezeule imi dau lacrimile! Mai tarziu, la facultate, am intalnit o varianta de cantina a 'prajiturii' tale – un blat (semana izbitor cu painea), insiropat (udat) si uns cu magiun.
multam fain pentru (re)amintire si numa'bine,
maMari
ce buna era…..acum sa le dai micutilor paine muiata in apa cu zahar pe ea sau paine cu untura si zahar!!!!!
……ce mult timp a trecut de atunci
ce buna era…..acum sa le dai micutilor paine muiata in apa cu zahar pe ea sau paine cu untura si zahar!!!!!
……ce mult timp a trecut de atunci
ehe ce amintiri:D desi am doar 23 de ani, am prins acele vremuri, cu paine inmuiata cu apa si zahar.. o bunatatea pe vreema aceea:>, mia trezit multe amintiri.., ma duc sa imi fac o felie:D , multumim bucatar maniac pt articol !numai bine
Eu imi aduc aminte de un copil de la bloc care iesea cu o felie mare de paine neagra presarata cu zahar si toti roiam in jurul lui de pofta.Imi faceam si eu in casa dar parca nu era la fel de buna. Intotdeauna e mai bun de la altul…..
Si yo mancam paine cu apa si zahar si cand aveam mamaliga ramasa de seara, o taiam felii si peste zahar. Ce bun era, ne potolea pofta de zahar, ce vremuri frumoase si saracacioase. Acum nush daca as mai putea manca asa ceva, sunt alte vremuri si alte bunataturi.
Si eu mancam asa ceva, iar daca aveam mamaliga de cu seara, o taiam felii si top in zahar. Acum nush daca as mai manca, alte vremuri si alte bunatati.
Cand eram mica, mancam asa ceva, doar ca ii spuneam "pita cu zagar"; iar mai tarziu, in anii de liceu cand stateam in camin si se termina mancarea, ne faceam pita cu zahar, dar ii spuneam "savarina"
Si eu tot pita cu zagar spuneam…Doamne ce buna era…si este….vorba bucatarului nostru.Uite ca nu mi-am mai adus aminte de asta dar acun ca mi-ai reamintit ma duc sa imi fac si eu o felie sa ii dau si fiului meu sa ii cer parerea…numai bine si spor la bucatarit tuturor:))Bianca din deva
din fericire Maia mea a prins-o pe muma! Aminitiri placute…remomorate prin articolul tau. Nice!