Intr-o seara ni s-a pus pata pe vestitele „chocolate chip cookies“ americane, asa pe la ora 20. Cum a doua zi era zi de scoala si de mers la servici, n-am avut timp sa caut o reteta perfecta. N-aveam nici toate ingredientele necesare, asa ca am improvizat una cu ce-am gasit prin casa. Si pe langa asta, stiti ca mie imi plac retetele de prajituri la care nu-i mult de lucru! Ei bine, n-a fost mult de lucru la pregatirea aluatului da` de copt, am copt pe ele , vre-o ora! Nu de alta dar au iesit destul de multe si tava mea pentru asa ceva este destul de mica. In schimb, ce buuuune au fost!
Ingrediente:
300 g faina
2 oua
2oo g unt la temperatura camerei
220 g zahar (ideal jumatate din cantitate sa fie zahar brun)
25 g cacao jumatate de lingurita praf de copt
jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu alimentar
putina zeama de lamaie
50 g de ciocolata amaruie taiata bucatele
o mana de nuci
Praful de copt si bicarbonatul, le-am stins cu putina zeama de lamaie. Am amestecat ingredientele de mai sus pana am obtinut o compozitie vascoasa si lipicioasa. Am pus hartie de copt intr-o tava. Intre timp am preincalzit cuptorul.
Cu o lingurita, am pus pe tava bucati din aluat si le-am apasat putin sa capete forma cat de cat rotunda. atentie, lasati distanta intre prajituri, pentru ca vor creste si se vor extinde. Le-am dat la cuptor la foc mediu pentru aproximativ 5 minute.
Fursecurile nu trebuie coapte pana se intaresc. Ele trebuie sa fie inca moi cand le scoateti din cuptor. Dupa ce se racesc vor deveni crocante si se vor topi in gura ca niste biscuiti. Noi le-am mancat impreuna cu cate un pahar cu lapte si au mai ramas si pentru pachetelul de la scoala. Pofta buna!
P.S. Pentru ca stiu ca unii dintre voi sunt curiosi, va ofer si o fotografie din „bucataria“ bucatarului maniac. 😛
Asta ar fi o idee pentru un mic dejun frumos colorat cu parfum de toamna. Am facut experimentul asta, in week-end, si ne-au placut tare mult rezultatele. Vremea frumoasa si culorile minunate de afara, au fost o sursa de inspiratie mai mult decat suficienta. In plus, am primit un dovleac gigantic din care inca nu stiu ce am sa fac, iar asta micu se cerea mancat.
