Cele mai noi rețete

Prăjituri

Prajitura pandispan cu nuca

De sarbatori nu ne puteam hotari ce prajituri sa facem. Unii voiau pandispan, altii prajitura cu nuca, asa ca ne-a venit ideea sa le combinam pe cele doua si a rezultat prajitura aceasta, foarte gustoasa de altfel. Initial am vrut sa punem o glazura de ciocolata, dar ne-am gandit ca nuca si pandispanul au nevoie de ceva acrisor asa ca am folosit dulceata de caise. E doar o idee, voi o puteti imbunatati. Vorbesc la plural pentru ca a fost munca de echipa :), adica am lucrat toti trei la ea 🙂

Ingrediente:

pentru blatul cu nuca:
6 oua
4 linguri de faina
3 linguri de nuca rasa
6 linguri de zahar
1 lingura de ulei
1/2 lingurita praf de copt
1 vf de cutit de sare
 
pentru pandispanul simplu
4 oua
4 linguri de zahar
4 linguri de faina
1 vf de cutit de sare
 
5-6 linguri de dulceata de caise
 
pentru krantz:
250 g zahar
o mana de samburi de nuca
Pentru ambele blaturi, care se vor coace impreuna, ouale trebuie sa fie la temperatura camerei. Preincalziti cuptorul.
Blatul cu nuca
Separam galbenusurile de albusuri. Batem albusurile spuma tare, cu un varf de cutit de sare, adaugand treptat zaharul, cate o lingura, pana cand se incorporeaza tot. Puteti face asta manual, cu mixerul sau robotul de bucatarie. In continuare lucram manual, cu o spatula. Incorporam in spuma, treptat cate un galbenus de ou, amestecand usor de jos in sus. Adaugam si uleiul si amestecam la fel (daca vi se pare mai usor, amestecati galbenusurile cu uleiul si incorporati-le asa). Amestecam faina cu nuca si praful de copt si adaugam cate o lingura in compozitie, amestecand la fel de usor de jos in sus.  Punem compozitia rezultata intr-o tava cu hartie de copt. O lasam la o parte si ne apucam repede de cel de-al doilea blat.
Pandispanul simplu
 
Procedeul este aproape la fel ca si al primul blat, dar nu avem nuca, ulei si praf de copt.
 
Separam galbenusurile de albusuri. Batem albusurile spuma tare, cu un varf de cutit de sare, adaugand treptat zaharul, cate o lingura, pana cand se incorporeaza tot. Puteti face asta manual, cu mixerul sau robotul de bucatarie. In continuare lucram manual, cu o spatula. Incorporam in spuma, treptat cate un galbenus de ou, amestecand usor de jos in sus. Adaugam faina, cate o lingura, in compozitie, amestecand la fel de usor de jos in sus.
Daca va place puteti sa picurati cate o lingurita de dulceata de caise din loc in loc in blatul cu nuca. Eu asa am facut.
Adaugati pandispanul peste blatul cu nuca si intindeti-l usor peste tot. Dati la cuptorul preincalzit, la foc mic. Prajitura este gata cand prinde o culoare aurie si, daca o scuturati nu se misca ca o gelatina. Puteti face si testul scobitorii. Mie nu mi-a luat mai mult de 25 de minute sa o coc, dar asta depinde de cuptorul fiecaruia.
Lasati prajitura sa se raceasca si intre timp pregati krantz-ul. Atentie! prajitura trebuie sa se raceasca cat mai incet. diferentele mairi de temperatura o pot face sa se lase.
Intr-o oala (de preferat metalica, nesmaltuita) caramelizati zaharul. Cand acesta incepe sa isi schimbe culoarea, adaugati samburii de nuca. Amestecati constant.  Cand compozitia primeste o frumoasa culoare aurie o puteti turna pe un fund de lemn uns in prealabil cu ulei. Cu un cutit intindeti un strat cat mai subtire. cand se intareste si se raceste, macinati-l in robotul de bucatarie.
Ungeti prajitura cu un strat de dulceata de caise, peste care presarati krantz-ul obtinut din zahar ars si nuca.  taiati prajitura si serviti!
Pofta buna!
P.S. In blatul cu nuca puteti pune si fructe (cum sunt visinele, ciresele zmeura sau afinele) date in prealabil prin faina. Daca le aveti congelate nu trebuie sa le decongelati.
dimensiunea tavii mele : 30×40 cm

 

 

 

Băuturi fără alcool

Suc de portocale si banane

Este una din noile combinatii de fructe pe care le testeaza Maya. Asa cum v-am mai povestit, nu sunt adeptul sucurilor de fructe ci mai degraba incurajez consumul fructelor in intregul lor, dar cand avem chef de ceva de baut, aceasta este o solutie mai buna decat sucurile imbuteliate. Dar, sa va spun cum se face!

Ingrediente:
3 portocale mari
1 banana mare

Aveti nevoie de un storcator de citrice, manual sau electric si de un blender. Spalati bine fructele. Stoarceti portocalele.  Puneti sucul intr-un vas inalt sau in vasul blenderului (depinde ce tip de blender aveti). Adaugati banana taiata bucati. Mixati cu blenderul pana cand bucatile de banana se dizolva in suc. Pentru ca punem banana in sucul de portocale, aceasta nu se va oxida. Si gata! Nu este nevoie de zahar pentru ca banana este suficient de dulce. Se serveste imediat! Din acesasta cantitate au iesit  aprox 350-400 ml de suc. Daca nu-l vreti asa concentrat il puteti dilua cu apa.

Pofta buna!

Mituri

Mierea devine toxica daca o incalzim?

Am avut zeci de comentarii atat pe blog cat si pe facebook, legate de toxicitatea mierii atunci cand este incalzita. Sincer, m-am cam saturat de ele, asa ca m-am gandit ca ar fi util sa lamurim problema asta.
Incep prin a va spune ca nu tot ce vedeti la televizor e adevarat. Daca un cretin umflat de prea multa publicitate va spune ca mierea incalzita e toxica, nu insemana ca are dreptate. Si voi veni cu argumente in acest sens, de bun simt zic eu.
In primul rand nu am auzit sa fi murit nimeni de la mierea pusa in ceai de exemplu, si se consuma asa de foarte multa vreme. Cele mai vechi insemnari ale folosirii mierii ca aliment dateaza in urma cu 5000 de ani. In Egiptul Antic si in Roma Antica, mierea era folosita ca indulcitor pentru prajituri, biscuiti si alte delicatese, in lipsa zaharului. Si acestea sunt doar cateva exemple.

Mierea se foloseste ca indulcitor natural in prajituri, bauturi, marinade pentru fripturi si cate si mai cate alte bunatati, in toate bucatariile lumii. Si n-am auzit sa se fi intoxicat inca nimeni de la ea.

Daca am lamurit asta, sa trecem atunci la parte stiintifica!


Din ce este facuta mierea?
Mierea este o substanta naturala produsa de albine din nectar. Nu insist cu detalii. Ea contine in proprortie de peste 80 % zaharuri (in principal fructoza si glucoza) , 17 % apa, si 3% alti compunsi antioxidanti cum ar fi enzimele, vitamine etc. Nu contine nimic special si foarte diferit decat produsele artificiale pe care le folosim pentru indulcire.

Ce se intampla cand incalzim mierea?
La fel ca orice produs natural (leguma, fruct, frunze), daca il incalzim la peste 40 de grade Celsius, isi va pierde proprietatile date de enzime si vitamine.

Ce se intampla la peste 40 de grade Celsius cu zaharurile? Nimic periculos. la temperaturi ridicate, zaharurile si amino-acizii fac o reactie chimica numita Efectul Maillard. Din aceasta reactie chimica, asemanatoare caramelizarii, rezulta noi arome si acea culoare de rumeniere a diferitelor produse culinare: rumenirea painii, a carnii etc. O gustati in fiecare zi ,atunci cand  mancati cartofi prajiti, coaja de paine sau covrigi. Evident acesta reactie chimica nu este toxica.

Un alt efect al incalzirii mierii este caramelizarea, care este un proces de transformare a substantelor chimice organice care duce la schimbarea culorii si gustului produsului.  Practic este acel lucru care se intampla cand topim zaharul, acesta incepe sa isi schimbe culoarea, gustul si mirosul. Daca tratamentul termic este putin mai lung, zaharul se va arde. Deci cu mierea nu se intampla nimic altceva decat se intampla cu zaharul cand il caramelizam.

In timpul producerii acestor reactii chimice, in timp ce incalzim mierea si implicit zaharuruile din ea, se elimereaza o substanta numita hidroximetilfurfurol sau HMF. El apare natural in toate produsele care contin zaharuri si sunt incalzite. Cantitatile de HMF din produsele alimentare, inclusiv din mierea incalzita sunt prea mici ca sa fie toxice pentru om.

Deci, mierea nu este toxica daca o incalzim! ea isi pierde doar proprietatile curative. Este posibil ca televizorul sa fie ceva mai toxic decat mierea.
Sper ca ne-am lamurit! 🙂

Afumături

Cotlet de porc afumat la rece

De foarte multa vreme imi tot doresc sa incerc sa fac niste afumaturi la rece. Am experimentat in anul care a trecut tot soiul de afumari la cald, mi-a placut mult ce-a iesit si m-am incumetat sa trec si la afumarea la rece. Inca nu am propria afumatoare, si am apelat la un prieten pentru asta. Despre celelalte bunatati din poze va voi povesti  alta data. 


Cateva lucruri despre afumarea la rece
Afumarea este o metoda de a conserva carnea, si este folosita inca de pe vremea cand nu existau frigidere :)))), adica de foarte multa vreme! afumarea la rece se face asa cum ii spune si numele, cu fum rece. Ce insemana fum rece? Insemana ca sursa de fum (care nu poate fi alta decat focul) se afla la o distanata suficienta fata de produsul afumat, incat fumul care ajunge la acesta sa nu depaseasca o tempeatura de 23-24 de grade Celsius. Ideal ar fi o temepratura de maxim zece grade Celsius, dupa parerea mea.

Afumarea la rece se face in spatii special amenajate (incaperi, containere etc), bine ventilate si cu o temepratura constanta. Nu-i greu sa improvizati un astfel de spatiu in gospodarie, daca locuiti la casa. Exista si o metoda de a afuma la rece in grill-ul cu capac, dar despre asta vom vorbi dupa ce o voi experimenta. Putem afuma branzeturi, carnuri, peste etc…

Pentru ca avem nevoie de temperaturi scazute, cel mai bine este sa afumam iarna. Pentru ca vorbim in acest caz de carnea de porc, ea trebuie tinuta in prealabil la sare: ori la propriu, in sare, ori in saramura.

Sare sau saramura?
Ambele metode sunt bune! sarea are proprietatea de a conserva carnea si mai apoi de a ajuta la uscarea ei. Daca doriti sa tineti carnea in sare, trebuie sa o supravegheati constant si sa o intoarceti din cand in cand, pe toate partile. Am studiat putin problema si mi s-a parut ca saramura este mai convenabila. Intr-un recipient suficient de mare se face o saramura din apa si sare in care se tine carnea cateva zile (in functie de cat e de mare). Carnea trebuie acoperita in intregime de acesta saramura, in asa fel incat aerul sa nu ajunga le ea.


Cum se face saramura pentru afumaturi?
Este foarte simplu de facut. In cantitatea de apa rece pe care doriti sa o folositi, dizolvati atata sare neiodata (din aceea pentru muraturi) pana cand un ou de gaina va pluti. (ceva mai mult de 100 de grame de sare /litru). Daca puneti mai mult, nu-i problema. Carnea va absorbi exact atata sare cata are nevoie. Asta e tot. Nu ramane decat sa adaugati carnea. Saramura se tine intr-un loc cu tempertura constanta, cat se poate de rece.(afara sau intr-o incapre neincalzita)

Cat sta cotletul de porc in saramura?
Eu am afumat un cotlet de porc de aproximativ 2 ,5 kg si l-am tinut in saramura 7 zile.

Inainte de a-l pune la afumat l-am scos din saramura si l-am sters bine cu srvetele absorbante de bucatarie pana cand s-a uscat complet. Apoi l-am atarnat in afumatoare. daca va palce, inainte de a-l afuma il puteti condimanta dupa preferinta. De data asta ampreferat sa-l las simplu sa vad cum iese.

Cu ce afumam?
Pentru afumare se foloseste rumegus de fag cel mai des, dar puteti folosi si de cires (culoarea carnii va fi mai rosiatica si va fi mai puternic aromata). Desigur se pot folosi si alte esente, dar acestea sunt cele mai comune pe la noi. Daca rumegusul este prea uscat se stropeste cu putina apa, sa nu arda foarte repede. El trebuie sa scoata fum, nu flacari 🙂

Am afumat cotletul de trei ori, in trei zile consecutive, pentru aproximativ 3-4 ore. Cotletul a ramas in afumatoare pentru inca o saptamana ca sa se usuce cat mai bine. Il puteti usca cat doriti, dar trebuie sa o faceti intr-un loc rece si bine ventilat! O camara neincalzita sau afumatoarea sunt perfecte pentru asta. Desigur, perioada de afumare depinde si de gusturi. Daca va place un gust mai intens puteti sa afumati carnea mai multe zile.

Pofta buna!

 

 

 

Carne de porc

Sarmale cu varza acra si ciolan

Dintre toate felurile de sarmale, cele cu varza acra (murata) ne plac cel mai mult. De fapt, consider ca aceste sunt adevaratele sarmale. De data asta am ales sa le fac cu afumatura. Daca doriti sa stiti cum se impatura sarmalele, gasiti reteta pas cu pas aici

Ingrediente

1 kg de carne toacata de porc
2 capatani de varza murata
varza murata marunta
1 legatura generoasa de marar
5 lingurite de boia dulce de buna calitate
1 lingurita rasa piper  macinat
2-3 cepe de marime medie
jumatate de cana de orez
o crenguta de cimbru sau/si cimbru macinat
un ciolan afumat dezosat (aprox 600 g)

apa
jumatate de pahar de vin alb
smantana pentru servit (optional)
putin ulei


Ceapa se curata, se toaca cat mai marunt si se caleste in putin ulei pana se inmoaie. Se mai adauga: boiaua, piperul, marar proaspat (sau congelat) taiat marunt si orezul. Se calesc inca un minut apoi se amesteca cu carnea.  Se mai poate adauga si cimbru macinat sau maruntit dar, foarte putin pentru ca are ungust foarte puternic. Mie personal imi place sa il adaug sub forma de crenguta printre sarmale. Mararul si cimbrul sunt condimente indispnsabile sarmalelor.
Dupa ce am amestecat bine compozitia, umplem frunzele de varza . Pe fundul oalei in care le vom fierbe, asezam 2-3 frunze de varza (aici putem folosi frunzele prea mari, prea groase, sau rupte.)  Pe acest pat de  frunze cladim sarmalele, in jurul ciolanului Strecuram si o crenguta de cimbru. Deasupra lor asezam un strat de varza murata marunta (ori o cumparati gata maruntita ori taiati marunt frunzele care va raman). Peste acest strat, mai asezati un strat de funze intregi. Cand ati terminat aranjamentul , turnati incet apa cat sa le acopere si sa le depaseasca cu vre-o doua degete. adaugati si vinul. Puneti la fiert la foc mic (este foarte important ca focul sa fie mic) pentru inceput cu un capac asezat pe o parte.Durata de fierbere variaza in functie de cat de repede fierbe varza., insa sigur nu va fi mai putin de doua-trei ore. Nu mai adaugati apa chiar daca scade.

La final, dupa ce varza, orezul si carnea sunt fierte (gustati) le puteti servi. daca va plac, le puteti da si la cuptor vreo jumatate de ora.
Pofta buna!

 

 

Carne de porc

Piftie de porc

Piftia asta, din poze,  a facut-o vecina noastra, tanti Zina, care v-am spus ca gateste extraordinar. In zona noastra se numesc „racituri” sau „cocioane”.  Nu-i o reteta tocmai cu fitze si nici perfecta dar a iesit foarte buna, asa ca la tara. De acea m-am gandit ca ar fi frumos sa o impart cu voi.  Doar pozele sunt facute piftiei primite de la vecina noastra, reteta este a mea.

Ingrediente:

2-3 picioare de porc
1 coada de porc
2 urechi de porc
partea inferioara a ciolanului (aceea cu putina carne)
3 morcovi
o telina mica
2 buc. pastarnac
2 cepe
10 litri de apa
3-4 catei de usturoi (se pun la final)
sare, piper, dupa gust
boia dulce sau iute pt decor
Depinde de voi ce carne alegeti sa puneti in racituri, dar important e sa fie multe oase.  Carnea spalata bine se pune la fiert impreuna cu legumele curatate in apa rece. Usturoiul il lasam pentru sfarsit. Se fierbe la foc mic timp de cel putin 5 ore, fara capac. Daca e nevoie si mai mult. Cu cat piftia va fierbe mai incet cu atat veti obtine un aspic (o gelatina) mai clar, mai trasnparent. Sare se pune putina la inceput, dar gustul final il vom da la sfarsit pentru ca zeama va scadea foarte mult si riscam sa o saram in exces. piperul se poate adauga boabe, de la inceput. Pe tot parcursul fierberii, vom indeparta spuma care se va produce cu o lingura sau o spumiera. De asemenea, daca doriti o puteti degresa partial sau total, adunand cu o lingura grasimea ce se aduna la suprafata. Asta depinde insa de gusturile fiecaruia.
Chiar la final, inainte cu 5 minute sa inchidem focul, adaugam usturoiul dat pe razatoarea mica. si acest lucru se poate face dupa gust si este optional.
Atentie!: nu mai adaugati apa in timpul fierberii, pentru ca raciturile nu se vor mai inchega.
Nu uitati, potriviti de sare abia la final.
Cum verificati daca se va incheaga? Luati putina zeama cu o lingura, o puneti pe o farfurie si o dati la frigider 10 minute.
Cand considerati ca piftia este gata, lasati-o  sa se odihneasca-20-30 de minute. In acest timp, toate fragmentele de carne se vor lasa la fundul oalei si zeama va deveni si mai limpede. Luati cu grija din ea, cu un polonic si umpleti bolurile sau farfuriile in care doriti sa se inchege.
Carnea se adauga si ea in boluri. eu prefer sa o scot de pe oase si sa o tai bucati, pentru a se manca usor. Se pot adauga si legumele.
Piftia se mai poate degresa si cu ajutorul unor servetele de bucatarie, cu care puteti absorbi usor grasimea de la suprafata.
Dupa ce se receste si se incheaga se poate decora cu boia de ardei dulce sau iute dupa preferinte.
Pofta buna!
P.S. chiar daca nu veti avea rabdare sa obtineti un aspic clar si transparent, gustul  va fi la fel de bun! 🙂