
Am fost intr-o mica excursie pe dealurile Siriei (Arad), la cules de coarne si mure si bineinteles pentru relaxare.
Asa ca, coarnele astea cu care am facut acest gem minunat de aromat si gustos, nu sunt culese de oriunde, ci chiar din paradisul parapantistilor! Aceasta zona, este cunoscuta de iubitorii acestui sport si chiar se organizeaza aici numeroase concursuri nationale si internationale de parapanta.
Am avut noroc si am dat peste doi parapantisti care tocmai isi luau zborul asa ca am vazut si eu minunatia. Frumos sport! Frumoase coarne! Bun gem!
Cum am facut gemul? Complicat!
Samburii se scot foarte greu, asa ca daca aveti de gand sa faceti, trebuie sa va inarmati cu multa rabdare. Samburii coarnelor sunt mari, iar fructul in sine este asemenator cu maslina la textura si consistenta.
In rest, daca treceti de scosul samburilor e ca la orice gem obisnuit. Am turnat deasupra niste zahar, nu stiu cat, dar puteti sa il adaugati treptat si sa gustati. Dupa o apreciere ochiometrica , chred ca intra cam jumatate de cana de zahar la o cana de coarne fara samburi. Si le-am pus la fiert la foc mic. Le-am fiert o vreme si am amestecat din cand in cand ca doar pusesem zahar si atunci se poate arde foarte usor. Cand mi s-a parut ca fructele s-au inmuiat suficient si siropul s-a ingrosat, am oprit focul.
Le-am lasat sa se raceasca, apoi am le-am mai dat un clocot. Mi-a iesit un borcanel mic. Gemul e chiar mai gustos decat compotul si merita incercat. Am sa mai fac si alta data!
Pofta buna!
























