Bucătar Maniac • GATESTE CU PASIUNE

Cele mai noi rețete

Coriandru

17 iunie 2010 by Cristian Borod

Nici prin gand nu mi-ar fi trecut vreodata ca la mine pe tersa va creste coriandru. mai ales din niste seminte pe care le-am cumparat pentru a condimenta mancare, nicidecum pentru a fi semanate. Le-am pus in pamant din curiozitate, fiind convins ca nu va iesi nimic. N-am avut dreptate. Cam intr-o saptamana am vazut rezultatele, desi pe unde am citit, scria ca plantele vor germina abia in 20-25 de zile. Din nefericire, nu am avut inca nici timpul nici ocazia sa gatesc cu frunzele de coriandru proaspete, dar abia astept. Gustul si mirosul lor n-are nici o legatura cu semintele si nici cu orice altceva, asa ca nu vi-l pot descrie prea bine.

Ha ha! am gasit o descriere in wikipedia: „ miros neplăcut de ploşniţă“. Cam asa ceva! Sunt curios cum se comporta tratat termic.

Coriandrul sau Coriandrum sativum este o planta erbacee anuala, care poate creste si pana la un metru inaltime. Perioada de germinare a semintelor poate dura pana la 25 de zile, timp in care trebuie udate frecvent. Este o planta care prefera caldura si nu sufera prea tare in lipsa apei. Coriandrul, este exclusiv o planta de cultura. Se seamana primavara. Frunzele se pot consuma pe tot timpul verii, iar semintele se culeg toamna, inainte sa cada.

Coriandul este originar din Asia, si este folosit intens in bucatariile din intreaga lume. Se potriveste cu: carnea de miel, pui sau peste, branzeturi, sosuri, salate, bauturi sau chiar deserturi.

De asemena, coriandul are numeroase indicatii terapeutice.

Pește

Cod cu ghimbir

16 iunie 2010 by Cristian Borod

Este o reteta pe care am retinut-o dintr-una din cartile lui Jamie Oliver. Nu mai stiu din care. Pestele era de alt soi, dar mi s-a parut ca se potriveste si cu codul. Este o combinatie clasica de ingrediente si puteti folosi orice fel de peste, atat de apa sarata,cat si de apa dulce. Dupa cum v-am mai spus si alta data, nu sunt fan peste oceanic, dar codul mai merge cateodata, mai ales ca lamaia si ghimbirul ii mai atenueaza din gustul puternic.

Ingrediente
3-4 fileuri de cod
1 bucata mica ghimbir proaspat
zeama de la jumatate de lamaie
putin ulei de masline
sare, piper alb

Ghimbirul se curata de coaja si se da prin razatoarea mica. Jumatatea de lamaie se stoarce peste fileurile de peste. Se pune sare si piper si se lasa 10 minute sa se marineze. Inr-o tigaie antiaderenta se pune putin ulei de masline si se ininge bine. Bucatile de file de cod se pun in tigaie si se lasa 1 minut pe o parte si inca un minut pe partea cealalta. Se adauga ghimbirul ras in tigaie si se inchide focul. Daca doriti ca pestele sa fie mai putin picant, adaugati o cantitate mai mica de ghimbir.

L-am servit cu o garnitura de orez basmati si salbatic, facut dupa reteta de aici, dar in care nu am adugat si curry.

Pofta buna!

Băuturi fără alcool

Sirop de menta

15 iunie 2010 by Cristian Borod

De foarte multa vreme imi doresc sa fac sirop de menta, dar pana acum nu s-a potrivit. Acum a fost musai sa fac, pentru ca tufa mea de menta dementa, a devenit imensa si prea apetisanta. Asa ca am tuns-o putin.

Sa va povestesc cum am facut:

Ingrediente:
frunze de menta proaspata
zahar
apa

Am cules atatea frunze de menta, cat sa incapa intr-o oala de un litru, fara sa le inghesui. Le-am acoperit cu apa si le-am fiert aproximativ jumatate de ora. A rezultat o infuzie de menta foarte concentrata. Am mai lasat-o sa stea sub capac vre-o 15 minute cat timp am facut altceva, apoi am strecurat-o. In zeama rezultata, am adaugat vre-o jumatate de kilogram de zahar si am puts totul pe foc mic, amestecand din cand in cand. Am mai fiert siropul pana a inceput sa se lege. Cu cat il fierbeti mai mult, sau adaugati mai mult zahar, el se va ingrosa mai mult.

Siropul de menta se poate folosi la inghetate, creme, bauturi racoritoare, cocktail-uri, etc. este foarte gustos si racoritor.

Noi la-m incercat, simplu cu niste apa plata, gheata si putina zeama de lamaie.

Pofta buna!

Dacă îți plac siropurile și băuturile răcoritoare preparate în casă, încearcă și rețeta de sirop de cireșe

Congelare

Cirese si visine congelate

13 iunie 2010 by Cristian Borod

Trebuie sa recunoasteti ca este vremea perfecta sa ne jucam cu usa de la congelator. Dar pentru asta ne trebuie un motiv. :P. Si care motiv ar fi mai bun decat sa pregatim niste fructe gustoase pentru iarna. In afara de conservarea clasica in gemuri, dulceturi sau compoturi, unele fructe (nu toate) se pot conserva foarte bine si in congelator. Le putem pastra acolo pana sezonul urmator. Special pentru fructele si legumele congelate, eu am rezervat doua sertare mari din congelator. De data asta, vorbim despre cirese (in imagini) si visine.

Ingrediente:
cirese sau/si visine
pungi de congelator sau caserole 😛
un congelator 🙂

In primul si in primul rand din reteta , daca ati observat bine lista cu ingrediente, veti vedea ca lipseste chiar elementul principal. Ei bine, nu puteam sa scriu acolo, ca e secret. Eu va spun, dar ramane intre noi. Ssssst!
Ingredientul principal este o persoana care de bunavoie si nesilita de nimeni, trebuie sa scoata samburii cireselor si visinelor. Fara asta n-are rost sa va apucati de treaba. :))))

Eu am facut rost de doua astfel de persoane si anume, fetele mele, care, amenintate de lipsa prajiturilor cu fructe in timpul iernii viitoare, s-au pus pe treaba si au dat gata cateva kilograme de cirese. Visinele urmeaza. Sa va povestesc cum facem:

In primul si-n primul rand spalam foarte bine ciresele si chiar le putem lasa in apa rece vre-o 10-15 minute. Dupa aceea, le indepartam coditele si le scoatem samburii.

Samburii se pot scoate manual sau cu ajutorul aparatelor de scos samburii pe care le puteti gasi in comert. Daca aveti un aparat din acela, ciresele si visinele vor ramane intregi si nu se vor zdrobi. Le punem in pungi pentru congelator, in cantitati mici, pentru ca se decongeleaza mai repede. Eu pun aproximativ 250 de g, intr-o punga. Prefer sa folosesc pungi si nu caserole, pentru ca mi se pare ca ocupa mai putin loc in congelator si sunt mai usor de aranjat.
Si gata! Punem pungile in congelator si uitam de ele pana la iarna, cand le vom descoperi si le vom folosi cu mare drag.

Pofta buna !

Ah! era sa uit! Coditele cireselor se pot pune la uscat si folosi la ceaiuri. Se spune ca sunt foarte sanatoase!

Supe, ciorbe

Supa de pui cu galuste de gris

11 iunie 2010 by Cristian Borod

Supa de pui este una din preferatele noastre si o am aproape tot timpul in frigider. Si asta pentru ca pe langa faptul ca o servim foarte des la masa, o folosesc si ca baza pentru alte mancaruri: ciorbe, sosuri, tocanite si cate si mai cate. Este foarte practic sa o ai tot timpul la indemana. De altfel se obisnuieste chiar si pastrarea ei la congelator, special pentru a fi folosita in alte mancaruri.
Din pacate, nu am avut timp sa fotografiez reteta pas cu pas, dar promit ca voi reveni cu o completare ulterioara cand timpul imi va permitein special in ceea ce priveste prepararea galustelor.

Ingrediente pentru supa

1 kg carne de pui cu tot cu oase
2 cepe medii
5-6 morcovi
1 patrunjel radacina
1 pastarnac radacina
sare
piper boabe
frunze de patrunjel

Cate ceva despre carnea de pui pt. supa: putei sa folositi orice parte a puiului, inclusiv puiul intreg. Bineinteles ca acesta trebuie sa fie curatat de pene si maruntaie (:P) Cu cat folositi parti din pui care au mai multe oase, cu atat supa va iesi mai buna.
Carnea se tine in apa rece (care se schimba de cateva ori) pana nu mai lasa sange.

Apoi se pune la fiert impreuna cu ingredintele de mai sus (zarzavaturile intregi curatate si spalate, ceapa, intreaga curatatasi spalata si putina sare). Trebuie sa fiarba la foc mic.

La un moment dat, la suprafata supei se va forma o spuma care trebuie indepartata, de cate ori este nevoie, pana nu mai ramane de loc. Acum putem adauga si boabele de piper- vre-o 10 boabe. Se lasa sa fiarba in continuare. Nu amestecam in supa sub nici o forma, pentru ca se va tulbura. Nu este nevoie de capac. In functie de cat de batrana este pasarea, supa trebuie sa fiarba intre 1 ora si 4 ore.

Nu recomand asta, dar daca supa scade prea mult, se mai poate adauga apa fierbinte, dupa care se mai lasa la fiert.

Se verifica zarzavaturile, si in special carnea, si daca sunt fierte, supa este gata. Chiar inainte de a stinge focul putem arunca inauntru o legatura mica de patrunjel, intreaga si legata, pentru a o putea scoate usor.

Se indeparteaza carnea si zarzavaturile (care nu se arunca, ci se pot manca asa sau folosi la alte mancaruri) si supa se strecoara. La final se poate potrivi de sare. Nu este bine sa o saram prea tare de la inceput, pentru ca ea va scadea si va deveni mult prea sarata. Supa strecurata se pune din nou la fiert.
Mai departe avem treaba cu galustele de gris:

Ingrediente pentru galustele de gris:
1 ou mare
gris de grau
2 linguri de apa
putina sare

Aici va fi musai sa revin cu niste poze, pentru ca eu fac galustele ochiometric si nu stiu sa va spun exact cat gris am pus. Aproximativ, ele se fac ca si cele de aici, numai ca in loc de faina trebuie sa puneti gris.

Daca doriti ca galustele sa iasa pufoase, separati albusul de galbenus. Bateti albusul pana obtineti o spuma densa. amestecati galbenusul cu una sau doua linguri de apa si un praf de sare si incorporati compozitia in spuma. Adaugati grisul, treptat, intr-o ploaie fina, in timp ce amestecati continuu, pentru a nu obtine gogoloase. As potea spune ca au incaput vre-o trei linguri de gris, dar asta depinde atat de cat de mare este oul cat si de calitatea grisului.

Acum sa facem putin filosofia galustei de gris:
De ce am adaugat apa? Pentru ca in momentul in care dam drumul galustelor in supa clocotinda, oul se coaguleaza instantaneu in jurul granulelor de gris, in special in jurul celor din mijlocul galustei, iar acestea nu vor mai absorbi supa, nu se vor mai umfla si in felul acesta vom avea niste galuste tari in interior. Daca punem putina apa in compozitie, le ajutam putin si nu lasam oul sa impiedice fierberea grisului.
Daca totusi, nu sunteti siguri ca galustele vor iesi pufoase, sau ati mai incercat si nu v-au reusit, va dau un pont: adaugati in compozitie un varf de cutit de praf de copt. Vor iesi sigur mari si pufoase. Este o metoda care se foloseste in momentul in care se fierb cantitati mari de galuste, de exemplu din 20 de oua.

Daca intr-un final ati dat de capatul compozitiei pentru galuste si ati priceput ceva din ce v-am povestit eu aici, luati o lingura si inmuiati-o in supa. Rupeti cu ea o bucata de aluat si cufundati-o din nou in supa pana atingeti fundul oalei. Galusca se va desprinde usor. Am uitat sa va spun ca in momentul in care v-ati apucat de treaba asta, supa trebuie sa fiarba cu bulbuci. 🙂 Repetati operatiunea pana introduceti in supa toate galustele. Lasati sa mai fiarba 3-4 minute, la foc mic. Stingeti focul si acoperiti supa cu un capac. Lasati-o sa se odihneasca cateva minute.
Se poate sevi cu patrunjel proaspat presarat deasupra.

Pofta buna!

Plante aromatice

Marar

10 iunie 2010 by Cristian Borod

Am ramas in urma cu postarile despre plantele aromatice care au format deja o jungla la mine pe terasa si mai am o gramada sa va prezint. Din pacate stau tare rau cu timpul, vara fiind un sezon foarte aglomerat pentru mine. Asta este si motivul pentru care raspund cu intarziere la comentariile voastre. Cu greu imi impart timpul ca sa mai pot si fotografia si posta pe blog. Am cateva retete si o gramada de plante care asteapta sa fie postate, dar toate la timpul lor. :)))

Sa va povestesc putin despre mararul meu. N-am avut nici un moment intentia sa pun marar in ghiveci. Si asta, pentru ca am incercat de mai multe ori , cu ani in urma sa pun in gradina si nu a rasarit niciodata nimic. Pe de alta parte, pentru marar este nevoie de suprafata mare, pentru a obtine o cantitate suficienta. In momentul asta as putea cultiva din ghiveci cam o legatura de marar adica o cantitate care nici Mayei (care este fan declarat marar crud) nu i-ar ajunge nici pe o masea.
Intr-o zi, cand am semanat coriandru, aveam la indemana un borcanel cu seminte de marar pe care le folosesc la mancare, si am aruncat intr-o parte a ghiveciului, cateva, asa doar ca sa vad daca ies. Cam dupa o saptamana am vazut si rezultatul.

Mararul sau Anethum graveolens este o planta anuala, care nu traieste foarte mult. este o planta rezistenta la frig, de aceea se poate semana atat primavara devreme cat si toamna. Creste si se dezvolta destul de repede. Are nevoie de multa apa, in special in perioada de germinare a semintelor. Se poate recolta cand planta atinge 10-15 cm. La maturitate, mararul are flori galbene iar semintle se pot recolta cand devin maronii.
In gastronomie, se foloseste intreaga planta in afara de radacina. Se foloseste atat proaspat cat si uscat. Eu folosesc si semintele in unele mancaruri. Pentru iarna, desi mai nou gasim in supermarketuri si in acest anotimp (nu-mi prea place pentru ca n-are nici un gust), il pastrez in congelator.
Cred ca este de prisos sa va mai spun in ce mancaruri se foloseste mararul. Eu il am intotdeauna la indemana pentru: salate, supe, ciorbe, sarmale, sosuri etc.