Decat humus, gordon bleu, salata de biof

Am primit „Decat o revista“. Va povesteam despre ea, aici. Tema acestui numar al revistei, este „Metamorfoza“. Mi s-a parut irezistibila, ideea transformarii langosului dintr-o gustare de strada, intr-un produs bun de servit intr-un restaurant cu staif. Mi-a facut mare placere sa lucrez la acest proiect. DoR, va multumesc pentru ocazie. In acelasi context, la experiment au participat Emanuel Ciocu/ Cevabun si Cristina Mazilu/ Chez Mazilique, transformand covrigul si merdeneaua in delicatese.

De ce am simtit nevoia citatului de mai sus? Lasand la o parte titlul si continutul revistei care este perfect, pentru cine intelege, m-am lovit si eu de nenumarate ori, de problema folosirii corecte a adverbului „decat“. Il aud atat de des, in special la TV, folsit impropriu, incat aproape ca mi-a creat o fobie. Prefer sa nu-l mai folosesc nici macar atunci cand trebuie, de teama sa nu gresesc. Il aud atat de des, folosit gresit incat am inceput sa-mi pun la indoiala cunostintele gramaticale, nu ca ar fi ele extrem de vaste. De multe ori, cand il folosesc corect, in vorbirea curenta, imi suna rau, ca o injuratura.

Nu vreau sa fac morala nimanui, nici nu critic pe nimeni. Slava domnului am si eu destule greseli pe blogul asta. Mai degraba constat cu tristete. Limba romana se schimba. La fel se intampla si cu limbajul gastronomic. M-am straduit intotdeauna sa denumesc corect mancarurile pe care le prezint pe blog, desi poate ca nu mi-a reusit intotdeauna. Dar nu foloseste nimanui chestia asta, daca cautarile se fac folosind denumiri gresite. Asa ca s-ar putea sa ma razgandesc si sa scriu si eu cum se cere.

De exemplu, pentru reteta  Hummus, pe google .ro sunt 36.700 rezultate, iar pentru Humus sunt 126.000. Ori, in Dex, HÚMUS s. n. Amestec de substante organice amorfe aflat în sol, care îi conditionează fertilitatea si care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub actiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.


Tot in Dex, HUMMUS s.n. Condiment oriental sub formă de pastă din năut fiert, amestecată cu pastă de susan, usturoi, suc de lămâie si ulei de măsline. Se poate consuma pe pita (lipie), ca gustare, dar se foloseste mai ales pentru condimentarea preparatelor de legume sau de carne.


Poate nu este exemplul cel mai bun, si poate ca este doar o greseala foarte comuna, dar asta mi-a venit acum in minte.

Aceeasi poveste, este valabila si pentru Cordon Bleu, Salata de Boeuf  etc. Iar denumirilel scrise eronat, din pacate, nu apar doar pe internet, ci si la TV, in presa scrisa sau in meniurile restaurantelor.

Nu dau verdicte, nu spun ca asa-i bine sau asa-i rau, in primul rand pentru ca nu sunt in masura sa fac asta.  Pur si simplu, constat. Cred ca am ramas putin in urma, daca asa a evoluat limba romana. Cateodata greselile devin norma. Nu-i nimic nou.

Acestea fiind spuse, nu va mirati, daca de acum in colo, veti citi titluri srise gresit. In textul aferent voi incerca sa explic denumirea corecta a preparatului si voi incerca sa ma documentez cat pot asupra etimologiei cuvintelor. Lucru destul de greu de facut, avand in vedere poluarea informationala de pe internet.

Va las sa descalciti textul pe care tocmai l-am debitat, si pana atunci eu voi fi in fotoliu, savurand „Decat o revista“.