Cei mai buni cartofi prăjiți pe care i-am mâncat vreodată sunt cei belgieni. Deși sunt cunoscuți peste tot în lume ca „French fries”, de fapt patria lor e Belgia. Dacă ajungeți acolo, o să vedeți mai peste tot prin orașe standuri de „frites” sau „fritkot”, în partea de țară unde se vorbește flamandă. Belgienii mănâncă „frites” indiferent de oră – dimineață, seară, nu contează. E un fel de mâncare foarte popular, servit ca atare (și, tradițional, cu multă maioneză) ori ca garnitură la scoici înăbușite în vin, pește, friptură sau hamburgeri, eventual cu o bere alături. Oricum ar fi, sunt de neratat, asta vă garantez.
Ceea ce îi face așa de buni e modul de gătire: se prăjesc în baie de untură de vită (mai rar în ulei). Ei, și aici e problema: nu prea merge să prăjești cartofi în tigaie, pentru că nu se gătesc niciodată uniform. O parte se ard, o parte rămân negătiți și de regulă se lipesc între ei.
Acesta este motivul – și, în general, pentru a prăji alimentele uniform – este recomandabil să folosiți o friteuză. De exemplu, acest model de la Tefal, Easy Pro FR338070, din gama semiprofesională a producătorului francez, disponibil la Carrefour de Black Friday la un preț redus cu 40%.
Sunt de părere că majoritatea aparatelor dintr-o bucătărie pot fi înlocuite cu puțină inventivitate și efort. Nu e nevoie să ai o bucătărie utilată ca o uzină ca să gătești bine. Dar unele mașini nu cred că pot fi înlocuite.
De pildă, un sous vide, pentru că niciun cuptor sau oală de copt nu poate menține o temperatură constantă, distribuită perfect uniform, timp de câteva zeci de minute. Sau o friteuză, pentru că în nicio tigaie nu se pot prăji perfect uniform niște copane de pui, de exemplu. Ca să reușești asta ai nevoie de două lucruri: o temperatură controlată, constantă sau variabilă, în funcție de nevoi, și un mediu care să distribuie uniform căldura – respectiv o baie de ulei ori grăsime.
De ce am ales acest model Tefal Easy Pro?
Friteuza asta are cam toate caracteristicile de care aveți nevoie: are termostat (pentru temperaturi între 150 și 190 de grade), capacitate mare (3 litri de ulei, 1,2 kg de cartofi) și capac cu fereastră transparentă. Personal, cel mai important lucru mi se pare că poate fi complet demontată, toate elementele, cu excepția blocului electric, putând fi curățate în mașina de spălat vase. Este și solid construită, cu corp și capac de inox.
De ce o friteuză clasică și nu una cu aer?
Friteuzele cu aer, așa-numitele air fryere, sunt cumva la modă pentru că gătesc fără ulei. Pot fi o soluție pentru cei care doresc să evite gătitul cu grăsimi, dar din punctul meu de vedere au un mare dezavantaj. Un air fryer este, în esență, un cuptor care recirculă aer foarte fierbinte la viteze mari. Nu poate găti niciun fel de aliment care nu e solid sau care se topește la căldură, pentru că suflul de aer împrăștie totul pe pereții vasului.
Nu puteți face nimic pané și nu puteți coace un pui întreg, deoarece ocupă mult spațiu și obturează fluxul de aer, iar partea dinspre elementul de încălzire se va usca foarte tare, în timp ce restul puiului pur și simplu nu se va găti. Nu puteți găti deloc pește, pentru că temperatura ridicată vor usca foarte tare carnea.
Personal, sunt convins de două lucruri: că dacă aveți loc în bucătărie, o friteuză clasică, cu baie de ulei, e o achiziție bună, care se pretează la o mulțime de utilizări și, de asemenea, că gustul crocant rezultat din prăjirea în grăsimi vegetale sau animale este imbatabil. De acest Black Friday, eu aș alege friteuza asta de la Carrefour fără să stau pe gânduri.
Și totuși, cum se fac cartofii prăjiți belgieni?
Simplu: alegeți niște cartofi mai făinoși, pentru prăjit, cu conținut mai mare de amidon. Tăiați-i uniform, de preferat pe o mandolină, cu o grosime de circa 1 cm. Opțional, îi puteți lăsa în apă rece câteva minute să se curețe puțin de amidon, ca să nu se mai lipească. Obligatoriu însă trebuie uscați cu un prosop de hârtie înainte de prima prăjire.
Prăjiți-i în friteuza Tefal la 150 de grade, timp de circa 5-6 minute, observând să nu se rumenească deloc – scopul este să se gătească în interior. Scoateți-i apoi pe un prosop de hârtie și lăsați-i timp de 15-30 de minute să se răcească. (În această etapă îi puteți pune undeva la rece ca să-i gătiți ulterior. Țin până la 24 de ore.)
A doua gătire se face la 180-190 de grade, pentru a face acea crustă crocantă și aurie. Timpul de prăjire este de circa 5 minute, dar urmăriți să nu se ardă.
Asta e tot. Vă mai trebuie niște maioneză de bună calitate (și multă!) și o bere belgiană. În rest, în noiembrie, vremea din România e fix ca la Bruxelles. 🙂
