Bucătar Maniac • GATESTE CU PASIUNE

Cele mai noi rețete

Piept de pui cu prune

2 august 2010 by Cristian Borod

Mi-au ramas niste prune de la gomboti si am vrut sa le folosesc neaparat, crude, si proaspete intr-o mancare sarata. Cu carnea de pui, merg cel mai bine. N-am vrut sa fac ceva care necesita mult timp de preparare, pentru ca si asa este suficient de cald in casa. In consecinta am facut ceva foarte rapid si usor. A iesit mult mai gustos decat ma asteptam.

Ingrediente:
jumatate de piept de pui
1 morcov de marime medie
jumate dintr-un ardei rosu
4-5 prune
1 rosie cherry
1 lingura de sos worcestershire
2 linguri de ulei de masline
1 lingura de faina
sare si piper dupa gust

Am facut mancarea in doua tigai. Intr-una am pus legumele si prunele si intr-una carnea.

Tigaia 1: Am curatat morcovul si l-am taiat cubulete. La fel am facut si cu ardeiul. Rosia am taiat-o in 4. Prunele le-am desfacut. am scos samburele si le-am taiat si pe ele cubulete. Am pus morcovul la sotat intr-o lingura de ulei. L-am lasat 5 minute la foc mic, pana s-a inmuiat putin. Am adaugat ardeiul si o lingura de sos worcestershire si am mai lasat inca 5 minute. La final, cu un minut inainte sa iau tigaia de pe foc, am adaugat prunele si rosia. Sare si piper dupa gust!

Tigaia 2: Intre timp, am luat pieptul de pui si l-am taiat si pe el cubulete. L-am condimentat cu sare si piper. L-am presarat cu putina faina. L-am pus in tigaia cu cealalta lingura de ulei incins. L-am lasat 2-3 minute pe-o parte si inca maxim un minut pe cealalta. In nici un caz nu lasati carnea mai mult pentru ca veti obtine un piept de pui cu consistenta atoasa.

La final am rasturnat legumele si prunele peste carnea prajita, am amestecat putin si gata! Nu a fost nevoie de nici o garnitura.

Pofta buna!

Alte deserturi

Clatite cu mere

1 august 2010 by Cristian Borod

Mi-am dat seama ca nu am postat pana acum, niciodata, clatite. De ce? Pentru de obicei ne-apuca pofta de clatite pe la 11 seara, si-atunci e clar ca nu mai fac nici o sedinta foto. Pe langa asta, clatitele se mananca la fel de repede cum se coc…

Ingrediente:
1 mar
scortisoara praf cu zahar
putina coaja de lamaie
2 plicuri de zahar vanilat
1 lingura de zahar
jumatate de lingurita de sare
1 ou
aprox. 6 linguri de faina
putin lapte rece
apa minerala
putin ulei

Dintr-un ou ies aproximativ 20 de clatite (intre 10 si 20 in functie de cat de groase le faceti sau cat de mare este tigaia). Nu am o reteta exacta pentru clatite si sunt convins ca fiecare le face altfel. In cate locuri am mancat clatite, au fost diferite intotdeauna. Unii pun mai mult zahar, altii le fac cu drojdie sau cu bere, unii numai cu lapte, altii numai cu apa, etc. Le-am facut si eu de-a lungul timpului in mai multe feluri, dar m-am oprit la acesta pe care vi-l prezint acum.

Oul, sarea, zaharul, zaharul vanilat, putina coaja rasa de lamaie si faina se amesteca cu putin lapte, cat sa se lege. Compozitia se bate bine cu telul pana devine omogena. Poate e mai greu asa, dar in felul acesta, sigur nu vom avea un aluat cu gogoloase.

Apoi se adauga trepat, cate putina apa minerala, si se amesteca in continuare, pana abtinem o compozitie asemenatoare ca densitate cu frisca lichida. Daca vreti clatite mai groase, atunci si compozitia trebuie sa fie mai groasa. Daca vreti clatite subtiri, prin care puteti citi ziarul, mai adaugati apa minerala, pana obtineti clatite de grosimea dorita. Totul se face prin incercari. Dupa un timp, veti sti cat de dens va trebui sa fie aluatul.

La final, puteti sa adaugati o lingurita sau doua de ulei in compozitie.

Aluatul se lasa sa se odihneasca vre-o zece minute. In acest timp se poate ca faina sa se umfle si aluatul sa se ingroase. In acest caz, mai adaugati purtina apa minerala.

Prima clatita nu se arunca niciodata, daca se respecat cateva reguli: tigaia bine incinsa, foc iute si putin mai mult ulei decat la restul clatitelor. Daca tigaia este antiaderenta si de foarte buna calitate nu aveti nevoie de ulei. Eu totusi, pun cateva picaturi o data la 4-5 clatite, ca sa nu iasa uscate.

Sa revenim la clatitele cu mere, ca despre ele era vorba.

Merelor li se indeparteaza cotorul si se taie felii foarte subtiri. In tigaia bine incinsa se pune aluat de clatite (cam un polonic mic, de obicei). Tigaia se misca pana ce aluatul se intinde pe toata suprafata. Odata clatita conturata, asezam feliile de mere. Deasupra se presara putin zahar cu scortisoara. Cand marginile clatitei incep sa se usuce si sa se desprinda, intoarcam clatita pe partea cealalta. La faza asta va descurcati voi! (numai sa nu zgariati tigaia cu ceva ascutit ca mor!!!!:P)
Se mai lasa si pe partea asta vre-o doua minute, sa se caramelizeze bine merele. Si gata! Se rastoarna pe o farfurie si se serveste. Se pot folosi si alte fructe. Eu am pus cateva afine, pentru culoare si gust.

Pofta buna!

Salate

Salata Napoleon cu vinete si mozzarella

29 iulie 2010 by Cristian Borod

Stati linistiti n-am devenit vegetarian. Chiar in momentul asta am niste carne in cuptor. Ce vedeti in imaginile din aceasta postare a fost o joaca, asa ca un fel de gustare, de pofta. Ma plimbam, intr-una din zile pe Foodgawker si mi-a facut cu ochiul o nebunie din asta. Am retinut ideea si astazi am facut propria mea varianta.
Am facut putina cercetare si asupra numelui salatei dar nu am gasit nimic care sa ma convinga. Se pare ca totusi, numele vine de la faptul ca salata este asezata in straturi la fel ca si prajitura frantuzeasca Napoleon, o prajitura cu foietaj (foilletaje). Nu prea conteaza ce contine asa ca imaginatia poate da in acest caz cele mai ciudate si gustoase combinatii.
Nu pot sa va spun cat a fost de buna pentru ca n-am apucat sa gust din ea. Maya, insa s-a declarat multumita de un mic dejun aromat si colorat. Bine, ea mananca orice are frunze, asa ca…daca aveti prejudecati in legatura cu plantele aromatice in exces, nu va luati dupa ea. :)))

Ingrediente:
cateva felii dintr-o vanata
cateva felii dintr-un dovlecel
cateva felii dintr-o rosie
frunze proaspetede busuioc
cateva felii de mozzarella
putin ulei de masline
sare si piper dupa gust

Am vrut ca Napoeonul sa arate frumos, asa ca m-am straduit sa aleg ingredientele sa aiba aproximativ aceeasi cincumferinta cu mozzarella. Le-am taiat felii cam de aceeasi grosime (jumatate de cm).

Feliile de dovlecel si cele de vanata le-am lasat putin pe grill, sa faca niste dungi rumenite si sa se inmoaie.

Apoi am asezat feliile una peste alta, iar printre ele, am mai pus si cate o frunza- doua de busuioc proaspat. Am stropit cu ulei de masline extravirgin si am asezonat cu sare si piper.

Mozzarella trebuie sa fie la temperatura camerei. Are alt gust, daca o consumati rece, din frigider. Sigur, daca aveti chef, puteti pune toata minunea la cuptor sau la microunde pentru a topi branza.

Pofta buna!

Alte deserturi

Gomboti cu prune – galuste cu prune

27 iulie 2010 by Cristian Borod

Astazi am facut pentru prima data anul acesta, gomboti cu prune. Li se mai spune si galuste cu prune, dar prin partile noastre, prin Arad, doar de „gomboti” am auzit. Prima data cand am facut gombotii, m-am enervat pentru ca aluatul se tot lipea. A doua oara am pus mana pe telefon si am sunat-o pe bunica (stiti voi, bunica cu prajitura cu gem de caise si nuca). De atunci mi-au iesit intotdeauna ca la carte (zic eu). Sigur ca nu am scapat de explicatul intregii retete, dar cel putin am aflat ce si cum trebuie sa fac sa nu se mai lipeasca aluatul. Noroc cu abonamentele de telefonie cu minute incluse, ca altfel…. Am mai aflat o chestie interesanta pe care nu o stiam: dupa ce se fierb, gombotii se spala in apa rece ca sa nu ramana lipiciosi.

Ingrediente:
1 kg cartofi
2-3 oua
faina cat cuprinde
prune
putina sare
apa pentru fiert
pesmet
putin ulei sau unt

Curatam cartofii si ii punem la fiert, ca pentru purée. Unii prefera sa ii fiarba in coaja, dar merge mai repede asa.

Apoi, pregatim pesmetul. Eu prefer sa il fac in casa, dar puteti sa folositi din cel cumparat. Nu avem mult de lucuru cu el, trebuie doar sa il prajim in putin ulei sau unt. Nu foarte tare, sa se arda, ci doar cateva minute. Trebuie amestecat tot timpul.

Trecem la prune. Prunele trebuie sa fie mici si nu foarte moi, dar coapte. Eu prefer sa le las intregi, cu tot cu sambure. Imi plac cele care sunt putin acrisoare. Le spalam bine cu apa rece.

Punem la fiert apa cu putina sare.

Cartofii fierti si raciti se zdrobesc bine cu o furculita sau cu telul pentru purée. Nu trebuie sa fie chiar o pasta perfecta. Adaugam ouale si jumatate de lingurita de sare si amestecam bine. Apoi adaugam faina treptat, pana obtinem un aluat elastic, usor de modelat care nu se mai lipeste de maini.
Din cauza cartofilor, aluatul se va inmuia din nou, dar este bine sa nu mai adaugam faina decat in momentul in care il lucram. Daca aluatul devine prea tare, si gombotii vor fi tari.

Eu am impartit aluatul in trei, ca sa nu mai patesc ca si prima data cand am intins toata bucata si mi s-a lipit de planseta de lucru. Este foarte important sa lucram tot timpul cu mainile pudrate cu faina. De asemenea si planseta si ustensilele de lucru trebuie bine pudrate cu faina.

Am intins prima bucata de aluat, intr-o patura de vre-o jumatate de centimentru grosime. Am taiat-o in bucati. Vedeti voi cat de mari- cam cat sa poata cuprinde prunele.

Am pus in mijlocul fiecarei bucati o pruna. Am impaturat aluatul in jurul prunelor si le-am rotit in palme ca pe niste bulgari de zapada. In tot acest timp am folosit faina, pentru ca aluatul sa nu mi se lipeasca de degete. Am pus gombotii astfel formati pe planseta de lucru pudrata cu faina. Am repetat operatiunea pana am facut toti gombotii.

Intre timp, apa a inceput sa clocoteasca. Am pus gombotii in apa si i-am lasat sa fiarba incet vre-o 15 minute. In mod normal era suficient sa fiarba vre-o 10 minute, dar cum mi-au iesit niste gomboti gigantici (nu am gasit prune mai mici) a trebuit sa-i las mai mult.

Am urmat sfatul buncii si i-am scos din apa in care fierbeau direct intr-o alta oala, cu apa rece. De acolo i-am scos pe fiecare cu o lingura, si i-am tavalit prin pesmet.

I-am servit cu zahar!

Pofta buna!

Prăjituri

Placinta cu piersici

26 iulie 2010 by Cristian Borod

Ce-am mai salivat cand am vazut prima data placinta asta pe net…. Am dat peste ea intamplator, in timp ce rasfoiam niste bloguri culinare americane. Am cautat mai multe retete si pana la urma am facut ceva asemanator, jumatate inspirat, jumatate inventat. Este vorba despre clasica „american peach pie”, in varianta prajita. Buna de tot! Am sa o mai fac si alta data, si cu alte fructe.

Ingrediente:

pentru aluat:

125 g unt rece
1 ou
1/2 cana cu apa rece (aprox 100 ml)
o lingurita rasa praf de copt
putin otet de mere
jumatate de lingurita sare
2 linguri zahar
faina cat cuprinde

pentru umplutura:

3-4 piersici coapte si dulci
putina scortisoara
zahar

ulei pentru prajit
zahar pentru pudrat

Am decojit si am taiat piersicile cubulete, apoi le-am pus intr-un bol cu zaharul si cu putin praf de scortisoara.

Am pus cam 3 linguri de faina intr-un vas si am amestecat-o cu untul rece, pe care l-am taiat cubulete cat mai mici. Am amestecat pana am obtinut un fel de farmituri, ca de paine.

Am adaugat oul, praful de copt stins cu putin otet, zaharul, sarea si apa. Apa si untul trebuie sa fie reci, din frigider.Am amestecat totul, apoi am mai adugat treptat faina, pana am obtinut un aluat care nu se lipeste si foarte usor de modelat. Este un aluat fin si foarte maleabil, cam ca si plastelina.

L-am impartit in vre-o 12 bucati cred, cam de marimea unui ou. Fiecare bucata am intins-o pe blatul presarat cu faina, cu sucitoarea, la o grosime de cam jumatate de cm, pe cat posibil intr-o forma circulara. Puteti sa intindeti o foaie din tot aluatul si apoi sa decupati cercuri cu un pahar mai mare. Pe mijlocul fiecarui cerc am pus cateva bucati din piersicile despre care am vorbit mai sus.

Le-am impaturat in doua si le-am inchis bine cu ajutorul unei furculite. Le-am prajit in ulei bine incins, la foc mare, cam doua minute pe fiecare parte sau pana devin aurii. Le-am scos pe un servet absorbant. Aluatul se comporta foarte bine si nu absoarbe foarte mult ulei.

Le-am dat prin zahar tos, pentru ca nu am avut zahar praf si le-am mancat calde. Pe toate! Au fost foarte foarte bune!

Pofta buna!

Conserve de legume, Rețete utile

Rosii uscate la soare

25 iulie 2010 by Cristian Borod

Chiar daca ultimele saptamani au fost toride si nu am gatit prea mult, am profitat de canicula pentru a pregati niste rosii uscate la soare. Am si avut noroc de niste rosii de gradina, sau daca vreti, rosii „organice“.

Desigur, cei care au inventat rosiile uscate au fost italienii. Ei le-au uscat pentru prima data, in podurile caselor, sub acoperisurile de tigla, ca o modalitate de a le pastra pentru iarna. Banuiesc ca nu existau frigidere sau sere performante pe vremea aceea. Astazi se folosesc pe intreg globul intr-o mare varietate de mancaruri.

Rosiile uscate au proprietatea de a-si pastra vitaminele si valoarea nutritiva, prin uscare pierzandu-si doar umezeala. Pentru a obtine un kilogram de rosii uscate, este nevoie de aproximativ 10 kg de rosii, sau poate chiar mai mult.

Am cautat pe net, sa vad care sunt modalitatile prin care pot sa fac rosii uscate si am gasit o gramada de inventii. Ele se pot usca chiar la soare, in cuptor sau cu ajutorul unor aparate pentru deshidratat fructe. In toate cazurile, este nevoie de un mediu cald, uscat si bine ventilat.

Exista si modalitati mai haioase! De exepmlu, cum poti sa usuci rosiile cu ajutorul unei masini (autoturism)? Foarte usor! ai nevoie in primul rand de o masina, marca nu conteaza!Mai ai nevoie de niste rosii si niste tavi pe care sa le asezi. Parchezi masina la soare, si rosiile inauntru. Succes garantat!

Nu am avut insa nevoie de masina, pentru ca la mine pe terasa zilele acestea, temperaturile s-au apropiat de 45 de grade C, daca nu mai mult.

Ingrediente:
rosii
ierburi aromate proaspete sau uscate
putina sare

In primul rand, rosiile pe care urmeaza sa le uscam nu trebuie sa fie moi. Trebuie sa fie coapte, dar nu exagerat.
Am vrut sa fac niste rosii uscate si aromate, asa ca am profitat din plin si de caldura si de padurea de condimente pe care o cultiv pe terasa. Am taiat rosiile felii, ca sa se usuce mai repede, dar pot fi taiate si jumatati daca sunt mai mici. Le-am asezat pe niste tavi, pe hartie. Era si mai bine daca as fi avut niste gratare pe care sa le asez. Am cules mirodenii: oregano, busuioc de toate felurile, rozmarin si cimbrisor. Le-am frecat cu putina sare grunjoasa si le-am presarat peste rosii. Le-am lasat la soare, acoperite cu tifon, pentru a le feri de muste sau alti pofticiosi cu multe picioare. Noaptea le-am adus in casa, pentru a le feri de umezeala.
A fost nevoie de trei zile.Timpul de uscare variaza in functie de caldura si umiditatea din aer.
Probabil ca ar mai fi trebuit sa le las vre-o doua zile cel putin, pentru a fi perfect uscate, dar a venit ploaia si cam asta a fost! De aceea le voi pastra in frigider.
Ele se mai pot conserva si in ulei de masline aromat.
Pofta buna!