Cele mai noi rețete

Sfaturi, idei, secrete

Sfaturi pentru cumparaturile de sarbatori … ?

N-am facut inca lista de cumparaturi dar inca ne gandim. In afara de cadouri, mai trebuie sa cumparam si o multime de ingrediente pentru tot felul de bunataturi.

Eu am un ritual inainte de a face astfel de cumparaturi. In primul rand, mancam bine inainte. Daca te apuca foamea pe-acolo, risti sa cumperi mai mult si in special chestii de care nu ai nevoie. Apoi, imi fac o lista (care poate suferi mici modificari la fata locului), asta in special ca sa nu uit ce trebuie sa cumpar.

Ma enerveaza aglomeratia si nu-mi place sa stau la cozi. Daca vad cozi, nici nu-mi pierd timpul sa intru in magazinul respectiv. Si asta pentru ca am observat ca imbulzelile atrag si mai multi oameni…de parca s-ar da ceva pe gratis.

Pe perioada sarbatorilor, este posibil ca magazinele din preajma locuintei sa fie inchise, asa ca eu am observat ca e mai bine sa cumpar suficienta apa si alte chestii de stricta necesitate  cu cateva zile inainte. Nici faina si drojdie in plus nu strica sa ai la indemana, in caz ca ramai fara paine fix in ziua in care toate brutariile sunt inchise.

Cand merg la cumparaturi din astea, mai complicate, nu ma grabesc. Ma uit atent la ceea ce cumpar, verific etichetele si termenele de garantie. Nu trec cu vederea nici ofertele, dar nu cumpar lucruri de care nu am nevoie, doar pentru ca sunt mai ieftine. Ah, si foarte important! Cand parchez, imi iau puncte de reper, sa nu uit unde am lasat masina. E tare nasol cand vii cu bagaje si nu mai sti unde e. 😛 Voi cum faceti? Sunt deschis si la alte sfaturi care sa nu ne transforme excursia la cumparaturi intr-o zi enervanta.

P.S. Nu exagerati cu cumparaturile! N-o sa mancati mai mult decat in zilele obisnuite.

Pește

Somon cu sos de iaurt si rodie

somon cu sos de iaurt si rodie

O reteta excelenta pentru dezlegarile la peste din postul acesta pentru cei care-l tin si o gustare perfecta tot timpul anului. Combinatia ingredientelor face ca rezultatul sa fie foarte usor, suculent si o adevarata incantare pentru papilele gustative. O reteta putin mai altfel, pentru a mai intrerupe rutina preparatelor traditionale din luna decembrie si nu numai.
Ingrediente:
2 rondele somon (aprox 400 g)
jumatate de lime (sau lamaie)
samburii de la o rodie
3-4 linguri de iaurt de bivolita
o lingurita de seminte de susuan
o crenguta de cimbrisor
putin ardei iute (optional)
cateva boabe de piper
cateva boabe de mustar
sare dupa gust
2 linguri e ulei de masline
Intr-o tigaie antiaderenta am incins uleiul. Am pus susanul in ulei, iar cand a inceput sa sfaraie am adaugat pestele. Deasupra am presarat condimentele pisate in mojar si peste toate astea am stors jumatate de lime. L-am lasat maxim 2 minute pe o parte si 1 minut pe cealalta, ca sa ramana suculent in interior.  Pestele se gateste foarte repede, iar daca il lasati prea mult va deveni tern si uscat.
Intre timp am preparat un sos foarte rapid. adica am amestecat iaurt cu samburi de rosie si gata. Sucul rasat de rodie l-am turnat in ultimul moment in tigaie, peste peste.
Pofta buna!
somon cu sos de iaurt si rodie somon cu sos de iaurt si rodie somon cu sos de iaurt si rodie
Gem și dulceață

Peltea/jeleu de gutui

Photobucket
Va aduceti aminte camera aceea, a bunicilor de la tara, care mirosea iarna a gutui si a mere? Era o camere rece ca o pestera, nelocuita, neincalzita. Cea mai buna camera din casa, cu cea mai frumoasa mobila si cu covoare pe care nu aveai voie sa calci. Eu ii ziceam „camera de tinut“. Pentru ca acolo se tineau toate comorile casei:  zestre, ciocolata, cadouri pentru Craciun etc. Era o camera pentru musafirii de la oras, pentru primit popa de sarbatori, pentru oftica vecinilor. Cred ca la tara, „camera de tinut“ era un etalon al bunastarii sociale, si probabil ca mai este si in ziua de azi.
Dar sa revin la parfumul gutuilor care-ti umplea hainele, daca te furisai pe-acolo (ca nu prea era voie).  De ce mirosea acolo a gutui si cateodata a mere. Pentru ca fructele se pastrau aliniate soldateste pe dulapurile din camera asta. Si puteau sta acolo pana-n primavara ca era atat de frig incat n-aveau cum sa se strice. De fapt in camera aia timpul incremenea. Asa cum lasam camera cand plecam dupa sarbatorile de iarna, asa o gaseam cand reveneam dupa jumatate de an, in vacanta de vara. Nici un fir de praf in plus sau in minus.
Din gutuile astea se facea …de obicei, in preajma sarbatorilor, un jeleu minunat, sau peltea cum se mai spune pe la noi, prin banat. Unde s-au dus vremurile acelea? cand se faceau aceste minunatii in casa, cand afumatura era facuta cu fum, cand dulceata era facuta doar cu fructe si zahar…. Nu ca nu s-ar putea face si acum, dar cred ca comoditatea e de vina. E mai simplu sa cumperi totul gata facut. Numai ca in felul asta nici nu prea sti ce mananci. De exemplu…pelteaua asta! N-am facut-o eu. A facut-o bunica-mea.  Si mi-a si explicat cum se face,  ca sa va pot povesti si voua. Ca de obicei, retetele ei nu sunt exacte, dar inca n-am gresit ici una dupa indicatiile ei.
Ingrediente
gutui
zahar
putina apa
nuci
De obicei pelteaua se face din resturile care raman dupa ce se face compot sau dulceata de gutui. Adica din cotoare si coji. Ei bine, bunica-mea nu! Ea face pelteaua din pulpa fructului, ca si cum ar face un compot mai scazut. Asadar se curata gutuile, se taie felii subtiri si se pun la fiert in apa cat sa le acopere. Se adauga zahar dupa gust, in caz ca vreti ca pelteaua sa fie acrisoara sau mai dulce. Se fierbe totul la foc mic, pana cand gutuile se inmoaie si apa scade. Trebuie amestecat destul de des, asa ca nu o pierdeti din ochi. Cand gutuile incep sa se zdrobeasca si apa s-a transformat in sirop, luati totul de pe foc si pasirati, pana obtineti o compozitie de consistenta unui sos. Turnati aceasta compozitie in forme  (boluri). Optional, in peltea se pot pune nuci, migdale sau alune prajite. Se otrivesc perfect.
Pofta buna!
P.S. Peltea, am vazut de cumparat la taranii din piata, cu 30 de lei kg, iar gutui am vazut cu 8 lei kg, dar in supermarket. In piata s-ar putea sa fie mai scumpe, dar cu miros si gust.

peltea,gutui,jeleu
peltea,gutui,jeleu

Cum se face

Cum se face branza de vaca

Photobucket
Nimic nu e mai bun decat branza dulce de vaca facuta in casa.
Cum se face branza dulce? Iata reteta pas cu pas.
In primul rand avem nevoie de lapte, un lapte mai gras daca se poate. Eu am folosit lapte de vaca adevarat, nu cumparat de la alimentara. Nu incercati sa folositi lapte UHT ca nu functioneaza. Acesta nu contine bacteriile necesare. Laptele pasteurizat din comert, se preteaza, dar orientati-va spre cel mai gras daca doriti sa iasa o cantitate cat mai mare de branza.
Asa cum spuneam, am folosit 2 litri de lapte de vaca. L-am pus intr-un vas si l-am lasat sa se strice! Nu am pus nici lamaie, nici cheag, nici un agent care sa grabeasca fermentarea laptelui. Acesta se incheaga singur, lent si sigur. Dureaza intre 2 si 3 zile, in functie de cat e de cald locul in care il pastrati. In tot acest timp nu umblam la el. Il putem acoperi cu un tifon ca sa nu se puna praful. Dupa ce se incheaga, il incalzim putin, pe aragaz, si amestecam cu o lingura de lemn in tot acest timp ca sa se incalzeasca uniform. Trebuie incalzit foarte putin, asa cam cat sa poti tine un deget in el. Zerul se va separa de branza, in acest moment. Compozitia pe care o obtinem o vom strecura cu ajutorul unei panze curate sau a unui tifon.
Ea trebuie sa ramana in panza respectiva cateva ore, sau chiar pana a doua zi pentru ca tot zerul sa se scurga. In functie de cat de mult o lasam la scurs vom obtine o branza mai moale sau mai aspra (seaca). Branza obtinuta in acest fel nu se compara la gust si calitate nici cu branza cumparata de la producatorii din piata si nici cu cea de la supermarket. Este excelenta mai ales pentru copii pentru ca nu contine conservanti. Pofta buna!

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

 

Carne de vânat

Guest post- Marcel Iorga: Fazan cu sos de struguri – un pranz de 5 stele

Am incercat sa va aduc in atentie, in ultima vreme, bloguri culinare mai deosebite si mai interesante. Unul dintre ele, pe care il urmaresc cu o deosebita placere, este blogul lui Marcel Iorga : Retetele Vanatorului si Pescarului. Sunt pescar ocazional, iar la vanatore n-am fost inca niciodata, desi recunosc ca  mi-ar place, fie si numai cu aparatul foto, fara pusca. 🙂  De gatit vanat, am mai gatit, mai rar e-adevarat, dar mi-a placut mult. De aceea l-am invitat pe Marcel sa va povesteasca si voua cum e la vanatoare si ce bunataturi se pregatesc in bucataria unui vanator adevarat! Gatitul vanatului este putin mai complicat si dureaza putin mai mult decat gatitul unei carni obisnuite, dar va spun eu ca merita efortul. Dar va las, in continuare in compania lui Marcel, ca stie el mai bine: Fazan cu struguri 0034

Ei bine, n-am mai avut ce face si a trebuit sa mai scot din „proviziile” facute intre timp cu alde vanat si pescuit si sa ma apuc de ceva preparate exotice din aceste „animalute”. Ca prea s-au umplut congelatoarele cu „delikatesuri” salbatice. Ce ma fac daca la urmatoarea vanatoare, ma fac cu o „bucatica” consistenta de mistret? Mai cumparam un congelator? Nu, desigur! A venit timpul sa incep „golirea” rezervoarelor de carnita impuscata! Si pentru ca la ultima vanatoare, m-am distrat extraordinar cu fazanii, am fost nevoit sa ma folosesc de unul dintre ei ca sa prepar aceasta SUPER DELIKATESA vanatoreasca: Fazan cu sos de struguri! Va spun de pe acum, merita tot efortul care se face la o astfel de vanatoare: umblat prin cele mai ingrozitore locuri de vanatoare – desisuri de buruieni inalte cat omu’, stuf atat de des, ca nici cainele nu intra in el, maracini, macesi cu tepii cat palma si alte „ierburi” care te seaca pe suflet cand te zgarie, te trag de toate alea, te sufoca, te agata de picioare, de nu mai faci un pas si te vezi cazut la pamant printre toate buruienile care nu te mai lasa sa te ridici in picioare. Practic doar intr-un astfel de areal de iad, se poate face vanatoare de fazan. E locul in care aceasta pasare sta netulburata de toti rapitorii care-i pot periclita viata. Dar mai sunt si vanatorii! Sa nu credeti ca noi facem ce a facut Ceausescu in 10 decembrie 1989, cand intr-o padure din judetul Giurgiu in care s-au adus 4.000 de fazani pentru aceasta vanatoare, Ceausescu a impuscat aproximativ  400 de fazani in 3 ore (de nervi s-ar spune) – el statea pe loc si gonacii ii aduceau vanatul in bataia pustii! Vanatorii sunt cuprinsi intr-o Asociatie bine definita, cu reguli stricte si precise. Nu poate sa faca genocid cum facea Ceasca! Asta-i tot! Si trecem mai departe. Fara caini bine antrenati, nu putem sa facem ce facem la o astfel de actiune. Cainele e cel care simte vanatul, il aret-eaza, il haituieste, il scoala de pe locul lui si atunci cand fazanul e in aer, putem sa-l vanam. Cand fazanul se inalta, produce un suierat (fluierat) specific pe care pasarile il emit pe gura. Un vanator experimentat n-are de facut decat sa indrepte arma spre zona in care se aude acest suierat, sa tinteasca, sa corecteze tragerea si sa apese pe tragaci. La vanatoare 2 Tot cainele se duce dupa vanatul impuscat si-l aporteaza la stapan. Minunat! Si cand avem trofeul in desaga, nu ne ramane decat sa-l gatim si sa-l savuram cu cei dragi. Deci, sa-ncepem! Ingrediente pentru 2 persoane: 1 fazan 2-3 felii de bacon sau kaiser 4 linguri de unt 1 lingura de zahar pudra 50 ml de coniac 400 g de struguri (de preferat fara samburi) 500 ml de supa de fazan – sau pui 2 linguri de smantana de gatit de 32% grasime 1 ceapa de apa de marime medie sare si piper dupa gust Preparare: In general, eu fezandez vanatul, poate intr-un mod special. Prima data, il eviscerez si il las in pene 3-4 zile la rece si eventual in bataia vantului. Deci ii fac o fezandare naturala. Trec apoi la fezandarea artificiala (sau marinarea) in modul meu propriu. Nu-l pun in toate tipurile de bait care exista in literatura de „specialitate”. Am constatat ca aceste tipuri de bait, schimba un pic gustul carnurilor de vanat. Si asta-i un mare „pacat”! Eu pur si simplu, fierb vanatul in oala sub presiune si in apa cu diferite ingrediente (de la vanat la vanat), de mai multe ori (max. de 3 ori) pana ce carnea devine moale si frageda. Abia dupa aceea o supun prelucrarii finale, in functie de ce vreau sa „scot” din preparat. Pentru fazanul nostru, eu l-am pus la fiert in oala sub presiune (pe vremuri ii spuneam Kukta) in apa cu sare si am adaugat o ceapa. Cantitatea de apa folosita a fost atat cat sa acopere fazanul. Cand aburii de la supa din Kukta au „rabufnit”, dam focul mai mic si lasam sa fiarba sub presiune la foc mic timp de o ora! E timpul sa scoatem fazanul iar supa obtinuta o punem deoparte pentru etapa urmatoare de preparare. Lasam fazanul fiert sa se odihneasca. Cand nu mai e asa de fierbinte, asezonam cu sare si piper si pe exterior si pe interior. Il lasam din nou sa se odihneasca. Intre timp punem la topit 2 linguri de unt. Cu untul topit ungem cu o pensula tot fazanul bine-bine! Invelim cu bacon (2-3 feliute, in functie de marimea acestuia) fazanul si ca sa nu cada de pe el, folositi cateva scobitori pentru al fixa. E timpul sa-l punem in cuptor, pe care l-am incins la 180ºC. Folosesc foarte des in ultimul timp „punga magica” pentru ca ofera o fragezime carnii, fara sa o usuce. Deci fazanul si baconul cu care a fost invelit, il punem in punga, punem punga in tava si introducem la cuptor. Nu uitati sa perforati cu o scobitoare punga in cateva locuri, ca sa n-aveti surpriza ca „pocneste”! Lasam la cuptor circa 30 de minute (dar oricum, fiti cu ochii pe el!). E timpul sa ne ocupam de sosul de struguri. Pregatim o tigaie in care punem restul de unt. Spalam bine strugurii si ii lasam la scurs si cand untul s-a topit punem boabele la inabusit. Punem zaharul pudra si stingem amestecul cu coniac. Lasati cateva minute pe foc, pana se inmoaie putin strugurii si alcoolul din coniac se evapora. Acum putem sa punem supa de fazan peste struguri. Lasati 2-3 minute sa dea in clocot si zdrobiti strugurii (scoateti cateva boabe mai tari si pastrati-le pentru decorul de montaj). Strecurati pasta obtinuta printr-o sita si pastrati sosul. Pielita si samburii de la struguri le puteti arunca. Punem sosul intro cratita curata. Adaugam smantana de gatit, amestecati bine pentru omogenizare si mai lasati pe foc, pana mai scade sosul. Fazanul din cuptor e gata. Asa ca il scoatem din punga magica. Sosul a scazut si el si nu mai avem de facut decat sa introducem fazanul cu bacon in cratita cu sos si reintrodus in cuptor, dar de data asta selectat pe gril, pentru a-l rumeni usor. Fazan cu struguri 0029 Il lasam la gril maxim 10 minute (in functie de puterea grilului dvs.). Dupa expirarea timpului de coacere la gril, scoatem fazanul si sosul pe o farfurie termorezistenta si il ducem pentru servire. Fazan cu struguri 0031 Nu ne ramane decat sa-l servim in farfurie! Taiem pieptul, picioarele, aripile, le montam in farfurii si stropim cu cat mai mult sos delicios de struguri. Strugurii pastrati pentru ornare vor fi pusi si ei in farfurii. Delicios! Fazan cu sos de struguri …. Done! POFTA BUNA! @Drepturile de autor asupra textului si imaginilor din acest articol, apartin lui Marcel Iorga.

Prăjituri

Turta dulce

Turta dulce este o prajitura care se potriveste clar, cu sezonul acesta, desi eu o asociez cu vara. Si asta pentru ca, descoperind ca este o prajitura care se pastreaza foarte bine si nu se strica la temperaturi ridicate, mama imi facea cand mergeam in tabara. Stiti voi taberele comuniste in care se cam murea de foame! Ei bine, tare mult bine au facut turtele astea dulci la vremea lor si multi prunci au scapat de la subnutritie. 😛


Ingrediente:

Pentru aluat:

3 galbenusuri

200g zahar ars si stins cu 100 ml apa calda

200 ml lapte

200 g zahar

2 lingurite rase scortisoara (sau mai mult daca va place)

1 lingura rasa (nu o lingurita) de bicarbonat de amoniu

50 g untura (unsoare)

950 g faina

Pentru glazura:

3 albusuri de ou

250 g zahar praf

2 plicuri zahar vanilat praf

Este bine sa incepeti pregatirea turtelor dulci cu o seara inainte. Nu o sa va mint, este ceva de lucru la ele, dar treaba este relativ usoara de facut.

Deci facem aluatul cu o seara inainte, pentru ca trebuie sa stea in frigider peste noapte (nu-i musai noaptea, dar e mai comod), sau cel putin 5 ore.

200 de g de zahar se caramelizeaza la foc mic si se stinge cu 100 de ml de apa calda.

Atentie! Turnati toata apa dintr-o data peste zaharul ars, pentru ca va fierbe instantaneu si va stropi daca o turnati incet. Este bine sa stati la o distanta cat se poate de mare de oala, in special cu fata, cand faceti chestia asta.

Se lasa sa mai fiarba cateva minute pana se topeste tot caramelul si se transforma intr-un sirop. Se lasa la racit.

Intre timp se pregatesc restul ingredientelor intr-un vas: cele 3 galbenusuri, laptele in care se poate dizolva bicarbonaul de amoniu, 200 de g de zahar, scortisoara si untura. Se amesteca bine. Cand este rece, se adauga si siropul si se omogenizeaza cu restul compozitiei.

Se adauga treptat si faina. Trebuie sa obtineti un aluat potrivit. Aluatul trebuie sa fie destul de tare ca sa stea legat, dar destul de moale ca sa poata fi framantat. Oricata faina ati pune, el va ramane lipicios din cauza siropului, asa ca nu exagerati. Mie mi-a incaput 1 kg de faina (000).

L-am impachetat intr-o folie alimentara si l-am pus in frigider unde a stat o noapte. A doua zi, arata ca in imaginea de mai jos. Lam rupt in jumatate ca sa vedeti textura.

Este un aluat destul de dificil de lucrat, pentru ca daca e rece din frigider este destul de tare, iar daca se incalzeste devine lipicios. Eu am gasit o solutie. Am rupt din el bucati mai mici si le-am intins cu sucitoarea, mult mai usor decat daca as fi incercat sa intind intreaga bucata.

Am intins aluatul in foaie de aproximativ jumatate de cm grosime. Daca le doriti mai umflate, puteti sa intindeti foaia si mai groasa. Am decupat formele si le-am pus in tavi unse cu ulei. Le-am dat la cuptorul preincalzit la foc mic, pentru aprox. 5 minute (dar asta depinde de cuptorul fiecaruia). Cand sunt gata, trebuie sa fie putin aurii, dar inca moi.

Dupa prima tava, daca o verificati din cand in cand,  va veti da seama cu siguranta cat trebuie tinute la cuptor. Va mirosi destul de urat, amoniacul cand le coaceti, dar dupa ce se racesc, mirosul va disparea complet. (Apropo, daca amoniacul nu pute ingrozitor de intepator atunci cand il scoateti din plic, nu are rost sa va apucati de prajitura, pentru ca nu va iesi) Si tot asa pana am terminat tot aluatul…adica vreo ora.

In sfarsit, m-am apucat si de glazura. Albusurile de ou la temperatura camerei, se bat spuma (eu prefer sa le bat cu telul) tare. Se adauga trepatat cate o lingura de zahar praf (l-am amestecat cu zaharul vanilat) si se bate in continuare. La un moment dat se bate destul de greu, dar trebuie incorporat tot zaharul chiar daca vi se pare mult.

Dupa asta, urmeaza distractia. Faceti rost de bilute colorate, un posh sau o seringa si decorati turtele dulci dupa placul vostru. Dupa ce v-ati plictisit, puneti toate turtele ramase in glazura care a ramas. Puneti un capac si scuturatile bine. Sau amestecatile cu o lingura, pana se manjesc bine cu glazura. Scoateti-le pe o farfurie.

In cateva ore se vor usca…dar se pot manca imediat :))) Atentie! Imediat dupa ce se racesc, turtele se vor intari putin, dar se vor inmuia in cateva ore si vor deveni din ce in ce mai bune pe masura ce stau. Este bine sa fie pastrate intr-un vas acoperit sau in punga de hartie, dupa ce s-au uscat. Pofta buna!
P.S. Tocmai mi-am amintit si de turtele dulci comuniste in care iti rupeai dintii. :))) Astea nu-s ca alea! :)))