Guest post- Andrei Serban: Afumaturile home-made

Andrei Serban este autorul blogului Afumaturi, un blog pe care l-am descoperit inca de la prima postare, si tot de la prima postare mi-a placut foarte mult? De ce? In primul rand pentru ca este „un blog culinar de nisa“ care trateaza un singur subiect si o face cu profesionalism. Mai rar asa ceva. Si inca si mai rar faptul ca o face din pura pasiune. Nu cred ca are rost sa va mai spun ca sunt un fan inrait al afumaturilor de orice fel… iar pe blogul lui Andrei am descoperit cum se fac ele cu adevarat… adica fara chimicale, aditivi si substante ciudate, asa cum sunt majoritatea celor pe care le gasim prin magazine. In continuare, va las in compania lui, sa va convingeti singuri:

Ignatul si sarbatorile de iarna bat la usa, afumaturile se potrivesc de minune acestei perioade. Ce pretext mai bun decat acesta ati putea avea pentru a incerca sa le preparati si voi?
Mi s-a intamplat de nenumarate ori aflandu-ma la cumparaturi sa caut un mezel sau preparat cat mai traditional si natural. Acest lucru a devenit din ce in ce mai greu de facut odata cu trecerea anilor, mezelurile (si produsele in general) comercializate au devenit din ce in ce mai fade la gust si chiar la aspect. Putinele variante ramase au preturi astronomice. Primul exemplu care-mi vine in minte este un produs nemtesc, un fel de sunca sarata, foarte buna si cu aspect rustic, al carei pret se invarte in jurul sumei de 70-80 de lei pe kg, uneori astfel de preparate atingand si pretul de 140 de lei pe kg sau mai mult.
Din aceasta cauza am impresia (si sunt convins ca nu sunt singurul) ca termenul de mezel s-a denaturat foarte mult in ultima vreme, fapt ce se poate observa aruncand o simpla privire in rafturile supermarketurilor si pe etichetele produselor. Toate aceste lucruri m-au determinat sa incerc sa-mi prepar singur multe produse.
Poate pentru unii ideea de a prepara un mezel pare una complicata, care presupune o anumita experienta si nivel de dotare greu de atins. Va asigur ca nu este cazul. Majoritatea bunatatilor culinare se obtin cu putina imaginatie, inspiratie si nu in ultimul rand pasiune. Ca si in cazul gatitului in general, verbul „a incerca” este unul foarte important in aceasta ecuatie deoarece numai in acest fel vom putea descoperi si ne vom putea bucura de gatit si degustat lucruri atat noi cat si traditionale si vom spune „nu, multumesc!” mancatului din necesitate si atat.

In cazul afumaturilor veti fi foarte satisfacuti vazand cum din mainile voastre o simpla bucata de carne cruda ajunge sa devina un mezel de calitate din toate punctele de vedere. Alegerea produsului ce urmeaza a fi afumat, saramurarea uscata sau in bait, alegerea condimentelor, afumarea propriu-zisa, toate acestea, duc la obtinerea unor produse unice, deosebite. Daca aveti o casa in zona rurala sau chiar la oras si nu aveti o afumatoare, acest lucru nu va poate opri in obtinerea acestor bunatati. Veti fi surprinsi cat de multe poate sa faca un simplu butoi sub care veti face fumul. Nu este obligator nici rumegusul de lemn, puteti incerca sa afumati cu ce aveti la indemana (aschii, crengi, lemne), rezultatul s-ar putea sa va surprinda placut . Totusi, sunt doua etape foarte simple dar obligatorii: saramurarea si zvantarea. De la o reteta simpla, fara condimente (numai sare) pana la cele mai complexe in care „va jucati” cu difertie combinatii de mirodenii, nimic nu se compara cu o masa pegatita cu aceste produse.
Data viitoare cand veti prepara o iahnie de fasole cu afumaturi, o ciorba, pizza sau orice altceva folosind propriile voastre preparate va va fi foarte greu sa reveniti la produsele din comert.
@Drepturile de autor asupra textului si imaginilor din acest articol, apartin lui Andrei Serban.