Salata Napoleon cu vinete si mozzarella

Stati linistiti n-am devenit vegetarian. Chiar in momentul asta am niste carne in cuptor. Ce vedeti in imaginile din aceasta postare a fost o joaca, asa ca un fel de gustare, de pofta. Ma plimbam, intr-una din zile pe Foodgawker si mi-a facut cu ochiul o nebunie din asta. Am retinut ideea si astazi am facut propria mea varianta.
Am facut putina cercetare si asupra numelui salatei dar nu am gasit nimic care sa ma convinga. Se pare ca totusi, numele vine de la faptul ca salata este asezata in straturi la fel ca si prajitura frantuzeasca Napoleon, o prajitura cu foietaj (foilletaje). Nu prea conteaza ce contine asa ca imaginatia poate da in acest caz cele mai ciudate si gustoase combinatii.
Nu pot sa va spun cat a fost de buna pentru ca n-am apucat sa gust din ea. Maya, insa s-a declarat multumita de un mic dejun aromat si colorat. Bine, ea mananca orice are frunze, asa ca...daca aveti prejudecati in legatura cu plantele aromatice in exces, nu va luati dupa ea. :)))

Ingrediente:
cateva felii dintr-o vanata
cateva felii dintr-un dovlecel
cateva felii dintr-o rosie
frunze proaspetede busuioc
cateva felii de mozzarella
putin ulei de masline
sare si piper dupa gust

Am vrut ca Napoeonul sa arate frumos, asa ca m-am straduit sa aleg ingredientele sa aiba aproximativ aceeasi cincumferinta cu mozzarella. Le-am taiat felii cam de aceeasi grosime (jumatate de cm).


Feliile de dovlecel si cele de vanata le-am lasat putin pe grill, sa faca niste dungi rumenite si sa se inmoaie.


Apoi am asezat feliile una peste alta, iar printre ele, am mai pus si cate o frunza- doua de busuioc proaspat. Am stropit cu ulei de masline extravirgin si am asezonat cu sare si piper.


Mozzarella trebuie sa fie la temperatura camerei. Are alt gust, daca o consumati rece, din frigider. Sigur, daca aveti chef, puteti pune toata minunea la cuptor sau la microunde pentru a topi branza.


Pofta buna!

Calendar 2010- August, desktop

Inghetata, inghetata si iar inghetata pentru luna august. Distractie placuta !

Va invit sa descarcati calendarul pentru luna august, in formatele de mai jos:

1280X1024

1024X768

800X600

Calendarul pentru desktop Bucatar Maniac, 2010, a fost creat pentru uzul personal al vizitatorilor blogului. Este interzisa preluarea lui si folosirea in scopuri comerciale.

Toate drepturile rezervate ©bucatarmaniac.blogspot.com

Pepene cu sirop de menta

Astazi am avut foarte putin timp la dispozitie, dar nu chiar asa de putin incat sa nu am timp de acest foarte gustos si simplu desert. Bine, trebuie sa recunosc ca a fost ideea Mayei, in mare parte. Ea m-a si ajutat sa culeg frunzele de menta si sa fac cu o lingura, bilutele de pepene. De mult asteptam si ocazia sa folosesc siropul de menta pe care l-am facut recent, asa ca s-a potrivit totul de minune. A fost o schimbare binevenita, mai ales ca in ultimele saptamani inghetata a fost meniul principal.

As fi vrut sa adaug si niste bilute de lubenita sau de pepene de alta culoare, dar din pacate acesta a fost singurul bun din cate am cumparat ieri. Nu mai cumpar in viata mea, lubenita de la supermarket. Asa imi trebuie daca mi-a fost lene sa merg pana la piata.

Ingrediente:

pepene

frunze de menta

sirop de menta

V-ati dat seama ca mare lucru nu este de povestit despre bunatatea asta. Pepenele se taie cum vreti voi, sau se poate lasa in coaja. Se toarna deasupra sirop de menta cat va pofteste inima si se presara cu frunze proaspete de menta. Se serveste imediat.

Ah, era sa uit! Pepenele trebuie sa fi stat cateva ore la frigider inainte de preparare.

Pofta buna!

Gomboti cu prune - galuste cu prune

Astazi am facut pentru prima data anul acesta, gomboti cu prune. Li se mai spune si galuste cu prune, dar prin partile noastre, prin Arad, doar de „gomboti" am auzit. Prima data cand am facut gombotii, m-am enervat pentru ca aluatul se tot lipea. A doua oara  am pus mana pe telefon si am sunat-o pe bunica (stiti voi, bunica cu prajitura cu gem de caise si nuca). De atunci mi-au iesit intotdeauna ca la carte (zic eu). Sigur ca nu am scapat de explicatul intregii retete, dar cel putin am aflat  ce si  cum trebuie sa fac sa nu se mai lipeasca aluatul. Noroc cu abonamentele de telefonie cu minute incluse, ca altfel.... Am mai aflat o chestie interesanta pe care nu o stiam: dupa ce se fierb, gombotii se spala in apa rece ca sa nu ramana lipiciosi.


Ingrediente:
1 kg cartofi
2-3 oua
faina cat cuprinde
prune
putina sare
apa pentru fiert
pesmet
putin ulei sau unt


Curatam cartofii si ii punem la fiert, ca pentru purée. Unii prefera sa ii fiarba in coaja, dar  merge mai repede asa.


Apoi,  pregatim pesmetul. Eu prefer sa il fac in casa, dar puteti sa folositi din cel cumparat. Nu avem mult de lucuru cu el, trebuie doar sa il prajim  in putin ulei sau unt. Nu foarte tare, sa se arda, ci doar cateva minute. Trebuie amestecat tot timpul.


Trecem la prune. Prunele trebuie sa fie mici si nu foarte moi, dar coapte. Eu prefer sa le las intregi, cu tot cu sambure. Imi plac cele care sunt putin acrisoare. Le spalam bine cu apa rece.


Punem la fiert apa cu putina sare.


Cartofii fierti si raciti se zdrobesc bine cu o furculita sau cu telul pentru purée. Nu trebuie sa fie chiar o pasta perfecta. Adaugam ouale si jumatate de lingurita de sare si amestecam bine. Apoi adaugam faina treptat, pana obtinem un aluat elastic, usor de modelat care nu se mai lipeste de maini.
Din cauza cartofilor, aluatul se va inmuia din nou, dar este bine sa nu mai adaugam faina decat in momentul in care il lucram. Daca aluatul devine prea tare, si gombotii vor fi tari.


Eu am impartit aluatul in trei, ca sa nu mai patesc ca si prima data cand am intins toata bucata si mi s-a lipit de planseta de lucru. Este foarte important sa lucram tot timpul cu mainile pudrate cu faina. De asemenea si planseta si ustensilele de lucru trebuie bine pudrate cu faina.


Am intins prima bucata de aluat, intr-o patura de vre-o jumatate de centimentru grosime. Am taiat-o in bucati. Vedeti voi cat de mari- cam cat sa poata cuprinde prunele.


Am pus in mijlocul fiecarei bucati o pruna. Am impaturat aluatul in jurul prunelor si le-am rotit in palme ca pe niste bulgari de zapada. In tot acest timp am folosit faina, pentru ca aluatul sa nu mi se lipeasca de degete. Am pus gombotii astfel formati pe planseta de lucru pudrata cu faina. Am repetat operatiunea pana am facut toti gombotii.


Intre timp, apa a inceput sa clocoteasca. Am pus gombotii in apa si i-am lasat sa fiarba incet vre-o 15 minute. In mod normal era suficient sa fiarba vre-o 10 minute, dar cum mi-au iesit niste gomboti gigantici (nu am gasit prune mai mici) a trebuit sa-i las mai mult.


Am urmat sfatul buncii si i-am scos din apa in care fierbeau direct intr-o alta oala, cu apa rece. De acolo i-am scos pe fiecare cu o lingura, si i-am tavalit prin pesmet.


I-am servit cu zahar!


Pofta buna!

Placinta cu piersici

Ce-am mai salivat cand am vazut prima data placinta asta pe net.... Am dat peste ea intamplator, in timp ce rasfoiam niste bloguri culinare americane. Am cautat mai multe retete si pana la urma am facut ceva asemanator, jumatate inspirat, jumatate inventat. Este vorba despre clasica "american peach pie", in varianta prajita. Buna de tot! Am sa o mai fac si alta data, si cu alte fructe.

Ingrediente:


pentru aluat:


125 g unt rece
1 ou
1/2 cana cu apa rece (aprox 100 ml)
o lingurita rasa praf de copt
putin otet de mere
jumatate de lingurita sare
2 linguri zahar
faina cat cuprinde


pentru umplutura:


3-4 piersici coapte si dulci
putina scortisoara
zahar


ulei pentru prajit
zahar pentru pudrat


Am decojit si am taiat piersicile cubulete, apoi le-am pus intr-un bol cu zaharul si cu putin praf de scortisoara.


Am pus cam 3 linguri de faina intr-un vas si am amestecat-o cu untul rece, pe care l-am taiat cubulete cat mai mici. Am amestecat pana am obtinut un fel de farmituri, ca de paine.


Am adaugat oul, praful de copt stins cu putin otet, zaharul, sarea si apa. Apa si untul trebuie sa fie reci, din frigider.Am amestecat totul, apoi am mai adugat treptat faina, pana am obtinut un aluat care nu se lipeste si foarte usor de modelat. Este un aluat fin si foarte maleabil, cam ca si plastelina.


L-am impartit in vre-o 12 bucati cred, cam de marimea unui ou. Fiecare bucata am intins-o pe blatul presarat cu faina, cu sucitoarea, la o grosime de cam jumatate de cm, pe cat posibil intr-o forma circulara. Puteti sa intindeti o foaie din tot aluatul si apoi sa decupati cercuri cu un pahar mai mare. Pe mijlocul fiecarui cerc am pus cateva bucati din piersicile despre care am vorbit mai sus.


Le-am impaturat in doua si le-am inchis bine cu ajutorul unei furculite. Le-am prajit in ulei bine incins, la foc mare, cam doua minute pe fiecare parte sau pana devin aurii. Le-am scos pe un servet absorbant. Aluatul se comporta foarte bine si nu absoarbe foarte mult ulei.


Le-am dat prin zahar tos, pentru ca nu am avut zahar praf si le-am mancat calde. Pe toate! Au fost foarte foarte bune!


Pofta buna!

Rosii uscate la soare

Chiar daca ultimele saptamani au fost toride si nu am gatit prea mult, am profitat de canicula pentru a pregati niste rosii uscate la soare. Am si avut noroc de niste rosii de gradina, sau daca vreti, rosii „organice“.

Desigur, cei care au inventat rosiile uscate au fost italienii. Ei le-au uscat pentru prima data, in podurile caselor, sub acoperisurile de tigla, ca o modalitate de a le pastra pentru iarna. Banuiesc ca nu existau frigidere sau sere   performante pe vremea aceea. Astazi se folosesc pe intreg globul intr-o mare varietate de mancaruri.

Rosiile uscate au proprietatea de a-si pastra vitaminele si valoarea nutritiva, prin uscare pierzandu-si doar umezeala. Pentru a obtine un kilogram de rosii uscate, este nevoie de aproximativ 10 kg de rosii, sau poate chiar mai mult.

Am cautat pe net, sa vad care sunt modalitatile prin care pot sa fac rosii uscate si am gasit o gramada de inventii. Ele se pot usca chiar la soare, in cuptor sau cu ajutorul unor aparate pentru deshidratat fructe. In toate cazurile, este nevoie de un mediu cald, uscat si bine ventilat.

Exista si modalitati mai haioase! De exepmlu, cum poti sa usuci rosiile cu ajutorul unei masini (autoturism)? Foarte usor! ai nevoie in primul rand de o masina, marca nu conteaza!Mai ai nevoie de niste rosii si niste tavi pe care sa le asezi. Parchezi masina la soare, si rosiile inauntru. Succes garantat!

Nu am avut insa nevoie de masina, pentru ca la mine pe terasa zilele acestea, temperaturile s-au apropiat de 45 de grade C, daca nu mai mult.

Ingrediente:
rosii
ierburi aromate proaspete sau uscate
putina sare


In primul rand, rosiile pe care urmeaza sa le uscam nu trebuie sa fie moi. Trebuie sa fie coapte, dar nu exagerat.
Am vrut sa fac niste rosii uscate si aromate, asa ca am profitat din plin si de caldura si de padurea de condimente pe care o cultiv pe terasa. Am taiat rosiile felii, ca sa se usuce mai repede, dar pot fi taiate si jumatati daca sunt mai mici. Le-am asezat pe niste tavi, pe hartie. Era si mai bine daca as fi avut niste gratare pe care sa le asez. Am cules mirodenii: oregano, busuioc de toate felurile, rozmarin si cimbrisor. Le-am frecat cu putina sare grunjoasa si le-am presarat peste rosii. Le-am lasat la soare, acoperite cu tifon, pentru a le feri de muste sau alti pofticiosi cu multe picioare. Noaptea le-am adus in casa, pentru a le feri de umezeala.
A fost nevoie de trei zile.Timpul de uscare variaza in functie de caldura si umiditatea din aer.
Probabil ca ar mai fi trebuit sa le las vre-o doua zile cel putin, pentru a fi perfect uscate, dar a venit ploaia si cam asta a fost! De aceea le voi pastra in frigider.
Ele se mai pot conserva si in ulei de masline aromat.






Pofta buna!

Dulceata de afine

Plina piata de afine. De toate felurile. Mari cat boabele de struguri sau marunte cat boabele de piper. Cele mari, de cultura, nu sunt grozave. Nu au cine stie ce gust, dar cele mici, de padure, sunt o minune. Dupa ce mi-am facut plinul in congelator, am trecut la lucruri mai serioase. Am facut putina dulceata. Daca erau o idee mai coapte, faceam gem. Maya m-a ajutat sa le sortez. Imaginati-va cam cum ii arata mainile si unghiile. Afinele trebuie alese cu mare grija, pentru ca pot avea printre ele frunze si spini. Nici coditele nu trebuie neglijate. N-ati vrea sa va treziti cu un spin in limba in timp ce savurati clatite cu dulceata de afine, de exemplu.


Ingrediente
afine
zahar


Nu am cantarit cantitatea de zahar, dar cred ca tot a fost jumatate de kg, la kilogramul de afine pe care l-am avut. Eu nu am spalat afinele, pentru ca s-ar fi dezintegrat. Le-am pus la fiert initial singure, in suc propriu. Cand au inceput sa scada, am adaugat zaharul si  apoi am mai lasat sa fiarba, la foc mic, pana am obtinut un sirop destul de gros. Siropul se va mai intari dupa ce se raceste, asa ca nu trebuie sa exagerati cu fiertul. Nu uitati ca dupa ce adaugam zaharul trebuie sa amestecam destul de des, dar cu grija sa nu spargem fructele.


Cat este inca fierbinte, dulceata se pune in borcane curate care se inchid ermetic. Se lasa cateva minute cu capacul in jos. Pentru o mai mare siguranta se pot steriliza intr-o tava cu apa, in cuptor, pentru aproximativ 15 minute.


Pofta buna!

Inghetata de avocado, kiwi si ananas

De multa vreme imi doream o inghetata de avocado si in sfarsit am gasit combinatia potrivita. Am gasit multe retete, pe baza de lapte de cocos. Nu am gasit lapte de cocos si nici nu m-a tentat in mod special. M-am gandit insa ca s-ar potrivi ceva acrisor cum este kiwi. De cand am facut inghetata de banane, au inceput sa-mi placa tot mai mult inghetatele crude, fara lactate si oua. Sunt mult mai gustoase si mult mai racoroase.

Initial, am combinat doar kiwi, avocado si lamaie, dar am simtit nevoia si de ceva dulce si am desfacut si o conserva de compot de ananas. A iesit o minunatie.

Ingrediente:

1 avocado

2 kiwi

zeama de la jumatate de lamaie

jumatate de conserva de ananas (fara zeama)

2 linguri de miere

Timpul de preparare este minim. Kiwi si avocado se curata, se adauga celelalte ingrediente si se mixeaza cu blenderul sau cu robotul de bucatarie, pana se obtine o pasta omogena. Se introduce la congelator. Daca nu va plac cristalele de gheata, puteti sa o scoateti la intervale de jumatate de ora (de vreo doua ori) si sa amestecati bine. Daca va deranjeaza semintele de la kiwi, acesta se poate mixa initial separat si apoi se poate da printr-o sita sau puteti pur si simplu sa indepartati partea cu semintele.

Va spun eu ca merge perfect pe caldura asta!

Pofta buna!

Ii multumesc lui Cristi, pentru articolul de pe HotNews, in care a scris si despre mine si blogul meu.

Costita cu ghimbir si sapte condimente

In ultimele zile am lasat-o mai incet cu gatitul, in special din cauza caniculei din ultima saptamana. Nu am devenit vegetarian, dar era cat pe ce sa devin „raw“ :P. Am data astazi o raita prin Piata Mihai Viteazul si pe langa  felurite legume si fructe, am cumparat si carne de la carmangeria mea favorita.


Preturi foarte mari in piata, anul acesta! Ce legatura are cresterea TVA cu cresterea preturilor la fructe si legume , nu prea pricep. In plin sezon, cand productia este abundenta, comerciantii prefera sa ramana cu marfa pe tarabe, decat sa o vanda.  Si ce se intampla cu marfa care ramane pe tarabe, in speciala pe caldura asta? Se strica. Si ajunge in tomberoanele de pe langa piata, raspandind in jur un miros deloc imbietor. Mi se pare inexplicabil faptul ca acum doua saptamani am cumparat rosii cu 2 lei/kg iar astazi am cumparat rosii cu 4 lei/kg.  Sa fim seriosi! Sa-l vad eu pe pietarul care plateste impozit si TVA pe bune! In fine!


In drum spre casa, am oprit si pe la un supermarket, pentru a reface stocurile de apa. Pentru ca bunatatea despre care am sa va povestesc in continuare, necesita un timp destul de mare de gatit, am adaugat pe lista de ingrediente si un ventilator.


Ingrediente:
1 kg de costita degresata (de porc)
1 usturoi nou
1 ardei
1 ceapa mica
1 rosie
1 frunza de dafin
1 crenguta de cimbrisor uscat
1 crenguta mica de rozmarin proaspat
jumatete de ligurita de mustar boabe
jumatate de lingurita de radacina de ghimbir proaspat rasa
cateva crengute de busuioc pitic proaspat
1 lingura de pasta de ardei dulce
putin ulei
1 pahar cu apa
sare, piper dupa gust


Intai de toate trebuie sa va spun ca la reteta asta m-a ajutat foarte mult Maya, culegandu-mi condimentele de pe terasa.
Tocam marunt ceapa,  ardeiul. si usturoiul. Apoi  le punem un minut la calit in putin ulei. Adaugam carnea care poate fi taiata in bucati la dimensiunea dorita sau lasata intreaga. Apoi, adaugam toate mirodeniile din lista de mai sus, in afara de rosie si de ghimbir, care vor fi adaugate la final.
Totul se stinge cu un pahar cu apa! capac pe oala! Foc mic!
Am lasat-o sa bolboroseasca... verificand din timp in timp...iar daca mai este nevoie mai putem adauga apa. Am lasat-o acolo vre-o ora si 45 de minute si as mai fi lasat-o mult si bine, dar au protestat fetele pentru ca le era foame!

Am eu o vorba : „mai dureaza 5 minute!“ Cine ma cunoaste stie ca la mine „5 minute “ inseamna de la „juma` de ora“ in sus :))), Dar de data asta n-am avut incotro, ca prea imbietoare erau mirosurile, cu tot cu usa inchisa de la bucatarie.

Asa ca am adaugat rosia decojita si taiata cubulete si ghimbirul ras, am mai lasat 5 minute (vorbesc serios) si gata! :))  In sosul lasat de carne am adaugat si niste cartofi fierti, si gata garnitura. Din pacate n-au mai apucat la fotografiat!


Pofta buna!

Limonada

Astazi instituim cod galben de canicula. meniul zilei : inghetata, limonada, inghetata si iar limonada... pentru unii bere :).  Pentru cine mai doreste... poate fi si apa plata cu lamaie. Si la toate astea, adugam multa multa multa gheata.
Sunt convins ca toata lumea stie cum se face limonada. Nu uitati de ea, pentru ca este perfecta cand temperaturile de afara cresc peste 30 de g C. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca trebuie oricum sa consumam multe lichide, iar un aport de vitamina c este oricand binevenit.

Ingrediente:
lamaie
apa plata (sau carbogazoasa daca va palce)
miere sau zahar (optional)


Cantitatea de lamaie si apa, o las la latitudinea voastra. In sensul ca adaugati atata apa, in zeama stoarsa din lamaie, pana gasiti un echilibru care vi se potriveste. Zaharul sau mierea, il adaugati tot dupa gust. Se poate si fara.
Nu aveti nevoie de aparate sofisticate pentru stors lamaia. O puteti face si cu mana, sau cu ajutorul unei liguri. Aveti grija, doar sa scapati de samburi.


Va doresc pofta buna si racoare!

Festivalul clatitelor - Moneasa 2010

Foarte multi dintre voi m-au intrebat cand va avea loc Festivalul clatitelor de la Moneasa, in acest an. Astazi am aflat detaliile. Nu am fost inca niciodata, desi mi-am dorit sa merg. Si asta pentru ca in acea perioada, am intotdeauna programul foarte incarcat. Nu sunt sigur ca voi ajunge nici in acest an, dar ma straduiesc.

Asadar, a zecea editie a Festivalului Clatitelor, va avea loc in perioada 31 iulie- 1 august, in statiunea Moneasa, judetul Arad. Fiind vorba de o editie aniversara, organizatorii si-au propus sa bata recordul la numarul de clatite preparate.

Statiunea Moneasa se afla la 100 de km Est de Arad, la poalele muntilor Codru-Moma, la o altitudine de 300 m. Accesul se poate face cu masina sau cu autocarul. Festivalul clatitelor, este atat de cunoscut in orasele din zona, incat este vizitat in fiecare an, de mii de turisti. Un minus al acestui eveniment, este infrastructura depasita, care nu permite fluxul unui numar foarte mare de autoturisme. Locurile de parcare sunt insuficiente iar caile de acces in statiune sunt doar doua, si acestea fiind blocate de masinile turistilor pe tot parcursul festivalului.

Din cate mi s-a povestit, anul trecut, ultimii veniti au ajuns sa percheze in satul invecinat (Ranusa). De asemenea cei care totusi au reusit sa parcheze in statiune, au pierdut foarte mult timp pana la iesirea din Moneasa, tot din cauza aglomeratiei.

Ma mai gandesc, si in functie de programul pe care il voi avea, va voi spune daca merg sau nu! Cu toate dezavantajele pe care vi le-am prezentat mai sus, ma tenteaza sa particip la Festivalul Clatitelor (ca turist).

Bruschette cu rosii si busuioc

Caldura mare zilele acestea pe la Arad. Nici de curiozitate, n-am chef sa dau drumul la aragaz, asa ca ne multumim cu ce mai este prin frigider si cu mancare cat mai usoara. Am profitat de productia de busuioc si de rosiile cherry pe care le-am luat de la Festivalul Paradaicilor si am facut niste bruschette racoroase si simple. N-am mai mancat pana anul acesta rosii cherry de forma aceasta si trebuie sa va spun ca au fost chiar foarte  gustoase.

Bruschetta cu rosii si busuioc, ar veni, tradus in limba noastra : pita prajita frecata cu usturoi, cu rosii si busuioc. Dar cum italienii sunt renumiti pentru gustarea asta, atunci trebuie facuta ca la carte. Si la carte, nu scrie ca painea trebuie prajita in ulei pana o ia naiba, asa cum am vazut eu ca se practica pe la show-rile culinare de pe la noi. Desigur sun multe feluri de bruschette, unele cu branzeturi, altele doar cu legume, dar acesta este cel mai simplu si mai cunoscut.

Ingrediente:
paine taiata felii (eu am folosit paine coapta pe vatra)
rosii
frunze de busuioc proaspat
ulei de masline extravirgin
putin usturoi
sare, piper


Painea se poate praji in cuptor, pe grill sau asa cum am facut eu, ca sa minimalizez pagubele facute de canicula, in sandwich-maker (fara sa blochez capacul). Rosiile se taie felii sau si mai bine, cubulete, si se amesteca cu busuioc taiat marunt. Painea se freaca cu putin usturoi. Rosiile se aseaza deasupra si se stropeste totul cu ulei de masline din cel mai bun. Se asezoneaza cu sare si piper. Eu am preferat sa folosesc frunze de busuioc pitic, pentru aspect, dar oricare este la fel de bun. Daca nu va place puteti sa renuntati la el.


Pofta buna!

Festivalul Paradaicilor, Macea-2010

Ne-am simtit foarte bine, ieri la Macea la Festivalul Paradaicilor. Sper ca v-a placut, daca ati fost si va astept cu pareri. A fost foarte multa lume, mult mai multa decat anul trecut, iar detaliile tehnice (numarul de persoane prezente si cine au fost organizatorii) sunt prezentate pe larg aici.

Cei prezenti au putut vedea cum se face bulionul in mod traditional si au putut gusta si cumpara. Producatorii locali au fost prezenti cu diferite soiuri de rosii, pe care le puteti vedea in imaginile de mai jos. Preturile nu au fost foarte mici, insa nici vremea si nici criza economica n-a fost de partea culturilor, in acest an.

Am stat de vorba cu producatorii. Multora dintre ei, culturile de rosii li s-au distrus din cauza vremii capricioase. Daca ati cumparat rosii de la festival sa stiti ca ele au fost cultivate fara ingrasaminte chimice. Dupa cum mi-a spus unul dintre producatori: „Rosiile sunt ca si copiii. Daca le dai mancare buna sunt sanatosi.“ Asa ca mi-a prezentat si meniul rosiilor: zeama de urzica ca stimulent, zeama de tutun impotriva daunatorilor, zeama bordeleza impotriva bolilor si gunoi de grajd ca ingrasamant natural. Numai bunatati! :P

Productia din acest an, nu a fost mare si marfa s-a terminat destul de repede. S-au putut gasi si alte legume: vinete, fasole verde, conopida, ardei, castraveti etc.

Gradina Botanica a fost superba, ca de obicei si a oferit umbra si racoare intr-o zi torida.

Maya s-a distrat de minune pe topoganul gonflabil si cu fetele de la face-painting. Mai departe, va povestesc sub fiecare imagine.



Maya, studiind standurile. pe mese: legume si alte produse traditionale



Un soi de rosii cherry



Standuri cu produse traditionale si bine inteles, rosii!



Anul acesta a fost foarte multa lume!



Sunca si salam de Nadlac, dupa o reteta traditionala, transmisa din tata-n fiu. M-a mirat pretul suncii (40 lei/kg) care mi s-a parut foarte mic, comaparativ cu supermarketurile, luand in considerare raportul calitate pret. Producatorul (in imagine), mi-a spus ca a fost destul de afectat de criza economia si in special de scaderea puterii de cumparare. daca anul trecut pe vreme aceasta abia mai avea marfa (avand in vedere ca mezelurile sunt facute iarna), in acest an, lucrurile au mers foarte prost. Desi toata lumea ii lauda marfa, si , produsele sunt vestite pentru cat sunt de bune, vanzarile au scazut considerabil. „Oamenii nu mai au bani", ne-a spus el.



Actorul Zoly Lovas a intretinut admosfera festivalului, prezentandu-l intr-o maniera haioasa. :) Un foarte mare gurmand, Zoly mi-a promis niste retete extraordinare.



Au fost prezenti si apicultori. Si ei s-au plans de vremea rea si productia mica.


Asta mi-a placut mie cel mai mult: prajitura cu bulion si magiun de prune. Mi-a povestit tanti reteta, v-o spun si voua dar nu mai tin minte cate oua trebuie: 10 linguri de zahar, 10 linguri de ulei, 20 linguri de faina, 10 linguri de bulion (asta pentru aluat, dar nu am retinut cate oua trebuie, sau daca trebuie) si magiun de prune pentru pus deasupra.



Sigur ca unde-i mancare nu trebuie sa lipseasca nici bautura: Cramele Pancota cu o selectie de vinuri de masa si de vinuri de origine controlata.


Cramele Elite, cu binecunoscutele soiuri de vin din podgoria Minis.



Sper ca v-a placut si va astept acolo si anul viitor. Vara inca nu s-a terminat si mai urmeaza o gramada de festivaluri cu teme culinare in Arad. Asa ca fiti pe faza! :) Urmeaza festivalul clatitelor de la Moneasa, la sfarsitul acestei luni. Sper sa reusesc sa ajung.

Fara nici o legatura cu subiectul vreau sa le multumesc lui Emanuel Ciocu, penru ca m-a pomenit intr-un articol din Dilema veche si lui Cristi Roman, pentru ca m-a pomenit intr-un articol publicat pe site-ul Antena 1. Va multumesc mult si sunt onorat.

P.S. Mai multe imagini din parcul dendrologic de la Macea puteti vedea pe Facebook.