Oua de prepelita umplute cu crema de avocado

Am primit vre-o treizeci de oua de prepelita proaspete. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i fac oua ochiuri mici mici mici, Mayei, dupa care am stat si am cugetat ce sa fac cu restul. De baut nu m-a tentat niciodata sa beau oua crude, oricat de benefic ar fi. Ca am auzit ca ouale astea de prepelita sunt panaceu universal. Or fi! Da` de ce se folosesc in tratarea bolilor de ficat, n-am inteles niciodata. In fine, nu ma bag! Fiecare cu ficatul lui, mai mare sau mai mic. Am auzit ca sunt recomandate alcoolicilor, care dupa luni de zile de tras la masea, fac cate o cura de sapte zile cu oua de prepelita si apoi, o iau de la capat. Hahaha! Cui pe cui se scoate!

Cum va spuneam nu prea mi-au venit idei, si cum mai aveam un avocado, m-am gandit ca ar fi „de fitze“ sa le combin“ in niste aperitive „finutze“.

Ingrediente
10 oua de prepelita
jumatate de avocado
zeama de lamaie
putina smantana
sare


Ouale se fierb tare. Se decojesc si se taie in jumatate. Galbenusul se mixeaza impreuna cu avocado, putina zeama de lamaie, cam o lingurita de smantana grasa si sare, totul dupa gust. Jumatatile de albus se umplu cu aceasta crema si se decoreaza cu ce vreti voi. Se servesc reci, ca aperitiv.
Se pot condimenta picant, dar eu nu am facut-o pentru ca fetelor mele  nu le place.


Daca va mai ramane crema, se poate servi intinsa pe paine.


Pofta buna!

Supa de rosii

Supa de rosii are multe variante, iar eu cred ca aceasta este una din cele mai simple. De fapt este supa de bulion, pentru ca rareori o fac din rosii proaspete. Parerea mea este ca nu merita sa te complici, pentru ca oricum le fierbi, la fel ca pe bulion. Unde mai pui si munca in plus de a decoji si trece rosiile prin masina de facut bulion. Doar simpla decojire nu este suficienta, pentru ca nu as vrea sa manac o supa de rosii plina de samburi. O ciorba, ar mai merge, dar supa nici nu ar arata bine.


Plecand de la aceasta reteta se pot face diverse modificari, adaugand alte ingrediente, cum ar fi smantana, marar, etc. pentru a obtine alte gusturi si alte consistente. De asemena in loc de taitei, se pot face galuste de gris sau de faina, sau se poate servi cu crutoane sau cu orez. Se mai pot adauga oua, pentru a obtine ceea ce pe la noi se numeste „supa de rosii cu zdrente“. Ouale pot fi sparte direct in supa sau batute inainte. Eu am preferat sa pun taitei proaspeti. Am primit o cutie de pantofi plina cu taitei facuti din oua proaspete de bunica mea. :)))))


Ingrediente:
500 ml bulion
1 l apa
sare, piper boabe
o ceapa de marime medie
jumatete de ardei gras
frunze de patrunjel si leustean


Intr-o oala se pune bulionul si un litru de apa. Eu fac in felul urmator, ca sa fie mai simplu: golesc sticla de bulion in oala, apoi o umplu de doua ori cu apa. In felul asta nu conteaza cantitatea de bulion si proportiile vor fi mereu aceleasi. O ceapa se curata de coaja, se spala bine si se pune intrega in supa. Se mai pune si jumatate de ardei gras, fara samburi. Se adauga boabe de piper si se lasa sa fiarba. Sarea se pune dupa gust, dar aveti grija ca bulionul s-ar putea sa fie suficient de sarat. Se lasa sa fiarba vre-o 15 minute, apoi se adauga frunzele de patrunjel si leustean si se inchide focul. Se mai lasa sub capac vre-o 10 minute ca sa se patrunda aromele.


Daca doriti sa fierbeti taitei, oua sau galuste, faceti-o inainte de a pune verdeturile. Daca fierbeti frunzele de patrunjel veti obtine o supa de rosii cu un gust putin amar. De asemena, nu puneti mai mult de 3-4 frunzulite (nu crengute) de leustean la cantitatea de mai sus, pentru ca are o aroma foarte puternica.


Pofta buna!

Conopida gratinata

Zilele trecute, cand am facut supa asta, mi-a ramas o jumatate de conopida (pentru ca a fost prea mare si nu am folosit-o pe toata) si am introdus-o frumusel la cuptor impreuna cu cartofii gratinati.
A iesit o bunatate.... de nu m-am putut abtine si am gustat din ea in timp ce faceam fotografii. :)))

Ingrediente
conopida
smantana
putin pesmet
putin unt
cascaval
branza telemea
parmezan
sare si piper dupa gust


Conopida se curata de tulpina mai groasa si de frunze si se spala bine. Se imparte in buchetele mici, care se fierb in apa cu sare pana se inmoaie. Se strecoara de apa si se pune in vase de ceramica sau intr-o tava unsa cu unt. Se adauga smantana si branzeturi dupa gustul fiecaruia si in cantitatile pe care le doriti. Se asezoneaza cu sare si piper dupa gust. Se presara putin pesmet deasupra si se da la cuptor la foc mic intre 15- si 30 de minute in functie de cantitatea pe care ati pus-o in tava.


Pofta buna!

Dulceata sau gem de zmeura

Va puteti imagina, cam ce frumos miroase in bucatarie cand faci gemul de zmeura. Este unul din preferatele noastre. Din nou, trebuie sa va spun ca ar putea fi si dulceata ceea ce am facut eu aici, pentru ca are destul de mult sirop, dar cum fructele nu au ramas intregi, parca i-as spune gem. Gustul este insa la fel de bun, indiferent de denumire.


Am cumparat o zmeura, de la doi tineri din piata, pentru ca mi-a placut reclama pe care si-o faceau. Pe masa, langa caserolele cu zmeura, doua pancarte ziceau: „Zmeurica fericita!“ si  „Zmeura crescuta cu dragoste“. Intr-adevar, zmeura arata foarte bine, a fost foarte dulce si aromata. Nu am gasit nici o boaba zdrobita sau stricata. Pe de alta parte, am mai cumparat din alte locuri, tot de la tarani si nu a fost nici dulce si nici foarte aromata. Probabil ca  vremea nu a tinut cu zmeura, anul acesta si a avut nevoie si de putina „dragoste“ ca sa se coaca cum trebuie. :)))

Ingrediente
zmeura
zahar


Nu este mare filozofie sa faci dulceata de zmeura. Desigur, de cele mai multe ori se face in cantitati mici. Eu nu am avut mai mult de jumatate de kg, pentru ca restul a fost mancata. Si la cantitatea asta, am pus cam 200-250 de g de zahar. este bine sa puneti zaharul dupa gust, pentru a obtine gradul de indulcire pe care vi-l doriti.
Zmeura se spala cu grija (in cazul in care n-ati cules-o voi si nu a plouat inainte de a o culege) si se pune la fiert, in suc propriu. Cand se transforma inntr-un sirop gros, si se mai vad doar sambureii, se adauga zaharul si se mai fierbe 10- 20 de minute (in functie de cantitate si de cat de consistnta o doriti), amestecand destul de des.
Se pune in borcane curate si se inchide ermetic. Pentru mai multa siguranta, borcanele cu gem de zmeura se pot steriliza in cuptor, intr-o tava cu apa, pentru aprox. 15  minute.
Dar la cat este de buna dulceata de zmeura, va spun eu ca nu apuca iarna! Eu nu folosesc conservant, dar daca doriti sa fiti si mai siguri de pastrarea borcanelor, puteti adauga conform instructiunilor de pe plic.


Pofta buna!

Suc de piersici

Noi mergem la piata cu toata familia. Adica eu, Maya si Diana. Pe Rontzy (Porcu`) o lasam acasa, nu de alta da sufera de agorafobie, ca altfel am lua-o si pe ea. Ni se pare foarte important ca Maya sa participe la chestia asta, pentru ca invata lucruri noi, despre fructe si legume, despre cum arata cand sunt proaspete si cand nu... despre cele care sunt de „plastic“ si cele care sunt „bio“, si nu in ultimul rand despre oameni s.a.m.d.


Asa se face ca intr-o zi, fiind toti trei la piata, ne-am repezit la o gramada de piersici micute si rumene.... de se vedea pe ele ca sunt dulci si zemoase. Bineinteles ca am verificat provenienta, intreband-o pe precupeata, desi nu era nevoie, ca la cat erau de pipernicite si batute de ploaie, era clar ca erau de pe la noi. Dupa ce Maya le-a mirosit, si le-a degustat (exact ca pe un vin bun) si s-a declarat multumita de rezultat, le-am luat acasa.


Acasa, testul adevarului! Ca sa vedeti la ce foloseste Porcu` la casa omului!
Porcu` asta al nostru e tare destept. Zici ca intelege ce discutam! Nu mananca fructe si legume de „plastic“, nici sa-l lasi sa moara de foame! Bine-ar fi daca ar vrea sa vina cu noi la piata! Imi imaginez ce mutre ar face pietarii si lumea din jur. Sa vezi un tip, altminteri serios, ca se apropie de un stand cu morcovi, de exemplu, si spune: „As vrea sa cumpar un kg de morcovi, va rog! doar, o clipa, sa-i verific! Si scoate din buzunar un porcusor de guinea, il apropie de gramada de morcovi apoi se razgandeste brusc: Ah, nu! Multumesc, nu sunt bio! lol


Dar sa revenim. Ne-am intors acasa, si i-am dat porcusorului o piersicuta. Dupa modul in care s-a repezit la ea, si rapiditatea cu care a devorat-o ne-am declarat pe deplin multumiti de achizitie. Porcu` nostru nu vorbeste, dar e un veritabil „Remy“ (Ratatouille 2007)


Stati asa ca n-am terminat!


Piersicutele astea minunate, au fost atat de coapte si de zemoase (fara a fi lovite sau stricate), incat in momentul in care le-am spalat, le-a cazut toata coaja. Asa ca nu au mai ajuns sa fie fotografiate. Dintr-o parte din ele am facut suc de piersici.


Trebuie sa va spun ca nu am storcator de fructe, nu am avut niciodata si nu sunt un fan. Am in schimb un robot de bucatarie care marunteste atat de bine, incat pot face inclusiv suc de morcovi cu el.


De asemena, nu sunt un fan al bautului de suc de fructe in cantitati industriale. Pentru ca storcand de exemplu un kg de portocale, obtii foarte putin suc concentrat, pe care poti sa il bei dintr-o data. (am vazut chestia asta, la un moment dat intr-o emisiune la TV si sunt de acord cu ideea) .Foarte gustos, este adevarat, dar ce om mananca un kg de portocale dintr-o data. Vitaminele sunt sanatoase, dar cu masura! De aceea, incurajez mancatul fructelor si nu bautul lor. Cateodata, insa, ni se face pofta de suc, si decat sa cumparam chimicale, mai bine il facem noi.


Ingrediente:
piersici
apa plata (sau minerala- optional)
zahar, indulcitor sau miere (optional)
putina zeama de lamaie


Daca folositi un storcator de fructe, puteti sa nu decojiti piersicile, dar trebuie spalate foarte bine si trebuie indepartat samburele. Eu am spalat foarte bine piersicile, le-am decojit (foarte usor pentru ca au fost foarte coapte), apoi le-am taiat in jumatate si le-am scos samburele. Le-am introdus in robotul de bucatarie, si le-am mixat pana am obtinut un suc gros. Am adaugat apa plata dupa gust , sau cam 25 la suta din cantitate . Nu a fost nevoie sa adaug zahar pentru ca fructele au fost suficient de dulci. Am pus si putina zeama de lamaie, pentru a impiedica sucul sa se oxideze. L-am servit imediat, cu cuburi de gheata!


Pofta buna!

Cartofi gratinati cu legume

Intr-una din zilele trecute am facut mai multi cartofi natur  decat s-au mancat. Am ramas cu o cantitate suficienta pentru a mai face inca un fel de mancare. Era perfect pentru urmatoarea masa. Nimic nu se arunca! Totul se recicleaza! :P (aproape totul :)))).


Ingrediente:
cartofi fierti
fasole rosie fiarta din conserva
ardei gras
un morcov nou
cascaval
parmezan
ulei de masline
sare, piper, busuioc proaspat
putin pesmet
un sfert de ceapa


Am taiat ardeiul, ceapa si morcovul cubulete si le-am calit in putin ulei de masline. Le-am amestecat cu cartofii si fasolea. Am pus amestecul in vase mici, termorezistente. Am pus deasupra bucatele de cascaval, putin pesmet si am presarat parmezan. Am stropit cu putin ulei de masline si am dat la cuptorul incins  pentru aproximativ 15 minute. Am servit cu smantana si busuioc proaspat.


Se poate servi ca si garnitura sau ca fel principal lacto- vegetarian.


daca eliminati pesmetul, acest fel de mancare poate fi fara gluten.


Pofta buna!

Capsuni congelate

Printre fructele care pot fi congelate, iar dupa aceea arata destul de bine si sunt gustoase, se numara si capsunile. Am grija sa pun cateva pungute cu capsuni in congelator, in fiecare sezon. Se pot folosi, dupa dezghetare la creme si prajituri sau alte deserturi, cum ar fi iaurtul cu fructe.

Ingrediente:

capsuni

pungi de congelator sau caserole

Dupa cum v-am mai povestit, eu prefer pungile pentru congelator, pentru ca le pot aranja mai bine in sertare.

Fructele se spala bine, li se inlatura coditele si se pun in cantitati mici (aprox 300 g) in pungi. Se introduc in congelator unde se pot pastra pana in sezonul urmator. Desigur nu cred ca va fi cazul sa le pastrati asa de mult. :))

Daca urmeaza sa faceti o prajitura in care capsunile vor fi introduse la cuptor, este bine sa le puneti fara sa le dezghetati. In felul acesta isi vor pastra tot sucul.

O metoda pentru ca prajitura respectiva sa nu se umezeasca prea tare de la capsunile congelate este sa le pudrati, in prealabil, cu putina faina.

Pofta buna!

Guacamole

Astazi am fost ghidat in bucatarie, de energiile subtile ale universului. Intr-un anumit moment al zilei, numai de mine stiut, cand am deschis frigiderul, o raza de soare a strapuns norii de furtuna si s-a oprit exact, da exact, pe un avocado. Mi-am zis: e clar! Semn divin! Si cum se putea altfel ca doar azi, e solstitiu de vara.
Dar sa revenim! O voce imi soptea: guuacamoooooooooolllle, guuacamoooooooooolllle! Inchid usa frigiderului si ma uit in jur! Nimeni! Deschid din nou frigiderul! Iar raza de lumina! din nou: guuacamoooooooooolllle, guuacamoooooooooolllle, guuacamoooooooooolllle! Ma gandesc eu: ciuperci n-am mancat nici azi nici ieri! In acel moment, am avut o revelatie! Mi-am zis: trebuie sa fac guacamole! Daca fortele universului mi-o cer! Musai sa fac! :P

Guacamole este o reteta care isi are originile in Mexico, si este cunoscuta inca de pe vremea aztecilor. In varianta traditionala, contine doar avocado, zeama de lamaie si sare. Dupa sosirea conquistadorilor, a devenit foarte popular si in Spania.
Retetele moderne pot contine si rosii, usturoi, ceapa, coriandru, chili si multe altele. Am pregatit doua din cele mai cunoscute variante: pe cea originala azteca si pe una din cele mai pupulare dintre retetele moderne.

Ingrediente pentru reteta traditionala azteca
1 avocado copt
zeama de la 1/4 lamaie
sare dupa gust


In mod traditional, avocado se zdrobeste (dupa ce a fost curatat si samburele indepartat) impreuna cu zeama de lamaie si sare, intr-un mojar de piatra. Se amesteca bine si se serveste imediat.

Ingrediente:
2 fructe avocado coapte
zeama de la jumatate de lamaie
1 rosie mica decojita
frunze proaspete de coriandru
sare, piper dupa gust
optional putina ceapa sau usturoi rase


Am curatat avocado, l-am pus in robotul de bucatarie si l-am stropit imediat cu zeama de la lamaie (nu am inca mojar de piatra) I-am dat cateva impulsuri, pana a devenit cum il vedeti in imagini. Nu trebuie sa fie pasta. Am adaugat si foarte putina ceapa rasa, am asezonat cu sare si putin piper. Am adaugat frunzele de coriandru si rosia decojita si taiata cubulet. Am amestecat si am servit imediat.


Mi-au placut ambele variante, dar parca a doua a fost mai savuroasa.

Acum ca mi-am facut datoria fata de Univers, va doresc pofta buna!

Supa de visine

Supa de visine este un fel de mancare traditional maghiar (hideg meggyleves). Este destul de cunoscuta si pe la noi prin Arad si am mancat si eu de cateva ori. Nu am facut-o insa niciodata.
Dintr-o discutie cu Marie Jean, (camuflata in Dietetik 1 sau 2- niciodata nu le stiu)  pe FB, am ajuns la concluzia ca-i musai s-o incerc, desi nu stiam reteta si nici ce-am gasit pe net nu mi-a satisfacut curiozitatea. Mi-a sarit in ajutor Zoltan Lovas, cu o reteta simpla, pe care doar citind-o mi-am dat seama ca va iesi excelenta.


Zoltan Lovas sau Zoly Lovas (dupa cum il cunosc aradenii) este unul dintre cei mai cunoscuti actori ai Teatrului de Stat Arad, moderator si prezentator a numeroase emisiuni la televiziunile locale, precum si gazda  celor mai multe evenimente culturale care au loc  pe aici. Mai pe scurt, aradenii il cunosc si il indragesc.
Pe langa toate astea, a fost in anii trecuti, tot pe la televiziunile locale, gazda unor emisiuni cu tema gastronomica. L-am urmarit cu multa placere si stiu ca omul se pricepe cand e vorba de mancare! :) are gusturi rafinate... ce mai! un gurmand adevarat!
Recent, ne-am impreitenit  pe FB si de-atunci, cand timpul ne permite, mai  discutam despre mancare si ne facem pofta unul altuia! Mi-a impartasit vre-o doua retete.... de-ti lasa gura apa!


Toate retetele pe care le-am gasit eu pe net, in limba romana, contineau ba oua, ba faina, ba ambele. Asa ca aceasta mi s-a aprut cea mai ok. Apoi am cautat pe site-urile maghiare, folosind un program de traducere, si am vazut ca Zoly a avut mare dreptate! Asa e reteta originala. ba chiar in unele locuri se mai adauga si niste vin, nu stiu de care ca nu am inteles. Am preferat insa sa o fac simpla.


Ingredinete:
jumatate de kg de visine coapte bine
2-3 linguri de zahar
coaja de lamaie
3-4 cuisoare
esenta de vanilie
apa (cam un litru si jumatate)
250 ml smantana grasa


Visinele se spala bine, si li se indeparteaza samburii si coditele. Se pun la fiert impreuna cu zaharul, cuisoarele si coaja de lamaie. Eu am folosit o bucata de coaja de lamaie careia i-am indepartat toatat partea alba, dar, daca va  place o puteti rade in supa. Am lasat toata minunea la fiert, vre-o 15-20 de minute. La final, am adaugat esenta de vanilie si smantana. Am mai lasat-o sa dea un clocot, apoi am luat-o de pe foc si am lasat-o sa se raceasca.
Normal ca nu am asteptat sa fie gata si am gustat-o! Sa stiti ca nu e rea nici calda, dar rece si cu frisca deasupra, e cevaaaa.... !


Supa de visine se serveste ca desert sau ca gustare, si este perfecta dupa ce a stat cateva ore in frigider


Multumesc Zoly Lovas!
Pofta buna!

Supa crema de conopida

Inspirat fiind de asta, si facand oricum supa de conopida, pentru ca asta am avut astazi in meniu, la cererea fetelor, am gatit o supa crema de conopida, foarte gustoasa si usor de facut. Am modificat putin reteta originala, pe care am postat-o chiar la inceputurile blogului,  ca sa se potriveasca cu ceea ce voiam eu sa iasa aici.

Pe langa asta, vreau sa va rog sa cititi aici, ceea ce eu numesc un „indreptar general valabil de utilizare a unui blog“. Bine scris, Adi!


Ingrediente:
o conopida mica (cam jumatate de kg. inainte de a o curata)
1 morcov,
1 radacina mica de patrunjel
1 ceapa de marime medie,
2 cartofi de marime medie
frunze de marar si patrunjel proaspete
un varf de cutit de ghimbir proaspat ras (optional)
jumatate de lingurita de chimen macinat (se poate pune si nemacinat daca nu va deranjeaza semintele)
sare si piper dupa gust
putin ulei de floarea soarelui
apa (cam un litru si jumatate)

Am spalat conopida si am curatat-o de cea mai mare parte a tulpinii. Au ramas doar buchetele mici, pe care le-am spalat foarte bine.

Fac o paranteza: cand cumparati conopida proaspata de la piata, este bine sa o alegeti pe ceea care este cea mai alba si care are inflorescentele cat mai compacte. Va puteti uita si la tulpina, la locul in care a fost taiata. Acolo se vede cat de recent a fost taiata, in functie de cat de oxidata este taietura.

Am taiat ceapa marunt si morcovii rondele. Le-am pus la calit in putin ulei, si le-am lasat vre-o 3-4 minute, amestecand din cand in cand. Am adaugat si conopida, in ultimul minut. Am pus condimentele, apoi am stins cu apa. Am lasat sa fiarba la foc mediu. Cand conopida si morcovii au fost aproape fierte, am adugat si cartofii taiati cubulete.


Cartofii nu sunt obligatorii in aceasta reteta, dar i-am pus pentru a da o consistenta mai fina cremei. Cand toate au fost fierte, am adaugat jumatate din frunzele de marar si patrunjel, intregi, pentru a le putea scoate usor. Am inchis focul si am mai lasat supa cu capac, vre-o 10 minte, pentru a se patrunde bine gusturile.


Am scos frunzele si am pus totul in robotul de bucatarie (eset bun si blenderul), folosind doar o parte din zeama. Puneti cata zeama credeti, pentru a obtine consistenta pe care o doriti. Mai bine puneti mai putina la inceput si mai adaugati ulterior.


Am taiat niste marar si patrunjel foarte marunt si le-am adaugat in crema. Am servit cu smantana.


Pofta buna!

Gem sau dulceata de dude

Am primit niste dude negre, coapte si parfumate. O parte, au fost mancate de Maya, o alta parte au ajuns inevitabil si fatal pe tricoul ei, iar alta parte au ajuns intr-un gem sau dulceata, inca nu m-am hoarat cum sa-i spun. N-as putea sa-l numesc tocmai gem pentru ca are ceva sirop, dar nici chiar dulceata pentru ca fructele nu au ramas intregi. Nici n-aveau cum, la cat de coapte erau.

Ingrediente:
dude (eu am avut vre-o jumatate de kg)
zahar (am pus vre-o 250-300 de g)
putina zeama de lamaie (optional)


Dudele se spala foarte bine, si li se indeparteaza coditele. Este bine sa folositi niste manusi chirurgicale pentru operatiunea asta, pentru ca zeama lor pateaza foarte tare. Se pun la fiert, impreuna cu putina zeama de lamaie. Nu se adauga apa, pentru ca vor lasa suficienta zeama. Se fierb la foc mic, amestecand din cand in cand, pana cand siropul incepe sa scada, apoi se adauga zaharul. Se mai lasa la fiert, amestecand mai des, pana incepe sa se lege. Dudele sunt foarte dulci, asa ca puteti adauga zaharul dupa gust.
Dulceata sau gemul de dude se poate pastra in borcane inchise ermetic (si sterilizate dupa umplere) pentru iarna sau in frigider pentru consumul imediat.


Pofta buna!

Coriandru

Nici prin gand nu mi-ar fi trecut vreodata ca la mine pe tersa va creste coriandru. mai ales din niste seminte pe care le-am cumparat pentru a condimenta mancare, nicidecum pentru a fi semanate. Le-am pus in pamant din curiozitate, fiind convins ca nu va iesi nimic. N-am avut dreptate. Cam intr-o saptamana am vazut rezultatele, desi pe unde am citit, scria ca plantele vor germina abia in 20-25 de zile. Din nefericire, nu am avut inca nici timpul nici ocazia sa gatesc cu frunzele de coriandru proaspete, dar abia astept. Gustul si mirosul lor n-are nici o legatura cu semintele si nici cu orice altceva, asa ca nu vi-l pot descrie prea bine.


Ha ha! am gasit o descriere in wikipedia: „ miros neplăcut de ploşniţă“. Cam asa ceva! Sunt curios cum se comporta tratat termic.

Coriandrul sau Coriandrum sativum este o planta erbacee anuala, care poate creste si pana la un metru inaltime. Perioada de germinare a semintelor poate dura pana la 25 de zile, timp in care trebuie udate frecvent. Este o planta care prefera caldura si nu sufera prea tare in lipsa apei. Coriandrul, este exclusiv o planta de cultura. Se seamana primavara. Frunzele se pot consuma pe tot timpul verii, iar semintele se culeg toamna, inainte sa cada.

Coriandul este originar din Asia,  si este folosit intens in bucatariile din intreaga lume. Se potriveste cu: carnea de miel, pui sau peste, branzeturi, sosuri, salate, bauturi sau chiar deserturi.

De asemena, coriandul are numeroase indicatii terapeutice.

Cod cu ghimbir

Este o reteta pe care am retinut-o dintr-una din cartile lui Jamie Oliver. Nu mai stiu din care. Pestele era de alt soi, dar mi s-a parut ca se potriveste si cu codul. Este o combinatie clasica de ingrediente si puteti folosi orice fel de peste, atat de apa sarata,cat si de apa dulce. Dupa cum v-am mai spus si alta data, nu sunt fan  peste oceanic, dar codul mai merge cateodata, mai ales ca lamaia si ghimbirul ii mai atenueaza din gustul puternic.


Ingrediente
3-4 fileuri de cod
1 bucata mica  ghimbir proaspat
zeama de la jumatate de lamaie
putin ulei de masline
sare, piper alb


Ghimbirul se curata de coaja si se da prin razatoarea mica. Jumatatea de lamaie se stoarce peste fileurile de peste. Se pune sare si piper si se lasa 10 minute sa se marineze. Inr-o tigaie antiaderenta se pune putin ulei de masline si se ininge bine. Bucatile de file de cod se pun in tigaie si se lasa 1 minut pe o parte si inca un minut pe partea cealalta. Se adauga ghimbirul ras in tigaie si se inchide focul.  Daca doriti ca pestele sa fie mai putin picant, adaugati o cantitate mai mica de ghimbir.


L-am servit cu o garnitura de orez basmati si salbatic, facut dupa reteta de aici, dar in care nu am adugat si curry.


Pofta buna!

Sirop de menta

De foarte multa vreme imi doresc sa fac sirop de menta, dar pana acum nu s-a potrivit. Am eu in minte o praji` ciocolatoasa cu crema de menta!
Acum a fost musai sa fac, pentru ca tufa mea de menta dementa, a devenit imensa si prea apetisanta. asa ca am tuns-o putin. sa va povestesc cum am facut.


Ingrediente:
frunze de menta proaspata
zahar
apa


Am cules atatea frunze de menta, cat sa incapa intr-o oala de un litru, fara sa le inghesui. Le-am acoperit cu apa si le-am fiert aproximativ jumatate de ora. A rezultat o infuzie de menta foarte concentrata. Am mai lasat-o sa stea sub capac vre-o 15 minute cat timp am facut altceva, apoi am strecurat-o. In zeama rezultata, am adaugat vre-o jumatate de kilogram de zahar si am puts totul pe foc mic, amestecand din cand in cand. Am mai fiert siropul pana a inceput sa se lege. Cu cat il fierbeti mai mult, sau adaugati mai mult zahar, el se va ingrosa mai mult.


Siropul de menta se poate folosi la inghetate, creme, bauturi racoritoare, cocktail-uri, etc. este foarte gustos si racoritor.


Noi la-m incercat, simplu cu niste apa plata, gheata si putina zeama de lamaie.


Pofta buna!

Cirese si visine congelate

Trebuie sa recunoasteti ca este vremea perfecta sa ne jucam cu usa de la congelator. Dar pentru asta ne trebuie un motiv. :P. Si care motiv ar fi mai bun decat sa pregatim niste fructe gustoase pentru iarna. In afara de conservarea clasica in gemuri, dulceturi sau compoturi, unele fructe (nu toate) se pot conserva foarte bine si in congelator. Le putem pastra acolo pana sezonul urmator. Special pentru fructele si legumele congelate, eu am rezervat doua sertare mari din congelator. De data asta, vorbim despre cirese (in imagini) si visine.

Ingrediente:
cirese sau/si visine
pungi de congelator sau caserole :P
un congelator :)

In primul si in primul rand din reteta , daca ati observat bine lista cu ingrediente, veti vedea ca lipseste chiar elementul principal. Ei bine, nu puteam sa scriu acolo, ca e secret. Eu va spun, dar ramane intre noi. Ssssst!
Ingredientul principal este o persoana care de bunavoie si nesilita de nimeni, trebuie sa scoata samburii cireselor si visinelor. Fara asta n-are rost sa va apucati de treaba. :))))

Eu am facut rost de doua astfel de persoane si anume, fetele mele, care, amenintate de lipsa prajiturilor cu fructe in timpul iernii viitoare, s-au pus pe treaba si au dat gata cateva kilograme de cirese. Visinele urmeaza. Sa va povestesc cum facem:

In primul si-n primul rand spalam foarte bine ciresele si chiar le putem lasa in apa rece vre-o 10-15 minute. Dupa aceea, le indepartam coditele si le scoatem samburii.

Samburii se pot scoate manual sau cu ajutorul aparatelor de scos samburii pe care le puteti gasi in comert. Daca aveti un aparat din acela, ciresele si visinele vor ramane intregi si nu se vor zdrobi. Le punem in pungi pentru congelator, in cantitati mici, pentru ca se decongeleaza mai repede. Eu pun aproximativ 250 de g, intr-o punga. Prefer sa folosesc pungi si nu caserole, pentru ca mi se pare ca ocupa mai putin loc in congelator si sunt mai usor de aranjat.
Si gata! Punem pungile in congelator si uitam de ele pana la iarna, cand le vom descoperi si le vom folosi cu mare drag.

Pofta buna !

Ah! era sa uit! Coditele cireselor se pot pune la uscat si folosi la ceaiuri. Se spune ca sunt foarte sanatoase!

Supa de pui cu galuste de gris

Supa de pui este una din preferatele noastre si o am aproape tot timpul in frigider. Si asta pentru ca pe langa faptul ca o servim foarte des la masa, o folosesc si ca baza pentru alte mancaruri: ciorbe, sosuri, tocanite si cate si mai cate. Este foarte practic sa o ai tot timpul la indemana. De altfel se obisnuieste chiar si pastrarea ei la congelator, special pentru a fi folosita in alte mancaruri.
Din pacate, nu am avut timp sa fotografiez reteta pas cu pas, dar promit ca voi reveni cu o completare ulterioara cand timpul imi va permitein special in ceea ce priveste prepararea galustelor. Despre supa , mai puteti citi si vedea imagini pas cu pas si aici.


Ingrediente pentru supa


1 kg carne de pui cu tot cu oase
2 cepe medii
5-6 morcovi
1 patrunjel radacina
1 pastarnac radacina
sare
piper boabe
frunze de patrunjel


Cate ceva despre carnea de pui pt. supa: putei sa folositi orice parte a puiului, inclusiv puiul intreg. Bineinteles ca acesta trebuie sa fie curatat de pene si maruntaie (:P) Cu cat folositi parti din pui care au mai multe oase, cu atat supa va iesi mai buna.
Carnea se tine in apa rece (care se schimba de cateva ori) pana nu mai lasa sange.


Apoi se pune la fiert impreuna cu ingredintele de mai sus (zarzavaturile intregi curatate si spalate, ceapa, intreaga curatatasi spalata  si putina sare). Trebuie sa fiarba la foc mic.


La un moment dat, la suprafata supei se va forma o spuma care trebuie indepartata, de cate ori este nevoie, pana nu mai ramane de loc. Acum putem adauga si boabele de piper- vre-o 10 boabe. Se lasa sa fiarba in continuare. Nu amestecam in supa sub nici o forma, pentru ca se va tulbura. Nu este nevoie de capac. In functie de cat de batrana este pasarea, supa trebuie sa fiarba intre 1 ora si 4 ore.


Nu recomand asta, dar daca supa scade prea mult, se mai poate adauga apa fierbinte, dupa care se mai lasa la fiert.


Se verifica zarzavaturile, si in special carnea, si daca sunt fierte, supa este gata. Chiar inainte de a stinge focul putem arunca inauntru o legatura mica de patrunjel, intreaga si legata, pentru a o putea scoate usor.


Se indeparteaza carnea si zarzavaturile (care nu se arunca, ci se pot manca asa sau folosi la alte mancaruri) si supa se strecoara. La final se poate potrivi de sare. Nu este bine sa o saram prea tare de la inceput, pentru ca ea va scadea si va deveni mult prea sarata. Supa strecurata se pune din nou la fiert.
Mai departe avem treaba cu galustele de gris:

Ingrediente pentru galustele de gris:
1 ou mare
gris de grau
2 linguri de apa
putina sare


Aici va fi musai sa revin cu niste poze, pentru ca eu fac galustele ochiometric si nu stiu sa va spun exact cat gris am pus. Aproximativ, ele se fac ca si cele de aici, numai ca in loc de faina trebuie sa puneti gris.


Daca doriti ca galustele sa iasa pufoase, separati albusul de galbenus. Bateti albusul pana obtineti o spuma densa. amestecati galbenusul cu una sau doua linguri de apa si un praf de sare si incorporati compozitia in spuma. Adaugati grisul, treptat, intr-o ploaie fina, in timp ce amestecati continuu, pentru a nu obtine gogoloase. As potea spune ca au incaput vre-o trei linguri de gris, dar asta depinde atat de cat de mare este oul cat si de calitatea grisului.

Acum sa facem putin filosofia galustei de gris:
De ce am adaugat apa? Pentru ca in momentul in care dam drumul galustelor in supa clocotinda, oul se coaguleaza instantaneu in jurul granulelor de gris, in special in jurul celor din mijlocul galustei, iar acestea nu vor mai absorbi supa, nu se vor mai umfla si in felul acesta vom avea niste galuste tari in interior. Daca punem putina apa in compozitie, le ajutam putin  si nu lasam oul sa impiedice fierberea grisului.
Daca totusi, nu sunteti siguri ca galustele vor iesi pufoase, sau ati mai incercat si nu v-au reusit, va dau un pont: adaugati in compozitie un varf de cutit de praf de copt. Vor iesi sigur mari si pufoase. Este o metoda care se foloseste in momentul in care se fierb cantitati mari de galuste, de exemplu din 20 de oua.

Daca intr-un final ati dat de capatul compozitiei pentru galuste si ati priceput ceva din ce v-am povestit eu aici, luati o lingura si inmuiati-o in supa. Rupeti cu ea o bucata de aluat si cufundati-o din nou in supa pana atingeti fundul oalei. Galusca se va desprinde usor.  Am uitat sa va spun ca in momentul in care v-ati apucat de treaba asta, supa trebuie sa fiarba cu bulbuci. :) Repetati operatiunea pana introduceti in supa toate galustele. Lasati sa mai fiarba 3-4 minute, la foc mic. Stingeti focul si acoperiti supa cu un capac. Lasati-o sa se odihneasca cateva minute.
Se poate sevi cu patrunjel proaspat presarat deasupra.


Pofta buna!