Calendar 2010- Iunie, desktop

A mai trecut o luna si a venit momentul sa mai schimbam o pagina in calendar. Va doresc tuturor o vara frumoasa si plina de bunatati. N-am sa uit nici de sarbatoritii lunii si de aceea le urez tuturor copiilor si in special Mayei mele, la multi multi ani si sa fiti veseli mereu. le dorec concediu placut tuturor celor care au parte de asa ceva luna aceasta, iar voua tuturor va doresc spor la compoturi, dulceturi si alte bunatati de sezon. Noi cu siguranta vom profita si vom face multa dulceata de capsuni, pentru ca tare ne place, si niciodata nu ne ajunge de pe un an pe altul...:))))!

Acestea fiind spuse, va invit sa descarcati calendarul pentru desktop luna iunie, in oricare din formatele de mai jos:


1280X1024

1024X768

800X600

AAAAAXX

Calendarul pentru desktop Bucatar Maniac, 2010, a fost creat pentru uzul personal al vizitatorilor blogului. Este interzisa preluarea lui si folosirea in scopuri comerciale.

Toate drepturile rezervate ©bucatarmaniac.blogspot.comXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Targul de produse si preparate culinare traditionale, Arad 2010

A trecut o saptamana foarte grea si foarte incarcata, in care nu am avut timp nici sa imi verific mail-ul.  Profit de aceasta ocazie pentru ai multumi Laurei Laurentiu pentru ca m-a mentionat aici. Laura, sunt onorat si iti multumesc din suflet.


Dupa cum va spuneam in ultima postare, la sfarsitul acestei saptamani, in Arad s-a desfasurat prima editie din acest an a „Targului de produse si preparate culinare traditionale”. Am reusit sa-mi termin toate trburile la timp, pentru a rezerva ziua de astazi, exclusiv relaxarii. Asa ca, dupa ce am lenevit  cu totii in pat pana tarziu, fetele mele s-au intolit frumos si am plecat intr-o plimabre spre targ. Vremea nu a prea tinut nici cu noi, nici cu targul, dar pana la urma ziua a fost una reusita din toate punctele de vedere.


Am sa incep cu ce NU mi-a placut. Locatia in care s-a desfasurat targul a fost una una dintre cele mai proaste alegeri cu putinta, si anume, undeva in spatele strandului Neptun. Cine cunoaste strandul stie ca acesta are cateva hectare. La targ se ajunge printr-un labirint de garduri, alei si taxe de intrare. Daca nu esti localnic, risti sa platesti cat nu face. Mediatizarea evenimentului a fost mai mult decat inexistenta. De altfel, daca nu mi-ar fi spus niste prieteni care ajunsesera acolo inaintea mea, as fi plecat probabil convins ca am gresit eu ziua in care este targul. In mod normal, in anii trecuti,  acesta se desfasura in parcarea strandului. Nici un afis, nici un indicator, nici o reclama! Ca si cum n-ar fi fost. Am vazut doar un anunt in presa acum vre-o doua saptamani si asta din intamplare. In fine! dupa vre-o jumatate de ora de cautat loc de parcare si strabatut tot traseul pe care vi l-am descris mai sus, am ajuns la targ. In mijloc, cateva balti imense de cativa zeci de metri patrati, si mult noroi. La ora la care am fost noi, erau mai putini vizitatori decat comercianti, nici acestia din urma foarte multi si majoritatea inghesuiti intr-un cort destul de intunecat. In rest, standuri cu mici traditionali, hamburger traditional, pizza traditionala, hot-dog traditional (:P), bere, racoritoare si locuri de joaca pentru copii.

In fine! Sa trec la partea care mi-a placut si pe care tocmai o savurez, in timp ce scriu. ( tocmai mananc o felie de pita de Pecica, cu o bucata de cas de oaie de Sofronea si cu rosii de Curtici- nota pentru cunoscatori :P).
Cu toata vremea urata, criza economica, locatia execrabila si mediatizarea nula, producatorii au fost totusi pe baricade, iar ce am gustat si am cumparat a meritat tot efortul de a ma deplasa pana acolo. Am stat de vorba cu majoritatea dintre ei, am gustat si am venit acasa cu produsele lor.

Sa incep cu casul de la Sofronea (prima imagine stanga din primul grup).D-na Maria Fofiu din Sofronea, producator de produse lactate de oaie (branzeturi, iaurt, smantana), mi-a dat sa gust din nici nu mai stiu cate feluri de casuri, mai proaspete, mai sarate, mai dulci... Branza grasa si untoasa, proaspata, bio, traditionala, asa cum ii sade bine unui cas de oaie. Ce sa va povestesc! Nu aflati numai daca gustati. Daca treceti prin zona, incercati sa o gasiti pe d-na Maria sau pe d-na Florentina Popa, tot producator de branza, la e-mail: popaflorentina17@yahoo.com. De asemena le veti intalni cu siguranta la majoritatea targurilor de profil din tara.

In dreapta casului, am asezat asa, de pofta, o imagine cu placinta intinsa. Recunosc ca de aceasta data nu am apucat sa gust, dar cunosc placinta asta, de pe vremea cand se vindea intr-o patiserie in piata mare (cred). Doamna care vindea mi-a spus insa ca taxele mari a obligat-o insa sa inchida pravalia si sa o faca sa isi limiteze afacerea doar la targurile culinare. Pacat!
Am mai gasit la targ si o multime de feluri  de pastele fainoase, produse la  Arad, la Vinga sau la Pecica, cu ingrediente naturale si cu oua adevarate. Cu siguranta am sa le incerc.

In imaginile de mai jos veti observa ceva ce vi se va parea ca este cascaval. Ei bine! Nu e! Este cas traditional de Arad, produs intr-un sat numit Hunedoara Timisana (n-am auzit de satul asta pana azi).Casul il stiu si il folosesc de mult, si va pot spune ca e excelent. Este produs dupa o reteta proprie a producatorului si va garantez eu ca poate rivaliza cu orice cascaval mai rasarit de pe piata romaneasca. Pe deasupra mai este si 100 % natural, este produs numai din lapte de vaca si nu contine nici un conservant. Vi-l recomand, daca il intalniti la cumparaturi.

Mai jos, veti descoperi o gramada de produse din miere, marca Casa Dulce din Arad: miere cu migdale, miere cu merisor, miere cu diferite seminte, miere cu fructe de padure, polen,  si cate si mai cate bunatati lipicioase :)

Sa trecem la vinuri si alte potiuni astamparatoare de sete si de necaz (din care n-am putut sa gust, fiind cu masina):
Cramele Pancota au adus la targ vinurile lor de calitate superioara din soiuri nobile, foarte cunoscute in zona, iar vizitatorii au putut degusta si alege in voie dintr-un buchet larg de arome si gusturi.
O surpriza placuta a venit din podgoria Minis, Elite Wine, cu vinuri de origine controlata: Mustoasa de Maderat, Merlot Roze, Burgund si Pinot Noir.
Apoi, nelipsite,  au fost tot soiul de tuici si rachiuri de la Sepreus si Chisindia, toate vestite si foarte laudate in zona.

Ultimele imagini, ilustreaza sugestiv, cam ce s-a servit la targ, bineinteles totul stropit din plin cu diferite marci de bere, mai mult sau mai putin traditionale.

Va doresc o seara placuta!

Targul de produse si preparate culinare traditionale, Arad 2010

Am asteptat cu multa nerabdare sa inceapa si anul acesta sezonul evenimentelor cu specific culinar in Arad si iata ca nu s-au lasat mult asteptate. Primul, se anunta a fi „Targul de produse si preparate culinare traditionale“, care se va desfasura pe parcursul a doua zile, 29 si 30 mai 2010, la strandul Neptun din Arad.
Toate stirile sustin ca aceasta este editia a doua a targului, dar, in cunostinta de cauza, va garantez eu ca este cel putin a treia. Si asta pentru ca, datorita succesului pe care l-a avut prima editie, care s-a desfasurat anul trecut pe vremea asta, targul a mai fost repetat inca cel putin odata , in aceeasi vara (inceputul lui august 20009). Ce sa-i faci daca organizatorii stau mai greu cu memoria.
Din anunturile pe care le-am vazut se pare ca vom avea parte de nelipsitele produse autohtone, dar sper sa descoperim si ceva nou. Anul trecul am vazut si gustat: salam  de Nadlac, pita de Pecica, produse apicole, branzeturi, muraturi traditionale si o gramada de alte bunatati. Sigur ca nu vor lipsi nici bauturile cu specific local cu sunt: tuica si rachiul de Chisindia si Sepreus si vinurile din podgoria aradeana.
Eu sigur am sa merg, asa ca poate ne intalnim pe acolo. :)))) Voi reveni cu multe fotografii si pentru cei care nu vor ajunge la eveniment.

Dulceata de capsuni

Incepe sezonul capsunilor. Si, obligatoriu, incepe sezonul dulceturilor si gemurilor. Care este diferenta dintre dulceata si gem? Parerile si retetele sunt idiferite si impartite. Am cautat pe net, am cautat si in carti. Parerea mea este ca dulceata contine fructe intregi si mai mult sirop, iar gemul contine fructe maruntite si este mai consistent.  Am intrebat astazi cativa prieteni pe Facebook, si iata care a fost parerea lor:

@Andrei Crivat: din cate stiu eu (si nu sunt convins ca asta-i adevarul) e o diferenta de consistenta. dulceata e mai lichida, gemul e mai solid. adica are mult mai multe fructe, si mult mai putin sirop.
@ Simona Voinea: Dulceata are mai mult zahar si se fierbe mai mult pana devine mai consistenta, putin gelatinoasa.
@ Ioana Murgeanu: pai este diferenta...aspectul, procentul de zahar(cred)cand spun aspect ma refer ca la dulceata de regula fructul trebuie sa ramana intreg.....cam asta cred eu ca-i diferenta (...)
@Mariana Dmt: Deosebirea dintre gem si dulceata este aceea ca la gem se foloseste o cantitate mai mica de zahar, care se fierbe direct cu fructele, fara adaos de apa./// la dulceata, eu fac asa:Pregatesc intai un sirop iar regula este:~3 pahare de apa la 1kg zahar. La dulceturile care se zaharisesc repede(salcam, trandafiri, cirese amare)pun 4 pahare. Leg siropul si cand incepe sa fac basicute, pun fructele.si mai fierb 20-30 min. Astfel isi pastreaza si forma, nu se terciuiesc, si culoarea. (...)
@Izabela Stanescu: (...)...eu stiu din experienta mea...la dulceata fructele raman intregi si zeama este mai lichida si limbepede , la gem se fac mai pastoase fructele (...)
@Codruta Popa: eu cred ca: dulceata contine bucati mari de fructe, sau chiar fructe intregi, siropul din jurul lor e foarte dulce. gemul are o textura unitara, iar fructele sunt zdrobite si amestecate cu siropul avand o consistenta nu foarte tare, nu foarte curgatoare. gemul e tartinabil, dulceata nu. dulceata poate fi folosita si singura ca desert, gemul insoteste de obicei un alt produs. ca ierarhie, cred ca dulceata e mai sus o treapta fata de gem :)
@Lucian Valeriu: mah, io cred ca gem e atunci cand te doare si dulceata e atunci cand nu te doare:)
@Zoltan Lovas: dulceata se face din fructe care raman intregi dupa fierbere. gemul este mai fiert mai pasirat,cred!
@ Simona Haliga: dulceata=fructe in sirop de zahar(realizat cu apa sau cu sucul fructelor,cind acestea sunt f. apoase)
gem=mai mult fruct,zahar mai putin.in plus,la dulceata se aleg fructe care au un look perfect,pe cind la gem look-ul nu mai conteaza!


Eu zic ca daca am elucidat problema, atunci ceea ce am facut eu aici este sigur dulceata:


Ingrediente:

capsuni

zahar

Nu va pot da cantitati exacte pentru ca eu intotdeauna fac dulceata de capsuni dupa gust sau ochiometric. In general as putea spune ca, la un kilogram de capsuni, adaug cam 400 de g de zahar. Nu e nici o problema daca mai doriti sa adaugati ulterior. 

Capsunile trebuie sa fie coapte bine. Se spala bine in mai multe ape si se curata de codite. Se pun la fiert intr-o oala, la foc foarte mic. Este de preferat sa folositi o tabla din aceea care se pune pe aragaz pentru a reduce puterea flacarii.

Amestecati putin la inceput pana capsunile lasa suficient lichid ca sa aiba in ce fierbe. Amestecati cu grija pentru a nu sparge fructele. Apoi lasati sa fiarba si mai amestecati doar din cand in cand. Vor lasa destul de multa zeama. Cand aceasta scade, cam la jumatate (depinde cat de mult sirop doriti sa lasati), puteti sa adaugati zaharul. Acum va trebui sa amestecati mai des. Mie imi place sa adaug zaharul spre final, ca sa nu trebuiasca sa pazesc dulceata pe tot timpul fierberii. Se stie ca odata adaugat zaharul, daca nu amestecam, dulceata se va prinde de fundul oalei si se va arde.

Bun! Dupa ce ati adaugat zaharul, va trebui sa amestecati in dulceata destul de des. Acum o fierbeti pana obtineti consistenta dorita. Atentie, insa, ca in momentul in care s-a racit, siropul se va ingrosa destul de mult.

Un alt avantaj al adaugarii zaharului la sfarsit este ca acesta nu se va carameliza si nu va schimba gustul si culoarea dulcetii. Si nu uitati sa amestecati cu mare grija, ca sa nu spargeti fructele.

Nu adaug niciodata conservant in dulceturi si gemuri.

Dulceata fierbinte se toarna in borcane bine spalate si uscate. Se inchid ermetic. se rastoarna cu capacul in jos pentru cateva minute, apoi se lasa sa se raceasca. daca doriti le puteti steriliza, intr-o tava cu apa, la cuptor, dar nu este neaparat nevoie. Nu-i sigur ca vor apuca iarna :)))

Pofta buna!

Suc de soc sau socata

Desi ultimele saptamani au fost destul de reci si ploioase, vara este deja aici si racoritoarele incep sa fie la mare cautare. Este sezonul socului si nu se poate sa nu profitam de moment. In copilarie, in fiecare an aveam parte de astfel de rasfaturi. Am spus nu sucurilor pline de chimicale din comert si ne-am dat pe bauturi naturale. Va sfatuiesc sa faceti la fel, iar in vara asta voi incerca sa va demonstrez ca sa poate.

Ingrediente:
4 flori de soc de marime medie
300 g zahar
cateva felii de lamaie
3 litri de apa


Mai aveti nevoie si de un borcan de muraturi de 3 litri. Este bine sa culegeti florile de soc din locuri care nu sunt pe marginea drumului. Buchetelele de flori sunt mici si ramificate si aduna foarte usor praful si noxele autoturismelor. Florile se spala in apa rece, intr-o strecuratoare, pentru ca va garantez eu ca vor fi pline de entitati cu multe picioare. Le place si lor mirosul si polenul din belsug.


Puneti florile intr-un borcan. Adaugati zahar. Daca credeti ca doriti mai dulce puteti sa mai adaugati zahar. Optional puteti pune si cateva felii de lamaie dar nu este obligatoriu. Adaugati apa, acoperiti cu un tifon si lasati-l la soare 2-3 zile. Daca e foarte cald afara si soarele este puternic, sucul poate fi gata si in doua zile. Daca il lasati prea mult sucul va incepe sa fermenteze. Daca arata ca in fotografie, inseamna ca il puteti gusta.
Daca este gata, parfumat si dulce, il puteti strecura si transfera in sticle care se pastreaza in frigider. (asta e o reteta cu foarte multi „daca“ :P)


Sa nu credeti cumva ca daca adaugati mai multe flori de soc sucul va iesi mai bun! Nici vorba! Va spun eu din proprie experienta ca va iesi atat de concentrat incat nu se va putea bea! :P

Pofta buna!

Maghiran

Nu stiu daca v-am mai spus, dar acum vre-o doua saptamani, eram la cumparaturi intr-un supermarket si mi-au cazut ochii, pe un plic cu seminte de maghiran. Fara sa stau pe ganduri am pus mana pe el si l-am dus acasa. Le-am semanat in aceeasi zi si m-am pregatit sa astept cateva saptamani pana sa vad vre-o plantuta, asa cum m-au obisnuit majoritatea buruienilor mele aromatice. Mare mi-a fost miraraea cand penste vre-o 3-4 zile, au inceput sa apara mici plantute cu cate doua frunzulite. M-am bucurat tare, crezand ca o sa si creasca la fel de repede cum au rasarit. Nici poveste! Astazi, la cumparaturi la piata, am dat peste o tanti care avea o sumedenie de rasaduri de plante aromatice. Daca sunteti din Arad, mergeti sambata in Piata Mare sau piata Catedralei. Chiar la inceputul celui de-al doilea rand de mese(cel cu florile), cu fata spre Str. Metianu, veti vedea o multime de rasaduri de plante aromatice, legume si flori.  Pe tanti  care le vinde, o gasiti acolo doar sambata, cam dupa ora 8 jumate. Eu am fost pe la 14. Avea cam tot ce mi-as fi putut dori: trei feluri de menta, cimbru, cimbrisor, tarhon, oregano, isop, salvie, maghiran, roinita, rozmarin, leustean, patrunjel, telina, trei feluri de busuioc, rosii pitice de ghiveci de cateva feluri, o gramada de soiuri de ardei de ghiveci si cate si mai cate pe care nici nu mi le mai amintesc pe moment. Normal ca mi-am facut plinul cu ce-mi lipsea din colectia, si urmeaza sa vi le prezint pe rand, in zilele urmatoare. Am luat si un maghiran, cel pe care il vedeti in imaginea de mai sus. Cel din micul ghiveci negru este cel pe care l-am semanat eu.

Maghiranul, (magheran, maieran, Origanum majorana sau majorana hortensis ) este o planta ierboasa, perena in regiunile mediteraneene de unde provine si anuala la noi in tara. Maghiranul are o aroma aparte, putin dulce, de pin si citrice. Are un gust usor amarui si mentolat. Este inrudit cu oregano si menta.
Maghiranul este foarte sensibil la frig, si poate fi afectat foarte usor in noptile reci de primavara sau toamna. Se poate cultiva foarte usor in ghiveci, si se pare ca, toamna se poate muta in casa, intr-o zona cu multa lumina, de care eu, din pacate nu dispun. Planta se dezvolta foarte bine in conditii de temperaturi inalte, dar trebuie sa fie udata corespunzator, mai ales ca iubeste apa. Creste foarte bine in soluri umede, grase, aerisite si bine irigate. Eu l-am pus in pamant de flori, amestecat cu pamant normal. Are tulpini maronii-rosiatice, bine ramificate,care se vor lemnifica, pe masura ce planta se dezvolta. Se poate inmulti si prin butasi, dar si prin seminte.

Maghiranul este o planta foarte des utilizata in gastronomia europeana, in special in cea mediteraneana. Il gasim de multe ori in vestitele amestecuri de „ierburi de provence“ sau „fines herbes“.
Maghiranul se oate consuma, atat proaspat cat si uscat, desi in ultima ipostaza, isi pierde foarte mult din aroma si gust. Se foloseste ca planta medicinala antistres, in ceaiuri, dar nu garantez nimic. N-am incercat niciodata. :)
Se poate asocia foarte bine cu carnea de vita, peste, carnea de oaie, varza, rosii, cartofi. Este des intalnit in unele mezeluri crude sau uscate, in special in unele reteta de carnati sau salamuri. De asemena se foloseste si in prepararea unor sosuri sau dressing-uri pentru salate.

Pandispan cu fructe (visine)

A sosit momentul sa-mi golesc sertarul cu fructe din congelator, ca sa fac loc bunatatilor proaspete care urmeaza sa apara. Au mai ramas niste cirese, visine, capsuni si cateva afine. Astazi le-a venit randul visinelor. Maya s-a indragostit de reteta asta, asa ca o fac destul de des in ultimele luni. De fapt este o reteta de piscot simplu, in care am adaugat putin ulei si putin praf de copt. Nimic complicat si foarte gustos.

Ingrediente
7 oua
7 linguri de zahar
7 linguri de faina
2 plicuri de zahar vanilat
o lingurita rasa praf de copt
putina zeama de lamaie
3 linguri de ulei de floarea soarelui
un varf de cutit de sare
ulei si faina pentru tapetat tava
inca putina faina pentru fructe
fructe congelate sau fructe proaspete

Nu este nevoie sa decongelati fructele, dimpotriva. Pregatim prima data, compozitia pentru pandispan.
Este foarte important ca ouale sa fie la temperatura camerei, asa ca scoateti-le din frigider cu ceva timp inainte de a va apuca de treaba.
Separati albusurile de galbenusuri.
Intr-un vas, puneti galbenusurile, zaharul, un plic de zahar vanilat, praful de copt stins cu putina zeama de lamaie si cele trei linguri de ulei. Mixati-le la viteza maxima pana obtineti o crema fina, de un galben deschis.
Intr-un alt vas, bateti albusurile de ou, impreuna cu praful de sare, pana obtineti o spuma consistenta. Este gata atunci cand puteti rasturna vasul deasupra capului si nu patiti nimic. :P.
Daca ati ajuns pana aici, este momentul sa amestecati cele doua compozitii. Crema de galbenusuri, trebuie incorporata in spuma, trepata, amestecand de jos in sus cu un tel si cu mare grija. Dupa ce terminati, este momentul sa adugati si faiana, tot treptat, cate o lingura amestecand foarte usor de jos in sus.
Turnati compozitia obtinuta intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si distribuiti-o in mod egal cu ajutorul unei linguri.
Presarati peste fructe, putina faina. In acest fel ele nu vor lasa zeama si pandispanul se va coace corect. Asezati fructele pe toata suprafata prajiturii. Presarati deasupra, un plic de zahar vanilat.
Dati la cuptorul preincalzit, la foc mic. Este gata cand prinde o culoare aurie si, daca o scuturati nu se misca ca o gelatina. Puteti face si testul scobitorii. Mie nu mi-a luat mai mult de 25 de minute sa o coc, dar asta depinde de cuptorul fiecaruia.
Cand este gata, se poate pudra cu zahar praf. Eu nu am avut, dar am folosit ca decor, cateva frunze de menta, din cultura proprie.

Pofta buna!

Un pas impotriva obezitatii

Ziua Europeana Impotriva Obezitatii, va avea loc pentru prima data, sambata, 22 mai 2010.  Dupa parerea mea, ar trebui sa aiba loc in fiecare zi. Dincolo de implicatiile medicale ale obezitatii, ma incumet sa vorbesc si eu putin despre subiect.

Este foarte clar ca alimentatia este unul din factorii care a avut o mare pondere in cresterea numarului de persoane obeze, in intreaga lume. Daca incep sa se ia masuri, inseamna ca problema este grava. Stiti foarte bine, ca este o caracteristica a omenirii, sa se trezeasca , cand deja este prea tarziu. La fel cum facem cu poluarea. Toata lumea stie, toti sunt de acord ca nu e bine, dar nimeni nu face nimic.

Dar vorbeam despre alimentatie. Cresterea consumului de produse alimentare preparate industrial, in special a semipreparatelor si a mancarii de gen fast food, este cel mai important factor, dupa parerea mea, in aparitia atator cazuri de obezitate. Si toate astea incep cu educatia alimentara invatata in copilarie. Pentru ca este mai usor sa hranesti un copil cu semipreparate. Incepand cu hrana instant sau conservata pentru bebelusi, si terminand cu cipsurile. Dar despre asta, mai vorbit aici. Nu vreu sa ma pierd in detalii, pentru ca pe marginea acestui subiect ar fi  multe de spus.

Stim cu totii care sunt urmarile obezitatii si cum afecteaza aceasta calitatea vietii. Nu am sa va spun ca solutia este mancarea sanatoasa. Si nici nu am sa spun ca eu mananc suta la suta sanatos. Un prim pas, insa, care se poate face impotriva si pentru prevenirea obezitatii, este gatitul acasa. Asa ca va rog eu, gatiti acasa. Renuntati la fast food-uri, semipreparate si mezeluri. Nu este  greu si va garantez eu ca este de zeci de ori mai ieftin si mai sanatos.
Decat sa cumparati tot felul de mezeluri care nu stiti ce contin (salamuri, sunci presate, crenvursti etc,) mai bine cumparati o bucata de carne proaspata. Sunt sute de feluri in care o puteti gati. Inclusiv metode usoare, care nu dureaza mult. Decat sa faceti o supa la plic, mai bine puneti la fiert o pulpa de pui cu niste zarzavaturi, sare si piper. Nu trebuie sa stati langa ea cat fierbe, si veti manca o supa sanatoasa, nu saturata de chimicale. Incercati sa cumparati legumele si fructele din piete. Aveti toate sansele sa  gasiti produse de mai buna calitate si nedopate.

Va spun eu ca este mult mai sanatos sa mancati o friptura de porc gatita acasa, decat un burger de pui de la fast food.

Si nu in ultimul rand, ganditi-va la alimentatia copiilor vostri si la sanatatea lor pe termen lung, care este strans legata de alimentatie.

Inchei prin a va ruga inca odata: gatiti acasa!

Am vazut acum cateva luni, un filmulet, pe care probabil ca l-ati vazut cei mai multi dintre voi, si care m-a marcat. Desi este vorba despre americani, eu cred ca lucrurile astea se intampla deja si la noi. Cred ca este momentul sa-l revedem. Puteti alege subtitrarea in limba romana, apasand butonul „ view subtitles“, de langa butonul „play“.

Salata de rosii cherry

De cand „ma socializez“ pe facebook, am inceput sa am pofte. Zilele trecute am vazut acolo niste discutii, cum ca ar fi aparut prin piete, rosii romanesti. Si mi s-a facut o pofta de niste rosii zemoase si gustoase d-ale noastre.... Prostii! Inca n-am vazut in luna mai rosii coapte de gradina. Abia se pun rasadurile. Nu neg,  probabil ca in momentul asta se gasesc rosii autohtone, dar crescute in sera. Si la cum arata, pot sa bag mana-n foc ca sunt dopate la greu.
Si cum spuneam, mi s-a facut pofta de rosii. Si cum nu pot sa tac, le-am facut pofta si fetelor. In consecinta, m-am dus sa caut rosii. Am constatat ca din ce-am cumparat in ultimul timp, rosiile care au cat de cat gust si sunt comestibile, sunt rosiile cherry. Am gasit la supermarket, la un pret rezonabil, spre surprinderea mea, asa ca am cumparat  cat sa-mi ajunga de-o salata. Chinuit de talent, am si improvizat o reteta, pe loc. Ca la salate nu e greu!

Ingrediente:
rosii cherry (se pot folosi si rosii normale)
ceapa verde
cateva felii de morcov
frunze de patrunjel
sare, piper
ulei de masline


Rosiile se spala foarte bine, sub jet de apa rece, se curata de codite si se taie in doua sau se pot lasa intregi daca sunt foarte mici. Ceapa verde se taie inele si frunzele de patrunjel se toaca, dar nu foarte marunt. Morcovul a fost contributia Mayei. Am folosit cateva rondele, pe care le-am taiat cubulete foarte mici, „ca sa fie salata crocanta“. Am amestecat totul, si am asezonat cu sare si putin piper. Am stropit cu ulei de masline.
Daca salata nu vi se pare destul de acra, puteti sa mai stoarceti deasupra, si jumatate de lamaie. Me mi se pare, insa ca rosiile sunt suficient de acide si compenseaza indeajuns uleiul de masline.


Pofta buna!

Cotlet inabusit

Chiar daca vremea ne impiedica sa gratarim in aer liber, este o perioada foarte buna pentru stat in casa, uitat la televizor sau navigat pe net, dupa preferinte. Si toate astea, trebuie bine garnisite cu mancaruri delicioase si bine mirositoare. De aceea va propun o reteta, foarte buna pentru lenevit.

Ingrediente

4 felii cotlet de porc

o cana cu apa

sare, piper

putina boia dulce

putin ulei

cateva boabe de mustar

Cea mai buna parte din cotlet, este capatul superior, acolo unde se imbina cu ceafa.

Feliile de cotlet nu se bat. Le-am condimentat cu sare si piper. Le-am trantit intr-o tigaie antiaderenta incinsa, stropita cu o lingura de ulei. Le-am lasat 1-2 minute pe fiecare parte. Le-am stins cu o cana de apa si boabele de mustar. Le-am acoperit cu un capac si am uitat de ele aproximativ 45 de minute, la foc mic. La final, dupa ce s-a evaporat aproape toata apa si au inceput sa sfaraie, le-am presarat cu putina boia dulce. Le-am servit cu cartofi natur si verdeata proaspata, totul stropit cu putin ulei de masline aromat cu usturoi.

Pofta buna!


xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxx

Prajiturele pentru copii

Am facut prajiturelele din imagini, pentru petrecerea Mayei de la gradinita, Musai a fost sa fie roz si cu bombonele. As fi vrut sa le impopotonez si cu niste crema sau fructe, dar ar fi fost mai greu de mancat si prichindeii  s-ar fi pictat din cap pana-n picioare cu ele. Asa ca am optat pentru varianta simpla. Au avut mare succes. Trebuie sa va spun ca am copt peste 100 de astfel de prajiturele. Glazura poate fi facuta de orice culoare, pot fi umplute cu fructe  decorate mult mai minutios. Asta fn functie de cat timp si rabdare are fiecare.


Astfel de prajiturele colorate, sunt foarte apreciate de micuti. Puteti sa le faceti pentru petreceri, sau pur si simplu pentru a fi savurate, acasa in timp ce cititi  carti de povesti. Una din preferatele noastre, si care merge foarte bine cu prajiturelele mai sus amintite, este „Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai“ (Nikolai Nosov). Daca n-ati citit-o nu primiti desert. Daca o cititi, veti avea nevoie, cu siguranta si de prajiturele. O poveste, dulce, dulce, stropita din plin cu „apa gazoasa si sirop“, dulceturi de flori si fructe, pe care o citesc si acum cu mare placere. Aventurile prichindeilor, din „Orasul Florilor“ , in special cele pe care le traiesti alaturi de „Habarnam“, ma amuzau enorm pe vremea cand era copil, si acum, au acelasi efect asupra Mayei. Personaje sunt caragioase, cu nume si infatisari (pentru ca povestea este insotita de niste ilustratii uimitoare) sugestive, si traiesc intr-o lume fantastica, din care nu mai vrei sa pleci. Cartea asta, fara nici o  indoiala, bate orice desen animat. Va las sa o savurati, si si ntre timp imi imaginez cum ar fi fost daca Habarnam ar fi vrut sa devina bucatar!


Ingrediente:
Pentru prajiturele
210 gr. faina alba 000
110 gr. zahar
2 oua
125 gr. unt (se poate inlocui cu margarina pentru patiserie) moale
120 ml. lapte rece
1,5 lingurite praf de copt
0,5 lingurita bicarbonat de sodiu alimentar
2 lingurite esenta de vanilie


Pentru glazura:
3-4 linguri de zahar
putina apa
3-4 linguri de lapte praf
cateva picaturi de colorant alimentar
bombonele colorate pentru decor

Puteti sa folositi orice reteta pentru cupcakes, dar eu am folosit-o pe cea de-aici.
Modul de preparare este extrem de simplu. Intr-un vas amestecam toate prafurile (faina, zahar, praf de copt, bicarbonat). Intr-un altul, mixam ouale, cu untul, laptele si esenta de vanilie. Combinam cele doua compozitii si mixam bine de tot, pana obtinem, o pasta omogena. Putem folosi hartie de copt pt. cupcakes sau putem unge formele cu putin ulei sau unt si le putem tapeta cu faina. Umplem formele cu compozitie cam 3/4.
dam la cuptorul preincalzit la foc mediu spre mic, aprox. 15-20 de minute in functie de cuptor. Se vor umfla si vor deveni putin aurii cand sunt gata. Putem face testul scobitorii daca nu suntem siguri. Pentru cca 100 de prajiturele, am aviut nevoie de 5 portii. asta depinde si de cat de mari sunt formele pe care le folositi.

In timpul in care prajiturelele se raceau, am preparat glazura, la fel ca aici. Am facut un sirop de zahar din 3-4 linguri de zahar si putina apa cat sa il umezeasca. Cand a inceput sa se lege, la-m lasat sa se raceasca si a primit consistenta mierii.  Am adaugat in el culoarea (doua-trei picaturi de colorant alimentar) si apoi treptat, am adaugat cate putin lapte praf, amestecand pana am obtinut o consistenta ca de crema. Cu o lingurita, am turnat cate putin pentru fiecare prajiturica, apoi am decorat cu bilute coorate.


Pofta buna si lectura placuta!

Patrunjel

Pe terasa mea, cresc doua feluri de patrunjel. Unul, pe care l-am adus ca rasad de la Dezna, si unul pe care l-am semanat acum vre-o luna. Primul, a crescut deja cat un copacel, si urmeaza sa infloreasca si sa faca seminte. Cand l-am adus, n-am stiut ca e de anul trecut. Are radacina veritabila de patrunjel si ma mir ca a rezistat atat timp intr-un ghiveci relativ mic. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a supravietuit atacului  constant al Mayei, cel mai mare dusman al plantelor mele aromatice:))). Si de parca asta n-ar fi fost de-ajuns, Maya recolteaza, tot mai mult, in fiecare zi, pentru a imparti prada cu porcusorul de guinea.
Al doilea fel de patrunjel, ar trebui sa fie „patrunjel cret“, pe care l-am semanat a doua oara, acum vre-o luna. In doua saptamani, au iesit primele firicele, iar acum arata cum il vedeti in imaginea de mai sus. Am incercat sa il seaman si in casa, dar nu am avut succes. Din experienta pe care o am cu patrunjelul cret (pentru ca am mai semanat si in alti ani) stiu ca dureaza pana planta va mai creste, pentru ca sa apara si frunzele crete. Dar niciodata nu se stie.... Om vedea. Patrunjelul cret, nu are radacini foarte mari si se cultiva pentru frunze.

Patrunjelul sau petroselinum crispum/ neapolitanum (patrunjelul cret /patrunjelul comun sau varietatea italiana) este o planta bianuala. Se seamana primavara. In al doilea an de viata, creste in inaltime, infloreste si face seminte. Este relativ usor de cultivat. Exista varietati care fac o radacina groasa, carere este folosita in mancaruri. Exista insa si variatati care fac o radacini mici, si care pot fi pastrate in ghiveci. Aceastea din urma se cultiva doar pentru frunze.


Patrunjelul prefera un sol nisipos, dar bogat in materii organice si bine irigat. Este o planta foarte rezistenta, atat la temperaturi scazute, cat si la temperaturi ridicate. La mine in gradina (pe vremea cand aveam gradina), a rezistat foarte bine sub zapada. Ca toate plantele, iubeste soarele si are nevoie de cel putin sase ore lumina pe zi. Poate fi crescut cu succes, in interior, desi mie nu mi-a reusit. Plantele trebuie udate periodic, dar nu in exces.


Frunzele de patrunjel pot fi pastrate in frigider pentru cca o saptamana, sau pot fi congelate pentru o perioada mai lunga. De asemenea, se pot usca, dar se pierde mult din aroma. Eu personal, nu prefer aceasta varianta.


Nu cred ca trebuie sa va mai spun  ca patrunjelul, este una din cele mai cunoscute plante aromatice. Il intalnim in foarte multe mancaruri, de la sosuri, la supe si salate. Pe cat de gustos, pe atat de sanatos. Am citit undeva, ca patrunjelul contine o cantitate de vitamina C mult mai mare decat portocalele sau lamaile, dar nu pot sa confirm, ca nu sunt specialist. Cert este, ca isi patreaza proprietatile, doar in stare cruda.
De aceea, sfatul meu este sa il adaugati in mancare, doar la sfarsit. Astfel isi va pastra atat culoarea, aroma, cat si vitaminele.

Frigarui cu porc, legume si fructe uscate

Nu sunt adeptul gratarelor facute pe marginea drumului sau la periferia oraselor. Urasc aglomeratiile de oameni care fac baie de fum si de soare si isi asculta unul altuia manelele. Motiv pentru care, toate sculele mele de gratareala se gasesc frumos asezate, pe un raft, la tara. Loc unde calc destul de rar, dar cu mult drag.
Asa se face ca situatia mi-a scapat de sub control zilele trecute cand m-am trezit pe cap cu doi prieteni, care au vrut cu orice chip sa ma scoata la un gratar. Am incercat sa ma scuzt, ca nu am gratarul la mine, ca e prea cald, ca vine ploaia.... mai putin si ziceam ca ma doare capul :P. Da` n-au vrut sa auda nimic. Mi-au spus: nu-i bai ca rezolvam noi pe drum! Numai sa mancam ceva la gratar. Am chibzuit eu, vre-o doua minute si, lovit de inspiratie, am incropit rapid niste frigarui. Le-am stropit cu niste sosuri pe care le am in dotare, si dusi am fost. Pe drum, ne-am oprit la unul din prietenii cu pricina, care a furnizat obiectul muncii: un gratar de la un aragaz.
Asa se face ca ne-am oprit pe valea Muresului, la un loc de pescuit numai de ei stiut, unde nu ne-a deranjat nimeni, si am improvizat o gratareala de pomina. Normal, ca nu a lipsit nici clisa fripta si pita picurata cu unsoare, totul stropit cu bere rece.



Ingrediente:
ceafa de porc
ceapa
morcovi,
rosii cherry

1 mar mare
fructe uscate (caise, prune,)
sare, piper
sos de soia
ulei de masline


Toate ingredientele de mai sus (in afara condimentelor) se taie cubulete sau felii. Se infig alternat pe betele de frigarui. Se stropesc cu ulei de masline si sos de soia si se asezoneaza cu sare si piper.
Se lasa la marinat vre-o doua ore (atata ne-a trebuit pana am ajuns acolo si am pregatit jarul) si se pun pe gratar. Se intorc pe toate partile pana se rumenesc uniform (maxim zece minute pe jar).


Pofta buna!

Lapte de pasare

N-am inteles niciodata de ce in Romania i se spune lapte de pasare. Poate ca e facut cu mult lapte si oua, dar sincer, nu vad legatura. Este un desert pe care il fac foarte rar, desi ne place foarte mult. reteta originala, frantuzasca se numeste : Oeufs a la Neige (oua in zapada) sau Iles Flottantes (insule plutitoaare), cu o mica diferenta intre cele doua si anume ca la Iles flottantes se mai adauga si caramel sau zahar caramelizat deasupra.
Pregatirea laptelui de pasare este foarte usoara si as putea spune, chiar rapida, daca se respecta anumiti pasi.
De asemenea, in reteta riginala, nu se adauga faina. In acest caz crema va trebui facuta pe baie de aburi, gest pe care eu n-am avut nici un chef sa-l fac.

Ingrediente:
1 litru de lapte
4 oua mari
o fiola esenta de vanilie
4 linguri de zahar
1 lingura rasa zahar vanilat
1 lingura rasa faina
o priza de sare (o priza mica :P)

Am sa numerotez pasii care trebuie urmati, ca sa nu existe dubii:


Pasul 1.
Ouale, trebuie sa fie la temperatura camerei, asa ca este bine sa le scoateti din frigider cu ceva timp inainte de a va apuca. Separati albusurile de galbenusuri cu mare grija. Asezati albusurile intr-un vas si le lasati de-oparte.


Pasul 2
Amestecati cu o lingura de lemn galbenusurile cu zaharul, zaharul vanilat, esenta de vanilie si faina. Adaugati cateva linguri de lapte pentru a obtine o compozitie ca de clatite. O lasati de-oparte

Pasul 3.
Puneti laptele la fiert. pana laptele da in clocot, bateti albusurile cu foarte putina putina sare(jumatate de varf de cutit de sare), pana obtineti o spuma tare. Va recomand sa bateti spuma manual si nu cu mixerul. Va iesi mai pufoasa.


Pasul 4.
Cand laptele incepe sa fiarba, luati cu o lingura, gramajoare de spuma si le asezati in oala cu lapte. Se vor umfla putin. Lasatile 1 munut apoi intoarceti-le pe cealalta parte. Dupa un alt minut, le scoateti cu o spumiera, pe o farfurie intinsa. Continuati pana epuizati toata spuma.


Pasul 5
Verificati daca nu au ramas resturi de spuma in lapte. Turnati compozitia cu galbenusuri de oua in lapte, amestecand continuu cu un tel. Lasati sa fiarba pentru 3-4 minute, timp in care amestecati.

Pasul 6
Turnati crema fierbinte in boluri sau pahare si decorati cu spuma. Se poate servi calda, la temperatura camerei sau rece de la frigider.

A mea n-a mai apucat sa se raceasca.

Pofta buna!

Orez basmati cu fructe uscate

Basmati rice with dried fruit



Reteta fara gluten (gluten free recipe)

Orezul basmati, este unul din soiurile pe care le prefer pentru garnituri. Imi place aroma lui deosebita si nu in ulimul rand, imi place consistenta pe care o are dupa fierbere. Orezul basmati este o varietate de orez cu bobul lung si se cultiva intens in India si Pakistan. In unele dialecte asiatice „basmati“ inseamna „cel aromat“ , dar poate insemna si „cel moale“.

Ce legatura are orezul basmati cu fructele uscate? In bucataria asiatica, am vazut deseori orez gatit in combinatii de dulce cu sarat. Nu am studiat problema, si nu am folosit o anumita reteta. S-a intamplat pur si simplu sa am la indemana ingredientele astea. Cum folosesc de multa vreme fructele uscate in combinatie cu ingrediente sarate si cunosc efectul pe care il au, am presupus ca o asemenea apropiere nu va aduce nimic rau. Rezultatul a fost un orez, parfumat, gustos si aspectuos. Mayei i-au placut la nebunie bucatelele de fructe cu diferite arome pe care le-a nimerit.

Ingredinte:

o mana de fructe uscate amestecate: prune, mere, caise, stafide, piersici,

1 cana de orez basmati alb

600 ml apa

1 ceapa alba

1 morcov

jumatate de ardei gras

sare, piper dupa gust

ulei de masline

Ceapa morcovul si ardeiul, le-am taiat marunt si le-am pus la calit in cateva linguri de ulei de masline. Am condimentet cu sare si piper dupa gust. Dupa ce ceapa a devenit moale, am adaugat apa si am lasat-o sa fiarba cca 20 de minute. Am adaugat orezul si l-am mai lasat sa fiarba aprox 10 minute la foc mic, amestecand din cand, cu grija pentru a nu sparge boabele de orez. La final am adaugat fructele taiate cubulete. Am oprit focul si am lasat orezul acoperit pt. cinci minute.

Avantajul folosirii unui orez de buna calitate sta in faptul ca nu se sparge usor la fierbere, ramane intreg si nu devine un terci. Atentie insa la durata de fierbere. Trebuie gustat din cand in cand sa nu se fiarba nici prea mult, dar nici sa ramana tare. Daca orezul nu este fiert, insa a absorbit tot lichidul, puteti sa mai adaugati apa sau supa de legume sau supa de carne, cate putin, pana atingeti consistenta dorita.

Am folosit un orez basmati Premium. Pe pachet, scrie ca durata de fierbere este de 10-12 minute. Este bine sa consultati indicatiile de pe ambalaj, pentru ca de cele mai multe ori sunt corecte. Durata de fierbere depinde de soiul de orez: de la 8-9 minute la 15-18 minute sau chiar mai mult.

Pofta buna!

Blogareala culinara este trendy

Urmaresc de cateva luni, noile aparitii in materie de site-uri si bloguri culinare. Si daca in ultimii ani, blogurile culinare au rasarit ca ciupercile dupa ploaie (printre care si Bucatar Maniac), de cand cu norul asta vulcanic, cred ca a plouat putin radioctiv si „ciupercile“ incep sa sufere mutatii. Pare ca 2010 este anul proiectelor gastronomice pe web-ul romanesc. Lucru foarte imbucurator, de altfel. Este un semn ca treaba merge bine in domeniu. Dupa ce s-a relansat cu foarte mare succes e-Bucataria si Horia Varlan este deja online, iata ca si s(ch)eful Playboy, Dan Silviu Boerescu a hotarat ca este momentul sa intre in bucataria virtuala sub numele de Bucatarescu.
Bucatarescu.ro promite sa fie un afrodisiac al online-ului culinar romanesc, mai altfel decat ce am vazut pana acum. Sunt curios ce ne va oferi.

Lucrurile merg bine si probabil ca vara asta vom mai avea si alte surprize.Oare cine urmeaza? Mircea Dinescu sau Andrei Gheorghe? Mai sti? Cu cat mai multi cu atat mai bine.
Faptul ca in media se pune accent pe educatia si cultura gastronomica, este un semn de civilizatie sau de civilizare, cum vreti s-o luati. Avem nevoie de asta!

In alta ordine de idei, net-ul a luat-o inaintea industriei de gen, si asta se vede la tot pasul. Zilele trecute urmaream la TV si pe facebook, decernarea premiilor castigatorilor Festivalului de gatit in aer liber. Nu pot sa zic ca m-au dat pe spate preparatele castigatoare. Nimic nou. De gustat nu le-am gustat, dar din punct de vedere estetic nu m-au impresionat deloc. Am vazut aceleasi aranjamente kitch-oase, de restaurant romanesc ieftin si cu pretentii pe care le vad in toate brosurile turistice de pe la noi. Parca trecuse moda de a expune preparatele pe oglinzi! Sau la noi numai acuma a ajuns? Intotdeauna mi s-a parut o idiotenie. Care-i faza? Ca sa ti se para ca manaci mai mult?
Chiar inainte, vazusem o stire despre amenzile pe care le-au luat niste comercianti din Bran pentru ca au expus branzeturi si produse traditionale in soare. La festivalul cu pricina, despre care va povesteam, nu mi s-a parut ca situatia era altfel. Si in plus au si gasit pentru desfasurare, o locatie destul de prafuita. Puteau alege ceva cu ma multa verdeata....

xxxxxxxXXXXxxxx

Busuioc

Basil



Dupa o incercare nereusita de a semana busuioc in casa, am avut bucuria sa vad ca a rasarit si se dezvolta foarte bine, dupa ce l-am semanat pe terasa.I-a luat ceva timp, dar acum creste vazand cu ochii. Am semanat trei feluri diferite de busuioc (in ordinea imaginilor): busuioc rosu, busuioc pitic, busuioc verde comun.


Busuiocul sau Ocimum basilicum, este denumit si „regele condimentelor. Este o planta anuala, ierboasa, originara din Asia tropicala. Busuiocul prefera zonele calde si umede, asa ca este bine sa ii pulverizati frunzele cu apa, in fiecare dimineata. Busuiocul are nevoie de multa lumina si este foarte sensibil la frig. De asemena trebuie udat destul de des. Este o planta care se dezvolta bine intr-un sol bogat si fertil, asa ca am folosit pamant pentru flori. Nu este recomandat un sol nisipos sau lutos.

Am semanat toate cele trei feluri de busuioc in acelasi timp si au rasarit dupa circa 10- 14 zile., cu diferente de cca 2-3 zile intre soiuri. Primul a rasarit cel rosu, apoi cel comun. Busuiocul pitic a rasarit ultimul si au iesit cele mai putine fire. (imaginile din stanga). Apoi, a durat cam 2 saptamani pana au ajuns la marimea din fotgrafiile din dreapta. In mod normal, intr-un ghiveci nu incap mai mult de doua fire de busuioc, pentru ca plantele se vor dezvolta si vor creste atat in inaltime cat si in latime. De aceea, dupa ce vor mai creste cativa cm, le voi transplanta in ghivece separate.

Busuiocul rosu (red rubin basil) sau Ocimum basilicum "Purpurascens", este o varianta a soiului Dark Opal si are o culoare neobisnuita, rosiatica-purpurie. Acest soi de busuioc are un gust si o aroma mult mai puternica decat soiurile de busuioc obisnuite.


Busuiocul pitic sau Ocimum minimum, este un soi de busuioc in miniatura, care nu-si pierde insa nimic din aroma sau gust, datorita marimii sale. Este perfect pentru gatit, si este de asemenea perfect pentru givece. Ii merge foarte bine daca este pastrat in geam, la interior. Acest soi de busuic micut, creste ca un arbust in miniatura, si face flori albe si cateodata roz. Este soiul de busuioc pe care l-am folosit pana acum in bucataria mea, cel mai des. Este gustos, aromat si foarte decorativ.


Busuiocul comun sau Ocimum basilicum, este o planta usor de cultivat, aromata si parfumata. este cel mai des folosit in bucatarie.


Sa trecem la partea care ne intereseaza cel mai mult, si anume busuiocul si bucataria. Va recomand sa folositi busuiocul proaspat. Cel uscat isi pierde mult din aroma, avand un gust aproape in totalitate diferit de cel proaspat. Busuiocul proaspat, se poate pastra la frigider pentru cateva zile, sau in congelator pentru o perioada mai lunga de timp. Dar cel mai comod este sa-l cultivam in ghivece, Daca mai avem si o fereastra cu multa lumina, atunci putem sa il avem proaspat tot timpul anului.

Busuiocul este folosit foarte frecvent in bucataria mediteraneana si in cea asiatica. Are o utilizare foarte variata: sosuri, salate, supe, bauturi, carne de pui, legume si chiar in unele deserturi.

Una dintre cele mai celebre retete cu busuioc este sosul „pesto“ (pesto alla genovese). Pesto mai are in compozitie seminte de pin, usturoi, ulei de masline si cateodata parmezan.

De aemenea, in bucataria mediteraneana, busuiocul este folosit de foarte multe ori in combinatie cu tomatele sau sosurile de tomate.

Pentru retetele in care busuiocul urmeaza sa fie tratat termic, este recomandabil ca aacesta sa fie adaugat la sfarsit, pentru a nu-si pierde aroma.

Bucatar Maniac, „featured blog“ pe Foodierama

Aceasta este o postare in care ma voi lauda. :P

„Foodierama brings you the best of the cooking web-sphere at a glance. We aim at being the perfect homepage for food and cooking enthusiasts worldwide. We routinely scan the highest quality sources on food, cooking and culinary lifestyle on the web and bring you the latest articles and updates in one graphic front page. Think of us as a virtual portal enabling you to discover new ideas, recipes and sources everytime you go online.

In addition, Foodierama includes an intuitive logo-based directory of the best food sites on the web....“

Zielele trecute am primit pe mail o invitatie de la Foodierama, de a face parte dintre blogurile culinare pe care le recomanda. Este putin spus, faptul ca m-a flatat aceasta invitatie, mai ales cand am vazut lista de bloguri pe care Foodierama le promoveaza: Canelle et Vanille, David Lebovitz, La tartine gourmande, si multi alti „grei“ ai blogosferei culinare.

Foodierama, este de fapt o selectie a celor mai bune site-uri si bloguri culinare, un fel de revista a blogurilor culinare. Foodierama este fondat, nu de niste bloggeri asa cum ati crede, ci de niste fani ai blogosferei culinare, care si-au dorit sa le aiba pe cele mai bune, adunate la un sigur loc.

Nu pot decat sa le multumesc, find totodata onorat sa fac parte din lista de bloguri pe care le recomanda.




xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Friptura de porc cu rozmarin

Din ciclul „mancaruri indecente“, va prezint o halca de carne, evident de porc. Plina de colesterol, grasimi si muuuulte calorii. N-a fost buna!:P A trebuit s-o mancam, ca doar n-o puteam lasa asa... De aia n-a mai apucat nici fotografia de final, pe farfurie.  Am avut niste niste prieteni in vizita, care-au asteptat dupa friptura asta vre-o doua ore. Eu eram pregatit s-o tin la cuptor, lejer, cel putin 4 ore, dar n-a fost sa fie. Din cauza mirosului (mmmmmmmm, ce miros!) care razbatea din bucatarie, au inceput sa ma preseze s-o scot din cuptor. Dupa cum miroase, ziceau ei, e gaaaata! Ce era sa fac cu ei! Numai bucatar sa nu fi!:))) A fost musai sa scot opera nedesavarsita din cuptor si sa inceapa ospatul. Pe post de garnitura le-am servit niste cartofi natur si sos de hrean.


Ingrediente:
aprox. 1,5 kg carne de porc (spata sau pulpa)
soric de porc (de la sunca afumata,)
3-4 catei de usturoi
1 crenguta de rozmarin proaspat
3 sticle de bere (jumatate de sticla pentru friptura si restul pentru bucatar)
boabe de mustar
boabe de piper (alb si negru)
putina boia iute
sare
jumatate de cana de apa
putin ulei de masline


Intr-o tava, am facut un pat din soricul ramas de la o sunca afumata, pe care am asezat bucata de carne, intreaga. Am condimentat-o , am adaugat usturoiul, uleiul de masline, berea si apa. Am asezat rozmarinul deasupra. Trebuie sa va spun ca am sacrificat o crenguta din micul meu rozmarin. Am acoperit tava cu folie de aluminiu, in asa fel incat sa nu iasa aburul sub nici o forma si am introdus-o la cuptor, la foc mic. Daca friptura incepe sa sfaraie inseamna ca incepe sa se arda, din cauza ca s-a evaporat toata apa. Trebuie adaugat urgent, apa, vin sau bere. Eu o verific din cand in cand, pentru a nu avea surprize neplacute. Cu cat friptura ramane mai mult la cuptor, cu atat va deveni mai moale si mai aromata. In mod normal, friptura se putea servi deja dupa o ora si jumatate de stat la cuptor, dar mie imi place sa o tin in jur de trei- patru ore.


Berea pe care o folosim la friptura, trebuie sa fie o bere de calitate. Eu am folosit o bere ceheasca (Krusovice), care imi place foarte mult. S-a comportat excelent la gatit, ca sa nu mai vorbesc la baut!


Pofta buna!

Tarhon

Tarhonul l-am achizitionat ca rasad, de la piata. Si bine am facut, pentru ca ulterior am aflat ca se inmulteste cel mai bine prin butasi si despartirea tufelor. Am cumparat numai doua fire, cu gandul ca voi si semana. dar cand am vazut ce repede creste si cum se formeaza o adevarata tufa, am renuntat la gandurile marete. Initial l-am plantat intr-un ghiveci destul de mic, cam de 16 cm diametru, dar a trebuit sa il mut intr-unul mai mare (de vreo 20 cm. diametru) cand le-am adus acasa, plantutele aveau vre-o 5 cm inaltime si nu le-am dat prea multe sanse, mai ales ca le-am plimbat in masina vre-o jumatate de zi. mare mi-a fost surpriza cand a doua zi dupa ce l-am plantat si l-am vazut lesinat pe marginea ghiveciului, tarhonul meu era tot verde, vioi si gata sa creasca. A luat in inaltime cam 15 cm in trei saptamani. De cateva zile, au inceput sa-i creasca si crengute.

Tarhonul, sau Artemisia dracunculus creste sub forma de tufe cu inaltimea intre 50 de cm si un metru. Are o tulpina ramificata si frunze ascutite. Tarhonul iubeste locurile cu mult soare, are nevoie de multa apa, si de un pamant nisipos, dar dens.
Chestia cu pamantul nu am stiut-o dar vad ca ii merge foarte bine si in pamant de flori.

Tarhonul este un condiment foarte aromat, dar care contine multe saruri. Este folosit (acum am aflat si eu) pentru a inlocui sarea in unele mancaruri. Trahonul trebuie sa fie nelipsit in iahnia de fasole, supa de fasole sau ciorba ardeleneasca. Se potriveste cu carnea de porc sau de oaie.

Poate fi folosit proaspat (recomandabil) sau uscat. De asemena se mai poate conserva in otet sau poate fi folosit pentru aromatizarea uleiului de masline.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Salata simpla de castraveti

Dupa cum va povesteam si pe dietetik, as putea sa scriu reteta de salate la infinit. De fiecare data cand fac o salata, gasesc o combinatie noua, mai adaug cate un ingredient sau condimentez diferit. Aceasta este una din cele mai simple salate de castraveti. Nu m-am putut abtine si am adaugat si cateva fire de creson, ca prea arata frumos in ghiveciul ala. am sa actualizez zilele urmatoare si articolul despre creson, cu cateva imagini noi. Trebuie sa va spun ca am o „jungla“  de creson in ghiveciul ala mic.:)))


Ingrediente:
castraveti
rosii
marar proaspat
ceapa verde
zeama de lamaie (optional)
ulei de masline
creson proaspat (optional)
sare si piper dupa gust


Cantitatile si proportiile le las in seama voastra, pentru ca nu sunt extrem de esentiale in salata asta. Ar fi bine sa folosit mai mult castravete :)))) ca sa fie totusi salata de castraveti. Ideea este urmatoarea: spalati bine legumele. Daca doriti, puteti curata castravetele total sau partial, sau il puteti lasa cu coaja. Il taiati rondele. Taiati si rosia cubulete, apoi maruntiti mararul proaspat.amestecati totul si asezonati cu sare, piper, stropiti ulei de masline  si zeama de lamaie (ultimele doua in cantitati aproximativ egale). Mai adaugati deasupra, pentru aspect si gust, cateva fire de creson proaspat.


Pofta buna!

Calendar 2010- Mai, desktop

Era sa uit de calendarul pentru luna Mai. In ultima saptamana, mi-am spus in fiecare dimineata ca trebuie sa-l public. M-a stresat gandul chiar inainte de a ma trezi. Nu stiu insa cum se face, ca in momentul imediat urmator mi-l stergeam cu totul din minte. Astazi insa nu  s-a mai putut. Toata ziua m-a obsedat ideea. Fotografia de pe calendar nu am publicat-o inca pe blog, dar reteta  si imagini din timpul prepararii le puteti gasi in avanpremiera, pe dietetik, in varianta dietetica, bineinteles :))

Ramaneti pe aproape, si veti vedea in curand reteta si pe blog. Pana atunci, va invit sa descarcati calendarul in formatele de mai jos:

1280X1024

1024X768

800X600

Calendarul pentru desktop Bucatar Maniac, 2010, a fost creat pentru uzul personal al vizitatorilor blogului. Este interzisa preluarea lui si folosirea in scopuri comerciale.

Toate drepturile rezervate ©bucatarmaniac.blogspot.com

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX