Rozmarin

Acum vre-o trei saptamani mi-am inmultit colectia de condimente de pe terasa cu un rozmarin, pe care l-am achizitionat din piata. Ma-am documentat sa vad ce fel de pamant ii place si l-am plantat intr-un ghiveci mare, de 20 de litri. Se pare ca nu are rost sa cumperi seminte pentru ca creste foarte greu.

Numele de „rozmarin“, din cate am citit eu, nu are nici o legatura cu cuvintele „roza“ sau „Maria“ sau „roz“, ci vine din latinescul „rosmarinus“, care inseamna „roua marii“

Este o planta lemnoasa, perena care apartine familiei mentei. Are o aroma si un gust foarte puternice, de aceea, trebui folosit cu moderatiune in mancaruri. Cand l-am adus de la piata, a trebuit sa deschid geamul la masina, atat de tare mirosea!

Rozmarinul, are frunze in forma de ace, de un verde- albastrui. Este originar din tinuturile meditareneene si ii place foarte mult lumina si caldura. Prefera un sol nisipos si bine irigat. De aceea e bine ca ghiveciul sa aiba gauri mari. Trebuie udat atat cat pamantul sa fie umed, dar sa nu musteasca de apa. Rozmarinului nu-i place sa fie mutat din loc in loc, asa ca asezati ghiveciul acolo unde doriti sa ramana. Se poate lasa afara de primavara devreme pana toamna tarziu, atat vreme cat nu exista pericol de inghet. Se poate duce, iarna, in casa, dar trebuie sa aiba multa lumina.

Pana cum, rozmarinul meu o duce bine, dar se dezvolta destul de greu. Se foloseste la ceaiuri, fripturi, sosuri etc. Rozmarinul trebuie sa fie nelipsit la friptura de miel, dar se combina la fel de bine si cu carnea de pasare, vita, porc sau peste. De asemenea, se poate folosi in condimentarea legumelor coapte sau sotate.

Rozmarinul este foarte bun pentru aromatizarea uleiurilor. Mie imi place in uleiul de masline. Este suficient sa introduci o crenguta curata intr-o sticla de ulei de masline si obtii o bunatate care merge excelent la salate si bruschete. Cu cat rozmarinul va sta imai mult in ulei, cu atat acesta va fi mai aromat.

Menta

Menta mea este dementa! n-am crezut ca va rezista peste iarna. Am avut cateva fire intr-o jardiniera, anul trecut. In primavara asta, am golit jardiniera de pamant si mare mi-a fost surpriza, cand am gasit-o plina de radacini incoltite de menta. Le-am mutat intr-un ghiveci de 20 de litri, sa aiba mult loc. Ma astept la o tufa imensa. Se dezvolta foarte repede si este foarte rezistenta. Trebuie doar udata din cand in cand.

Exista peste 30 de specii de menta sau „mentha“. A mea nu stiu de care este, cred ca e menta banala care se cultiva in gradina. In aceasta perioada, a aparut probabil deja si menta salbatica, asa ca daca mergeti in excursii, sigur veti da de ea. Este un ingredient nelipsit in bucataria mea. O folosesc in salate, sosuri, fripturi, deserturi, sucuri de fructe si foarte des pentru decor. Se potriveste foarte bine cu carnea de pasare si cu rosiile. Despre efectele terapeutice ale mentei, nu va voi vorbi pentru ca nu e treaba mea, dar banuiesc ca le cunoasteti. Bineinteles ca mai aterizeaza si prin ceaiurile mele, cel mai des in combinatie cu ceaiul verde si cu cimbrisorul salbatic.

Cel mai si cel mai mult, insa imi place menta in combinatie cu ciocolata amara. Anul acesta, voi incerca sa fac sirop de menta, pentru ca as fi vrut sa cumpar si nu am gasit.

Menta este o planta anuala, care rezista atat la temperaturi ridicate cat si la temperaturi scazute. Nu necesita cine stie ce ingrijire. Daca este udata constant si plantata intr-un sol fertilizat, frunzele ei vor fi mai mari si mai frumoase. Menta creste in tufe care pot atinge si un metru inaltime, iar radacinile ei pot atinge o adancime de 40-60 cm.

Tort „Hannah Montana“

Dupa ce mi-am muncit creierii vre-o doua saptamani, sa-mi dau seama cum pot sa ii fac printesei un tort Hannah Montana, iata ce-a iesit. Trebuie sa va spun ca m-am documentat serios. Si asta in ciuda faptului ca o detest pe Hannah Montana si ma scoate din sarite. Am ascultat niste muzica, m-am uitat la doua episoade, am dat un search pe net. Din toate astea, am ajuns la concluzia ca tortul trebuie sa fie colorat cu „mov“ (nu violet, nu indigo, ci mov), roz si albastru. Peste toate, mai trebuie sa aiba si o gramada de stelute si sclipici. In jargon Hannah Montana, tortul trebuia sa fie „glamorous“. Ma stiu? In afara decorului Maya a avut pofta de un tort fara fructe, cu crema ciocolatoasa, dar si cu crema de vanilie. Si cu frisca si cu budinca! Sa va povestesc cum am facut pentru a indeplini dorinta sarbatoritei:

Ingrediente:

pentru blat:

13 oua

13 linguri de zahar

13 linguri de faina

3X un praf de sare (cam cat iei intre doua degete)

pentru crema de cioco:

1 budinca instant cacao

200 ml frisca lichida

200 ml lapte

100 g ciocolata cu lapte maruntita

pentru crema de vanilie:

1 budinca instant vanilie

200 ml frisca lichida

200 ml lapte

pentru insiropat:

300 ml apa

50 g zahar vanilat

Blaturile:

Am facut trei blaturi simple. La noi, in Banat se numesc „piscoturi“, dar, in general sunt cunoscute ca „pandispan“. Doua blaturi din cate cinci oua, si unul mai mic din 3 oua.

Cantitatile se impart in felul urmator: la fiecare ou, avem nevoie de cate o lingura de zahar si una de faina. Nu se foloseste praf de copt pentru ca nu va creste uniform si va avea alta consistenta.

Ouale trebuie sa fie la temperatura camerei, obligatoriu. Am separat albusurile de galbenusuri.

Am batut albusurile cu praf de sare cam cat iei intre doua degete, pana am obtinut o spuma consistenta.

Am mixat galbenusurile cu 5 linguri de zahar pana am obtinut o crema deschisa la culoare si spumoasa.

Am adaugat cate putin din aceasta crema, peste albusuri, batand in continuare. Pentru aceasta operatiune, recomand batatorul de spuma manual si nu mixerul.

Dupa ce am incorporat toata crema in spuma, am inceput sa adaug cate o lingura de faina , batand spuma in continuare.

Am turnat compozitia intr-o tava unsa si tapetata cu faina. Am copt la foc mic, pentru aproximativ 20 de minute (aici depinde de cuptorul fiecaruia). Blatul trebuie sa se rumeneasca usor deasupra, sa creasca si sa nu se miste ca o gelatina daca scuturati putin tava. Puteti face si testul scobitorii.

Am repetat operatiunea pentru toate cele trei blaturi. La cele mai mari am folosit o tava rotunda de 28 de cm, iar la cel mic, una de vre-o 14 cm.

Cremele:

Pentru cea de vanilie, am amestecat frisca lichida rece (de la frigider) cu laptele si cu praful de budinca instant. Am mixat pana am obtinut o crema untoasa si consistenta. Daca se intareste prea tare, puteti sa mai adaugati cate putin lapte si sa mixati in continuare. Daca va iese prea moale, este bine sa aveti la indemana frisca praf, pe care o puteti adauga sa ingrosati compozitia, tot asa, cate putin. E o crema care nu da gres niciodata.

Cu cea de ciocolata am facut la fel, dar am mai adaugat , la final si ciocolata cu lapte, maruntita.

Siropul:

Amestecam apa cu zaharul vanilat pana cand acesta se topeste. Se poate incalzi putin, pentru ca zaharul sa se topeasca mai repede, dar vom pierde din aroma.

Montarea

Am asezat primul blat intr-un inel de patiserie (se poate folosi inelul de la o tava detasabila). L-am insiropat bine. Am turnat toata crema de ciocolata. Am nivelat-o. Am asezat deasupra urmatorul blat. L-am insiropat si pe el. Am turnat cam 1/3 din crema de vanilie. Am nivelat-o.

Am taiat blatul mic in jumatate, pe orizontala. O bucata, am asezat-o in centrul tortului si am insiropat-o. Am umplut cu crema de vanilie. Am asezat deasupra si cealalta jumatate. Am insiropat-o si pe ea. Am acoperit totul cu crema de vanilie.

Ornarea:

Aici vine partea grea. Stelutele le-am scos la imprimanta pe hartie autocolanta. fetele le-au decupat si le-au lipit pe niste betisoare pentru frigarui. A durat destul de mult. Bine ca n-a trebuit sa fac eu asta...Brrrrr

Am batut vre-o 500 de ml de frisca pe care am colorat-o cu roz, mov si albastru. (am folosit o cantitate foarte mica de coloranti alimentari). Am aplicat ici colo cate o pata de culoare. Am nivelat cu cutitul. Maya a spus ca vrea sa arate ca un curcubeu, dar numai cu culorile astea. Pe urma a trebuit sa fie si sclipicios. Noroc ca am gasit niste bilute mici, aurii si sidefate. Ne-am distrat de minune cand le-am apicat pe tort. Adica fiecare lua cateva in mana si le arunca spre tort. Bineinteles ca unele s-au lipit, dar mare parte s-au imprastiat prin bucatarie. :)

Restul a fost usor. Am infipt stelutele si gaaaataaaaaaaaa!

Ziua Mayei este abia luni, dar din motive lesne de inteles, am hotarat sa o sarbatorim azi. La multi ani Maya mea!

Pofta buna!

Leustean

Toate plantele pe care am incercat sa le seaman si sa le cultiv, in ghivece  in casa au dat coltul.:)))
N-am avut incotro si a trebuit sa astept incalzirea vremii. Am semanat din nou, de aceasta data afara, si incep sa se vada rezultatele. Am sa va arat in curand. Pana una alta, am actualizat cu niste fotografi noi Cresonul, asa ca va invit sa le vedeti. Am mai cumparat si cateva rasaduri care s-au acomodat de minune la noi pe terasa, pentru ca e cam tarziu sa le seaman. Printre atatea buruieni aromate si-au facut loc si cateva flori (ingrijite cu multa grija de  Maya si Diana). Daca doriti  le puteti vedea pe albumul foto de pe Facebook. 
Astazi am cumparat si leustean cu radacina. Din experienta celorlalti ani, se prinde foarte usor si se dezvolta foarte repede. Imaginile de mai sus le-am surprins acum cateva saptamani la Dezna. Voi reveni cu imagini cu leusteanul meu cat de curand. Abia l-am sadit si e cam plouat, dar isi va reveni in doua trei zile.


Leusteanul sau Levisticum officinale, este o planta foarte aromata, perena. Este condimentul nelipsit al ciorbelor. Se foloseste cu moderatiune, pentru ca aroma lui este foarte puternica.
Leusteanul iubeste solurile lutoase, reci si grele, asa ca a trebuit sa caut pamant special pentru el. L-am amestecat cu putin pamant pentru flori si l-am planatat intr-un ghiveci de 20 de litri. Pana acum il punem in ghivece mai mici, din lipsa de spatiu si doar cu pamant de flori,  dar nu i-a mers prea bine. Acum m-am hotarat sa actionez ca la carte si m-am documentat inainte sa il cumpar.  Planta are o radacina foarte groasa (pivotanta) care poate atinge dimensiuni de pana la 1 m  (daca are unde :P). Este rezistenta la inghet si temperaturi ridicate. Desi tulpina si frunzele se usuca iarna, radacina va da lastari noi in primavara urmatoare. In gradina, lusteanul creste in tufe, atingand inaltimi de pana la 3 m. Frunzele se pot usca si pastra pentru iarna. Eu prefer sa le pastrez in congelator.




xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Mancare de linte cu afumatura

Era sa uit sa postez mancarea de linte, desi am fotografiat-o acum vre-o doua luni. Bine ca mi-am adus aminte de ea! tare as fi mancat astazi, cand am vazut fotografiile. Lintea este o excelenta alternativa la fasole sau mazare. Se fierbe mult mai repede si este mai usor digerabila. Am preparat-o foarte simplu. Bunica mea o facea si mai simplu, cu un rantas de usturoi (cu faina prajita in ulei). Mie nu prea imi place faina prajita, asa ca am gasit alternative. Adaug faina diluata in putina apa, la sfarsit, ii mai dau un clocot si gata.

Ingrediente:
400 g linte (verde)
300 g scarita afumata
1 ceapa
1 catel de usturoi
1 morcov
2 linguri de ulei
2 linguri de faina
sare, piper dupa gust
foarte putin maghiran uscat
50 ml suc de rosii (bulion)


Am taiat marunt ceapa, morcovul si usturoiul. Le-am pus la calit 3-4 minute. Am adaugat 1 l de apa, lintea si scarita taiata bucati. Am condimentat cu sare piper si foarte putin maghiran. Am lasat-o la fiert aprox. 45 de minute, la foc mic, cu capacul pe o parte. Am gustat lintea, sa vad daca e fiarta. Daca am vazut ca e moale, am adaugat si bulionul. Pana a mai dat un clocot, am amestecat faina cu putina apa si am obtinut o compozitie ca o smantana subtire. Am turnat-o in mancare, in timp ce am amestecat pentru a nu se forma gogoloase. Am mai lasat-o sa fiarba vre-o 2 minute.

Pofta buna!

Cartofi prajiti in untura pe disc

Cartofii prajiti in acest fel sunt o bomba pentru colesterol. Sa nu cumva sa faceti asa ceva! Nesanatos! Total interzis! Foarte periculos! Dar sunt asa de buni!!!!! Mai ales in aer liber, cu miros de fum. E clar ca dupa ce mananci cartofi prajiti in untura si niste carne la gratar pe langa, nu o sa poti sa stai tolinit in iarba dupa aceea, desi cam asta ai vrea. Dupa o asemenea masa, recomand o plimbare prin padure.

Ingrediente:
cartofi albi
sare grunjoasa
untura

De obicei, pentru prajit recomand cartofii rosii. De aceasta data, insa am folosit cartofi albi, pe care i-am curatat si i-am taiat in patru. In acest fel ei nu au acumulat o cantitate foarte mare de grasime. S-au prajit pe exterior , iar inauntru s-au copt. Au fost crocanti pe exterior si moi in interior.


Cum spuneam, am taiat cartofii in patru si i-am pus pe discul in care in prealabil am pus untura (sau unosare, cum vreti sa-i ziceti) la topit. Cartofii prajiti pe disc, necesita putina flacara, nu doar jar, asa ca puteti sa ii faceti inainte de a pregati carnea, in felul acesta, in timp ce pregatiti jarul pentru carne, nu pierdeti timpul si faceti o garnitura buna de tot. Se pot pastra intr-un vas termorezistent , in apropierea focului pentru a-i mentine calzi. A se consuma rar si cu moderatiune! Se mananca obligatoriu cu mana!

Pofta buna!

Guest post: Nelinistitu` - Salată de rupt foamea

Cine are interdictie la ras, sa nu-l citeasca pe Nelinistitu` alias Adrian Voicu. Creeaza dependenta. Eu am facut deja riduri, de cand ii citesc blogul. Mare maestru in ale cuvintelor, Adrian Voicu s-a dat si la potoale acompaniate obligatoriu de „metale grele“. Mester in manipularea papilei inovatoare si a celei exploratoare , Adrian Voicu mi-a facut hatarul si mi-a trimis reteta asta , special pentru voi. Nu ezitati sa dati o raita printre retetele si povestile de pe blogul lui.  Multam fain!

Vi s-a întâmplat să veniţi acasă după o zi de 3,3 lei vechi şi să nu aveţi prin bucătărie decât vreo trei roşii ameţite, ulei şi sare? Iote, asta am trăit-o eu acuşi câteva ore după ce avusei o minunată zi cu non-valoare.

Am sărit pe empetripleiăr şi am dat rapid peste vocea auriferă a unui corifeu pe felia lui de rock: nenea Dio.

Am dat "click" la cronometru, am ochit cele 3 roşii, apoi le-am luat la mătrăşit după cum s-a nimerit, nu felii, ci triunghiuri, cumva, să lase cât mai multă zeamă. Fiind roşii d-alea sintetice, de nisip, m-am rugat de ele să dea ceva suculente, dar văzându-le aşa de nevolnice, le-am ajutat cu puţin ulei de măsline.

Tot prin zonă se învârtea stingherit un ardei iute şi verde. L-am capturat mintenaş, l-am curăţat de miezul sâmburos şi l-am căsăpit peste roşii în rondele ţărăneşti.

Într-o doară, aşa, am dat peste amestec un praf de sare. Cum stăteam eu şi mestecam agale cu o spatulă de lemn, numa' ce-mi sare în ochi surpriza emisiunii: o minunăţie de sticluţă plină cu sos Teriyaki! Ştiu, conesiorii îşi vor sălta popourile de indignare, da' io-s curios şi experimental din fire, aşa că am azvârlit în bolu' cu roşii o lingură cu vârf de sos d-ăsta din insula lu' Mifune. Şi n-am greşit! Nu vă mai zic că mi-a înnobilat salata până la rangul de friptură, să dea sănătatea în inventatoru' lui de sos!

Am oprit cronometrul şi am citit: fix 4 minuţi şi 14 secunzi, cu tot cu spălat roşiile, ardeiu' şi găsitul sosului ridicător în rang şi funcţie.

Am alăturat nişte pâine cu miez pufos, ca să înmoi în zama nobilă de după halitul roşiilor şi. uite-aşa, am făcut foamea arşice în mai puţin de 5 minute!

Hai, ia încercaţi şi de nu v-o place să nu-mi ziceţi mie "Bucătar Maniac", he-he!

@ Drepturile de autor asupra fotografiilor si textului din aceasta postare ii apartin lui Adrian Voicu.

Coaste de porc la gratar

Aceasta reteta face parte din seria ultimelor doua. Adica este ceea ce am pus pe gratar in week-end-ul trecut. Este genul de mancare cu care te ungi pana la urechi si pe care trebuie sa il mananci cu mana. Immmm! a fost delcios. Le-am pregatit foarte foarte simplu, fara nici un condiment in afara de sare. Chiar daca va plac gratarele bine condimentate, ar trebui sa incercati macar odata, cu o feliuta, sa folositi doar sare si eventual piper. Gustul fumului iese mult mai bine in evidenta.

Ingrediente:

coaste de porc

sare grunjoasa

Coastele, lasate intregi cu carne suficienta pe ele, le-am sarat si le-am pus pe gratarul incins, uns cu putina slanina in prealabil, pe jar. Sunt gata foarte repede. Trebuie sa stea pe gratar 3-4 minute pe o parte si tot asa si pe cealalta. Asta bineinteles in functie de cat de tare este caldura degajata de jar, de cat de aproape este gratarul de jar etc. Trebuie sa fie bine rumenite, dar atentie sa nu le ardeti. Serviti cu niste cartofi copti si o salata de cruditati.... mmmmm delicios!!!!

Pofta buna!

Ciuperci pe gratar

Gratarul improvizat din acest week-end a mai suportat si greutatea unor ciuperci champignon uriase, pe care le-am pregatit in modul cel mai simplu. Ne-au servit ca si garnitura. Ciupercile pe garatr nu au nici o legatura cu cele facute in tigaie sau la cuptor. Au un gust cu totul deosebit si o consistenta aparte. Sunt mult mai zemoase si mai gustoase.

Ingrediente:

ciuperci champignon

otet balsamic

ardei iute macinat (sau chilly)

sare

piper

Ciupercile se spala foarte bine, apoi li se indeparteaza codita. Pe partea lamelata se stropesc cu putin otet balsamic si se condimenteaza dupa preferinte. Eu am folosit ardei iute macinat, sare si piper.

Se pun pe gratarul incins (pe jar) si uns cu slanina. Se lasa maxim 10 minute, in functie de cat de mari sunt ciupercile.

Se servesc ca si garnitura sau ca fel principal.

Pofta buna!

Anason

Anasonul sau Pimpinella Anisum, cunoscut prin zona noastra si ca mararul dulce, este o planta anuala, aromatica si medicinala. Am gasit-o in gradina la Dezna. Aroma frunzelor este usor mentolata, foarte dulce si aduce foarte putin cu mararul. Maya a fost incantata, si daca o mai lasam putin, ar fi decimat toata planta. I-am spus ca mai bine o lasam sa mai creasca.

Din cautarile pe google, am aflat ca s-ar inmulti prin seminte., insa prietenii nostri, a caror gradina am invadat, mi-au spus ca au cumparat radacina (lemnoasa si noduroasa), de la o babuta din piata. Au pus-o in pamant primavara trecuta si s-a prins. Au avut anason toata vara trecuta, iar in aceasta primavara, dupa cum vedeti in imagini, radacina a dat lastari noi. Tot din cautarile mele pe net, am aflat cum ca anasonului nu i-ar merge bine daca este transplantat sau pus in ghiveci. Eu voi incerca oricum, daca mai gasesc radacina de cumparat, pentru ca nu am vrut sa ranim plantuta de la Dezna.

In general anasonul este folosit ca planta medicinala, dar va spun eu ca e delicios in salate, in loc de sau in combinatie cu mararul sau cu menta. De obicei se folosesc semintele, insa frunzele mi se par mult mai gustoase. Daca aveti ocazia, incercati. Merita!

Ceafa de porc la gratar

Declar deschis oficial sezonul gratarelor in aer liber!!! profesionale, improvizate, pe carbuni, lemne sau alt combustibil, n-are importanta. Afara sa fie! Sa miroase peste tot a fum si a carne gratarita!!

Am tras o mica plimbare pe la tara in week-end-ul asta, cu niste prieteni. Pe unde-am umblat si ce-am vazut gasiti aici pe facebook. Am improvizat un gratar, si am pregatit niste minunatii gustoase... genul de mancare pe care-l mananci cu mana si apoi iti lingi degetele. Am stat la aer curat, la iarba verde, ne-am plimbat prin padure, printre copaci infloritii.... a fost odihnitor si obositor in acelasi timp! Ceea ce va doresc si voua!

Ingrediente:

ceafa de porc

sare grunjoasa

Ceafa se taie in bucati de 1- 1,5 cm grosime. Se sareaza cu sare gruinjoasa. Nu am batut-o. Credeti-ma nu mai are nevoie de nici un alt condiment. Le-am pus pe gratarul bine incins, pe jar. Gratarul trebuie uns in prealabil cu niste slanina.

Cu cat ceafa este mai grasa, cu atat va fi mai savuroasa. Grasimea se va topi si va curge in foc, dar va ajuta carnea sa raman suculenta.

Am gatit bucatile de carne diferit, de la „in sange“, pana la mediu si foarte bine prajit, dupa preferintele fiecaruia. Cu cat carnea este mai moale la atingere (cand o apasati cu degetul sau furculita), cu atat este mai putin prajita. Nu as putea sa va spun un anumit timp de coacere, pentru ca acesta poate diferi in functie de intensitatea caldurii, de cat de aproape este gratarul de jar etc....

pofta buna!

Sunca fiarta

Am sa profit de aceasta ocazie ca sa va urez tuturor Paste fericit, multa fericire si sanatate alaturi de cei dragi.


Poate ca am sa va dezamagesc, dar anul acesta nu voi gati miel de Paste pentru ca Mayei ii este foarte mila si nu va vrea sa manance. Nici drob nu gatesc pentru ca nu mancam organe de miel. Vom pastra insa traditia din familie si vom pune pe masa, alaturi de ouale rosii, casul dulce si legumele de primavara, sunca fiarta.
Acesta este micul dejun traditional pe care il servim noi in fiecare an, in prima dimineata de Paste. Se intampla de multe ori ca micul dejun sa il luam chiar imediat dupa ora 24.:))))

Ingrediente:
sunca afumata
apa

Nu va recomand sa cumparati sunca afumata artificial, pentru ca nu va mai avea gust de afumatura dupa fierbere si nici consistenta pe care ar trebui sa o aiba. Nu mai vorbesc de chimicalele pe care le contine ca sa aiba gust si miros de afumatura.  Cel mai bine este sa faceti rost, daca puteti, de sunca afumata taraneasca, preparata in gospodarie.


De obicei, aceasta sunca este foarte sarata, asa ca este bine inainte de fierbere sa o tineti 2-3 ore in apa rece, ba chiar sa schimabti aceasta apa de cateva ori. Mie imi place sa fierb sunca simplu, fara nici un condiment, dar puteti adauga boabe de piper, ienibahar sau frunze de dafin in apa de fiert. Daca doriti ca fierberea sa dureze mai putin, puteti taia sunca in cateva bucati. daca nu, o puteti lasa intreaga.


Cum spunea, mie imi place sa o fierb simplu, fara nici un condiment. O pun pur si simplu intr-o oala cu apa cat sa o acopere bine, si o dau la foc mic, cu capacul pe o parte, pentru cel putin 2- 3 ore. Se mai poate adauga apa, in timpul fierberii, daca se evapora. Nu va temeti, carnea nu se va intari. Timpul de fiert depinde de cat de mari sunt bucatile de sunca si de cat de tanar a fost raposatul porc. Este gata atunci cand carnea este moale.

Pofta buna!

Oua vopsite cu ceapa (pentru Paste)

Am crezut ca e foarte complicata operatiunea asta, de aceea, n-am facut-o niciodata pana astazi. Anii trecuti, am vopsit ouale de Paste cu vopseluri artificiale. Nu spun ca nu sunt frumoase, dar nu cred ca sunt sanatoase.
Nu mai stau la povesti, pentru ca am si alte mancaruri pe foc, va spun repede cum am facut.

Ingrediente:
oua (de preferat albe sau cat mai deschise la culoare)
foi de ceapa rosie sau normala (de preferat rosie), eu am folosit cam de la doua cepe mari
frunze de trifoi, patrunjel sau marar (sau orice alte frunze cu frunze frumoase, numai sa nu fie toxice)

Am spalat foarte bine ouale . Am lipit pe ele frunzele de trifoi si marar, cu ajutorul catorva picaturi de apa si bineinteles cu ajutorul Mayei. Le-am introdus intr-un ciorap de nailon donat de Maya. Am legat la ambele capete. Am pus ouale astfel legate la fiert, impreuna cu foile de ceapa. Le-am fiert cam 15  minute.
Le-am scos pe o farfurie si am taiat ciorapul. Am indeparat frunzel si le-am sters cu un servetel. Ca sa luceasca, se pot unge cu o bucata de slanina. Nu vor fi unsuroase pentru ca coaja oului va absoarbe grasimea.

Am incercat acelasi procedeu si cu frunze de urzici, dar rezultatul nu a fost satisfacator. Vedeti ultima imagine!
Anul viitor voi face mai multe experimente.