Gris cu lapte

Orice tata trebuie sa stie sa faca gris cu lapte! Corect?
Imi aduc aminte cand era Maya, numai un ghemotoc, ca ar fi mancat gris cu lapte la orice ora din zi sau din noapte. Si acum ii place la fel de mult. Este un desert simplu si usor de facut. Din pacate nu am mai gasit de foarte mult timp gris macinat mai mare. Se gaseste doar gris foarte fin. Nu are acelasi gust si aceeasi consistenta, dar asta e!

Ingrediente
300 ml lapte
5-6 lingurite cu varf de gris
2 lingurite de zahar sau 2 pliculete de zahar vanilat
pentru ornat: scortisoara, cacao, dulceta etc

Nu cantaresc niciodata ingredientele. Le-am aproximat pentru voi, dar nu va faceti probleme, ca nu aveti cum sa gresiti. Daca grisul iese prea tare, se mai poate adauga lapte, cate putin. Daca iese prea moale se mai poate aduga gris (tot cate putin) si fierbe in continuare pana obtinem consistenta dorita.
La fel ca si faina, grisul poate absorbi mai mult sau mai putin lichid, in functie de calitate si firma care il produce.

Laptele se pune la fiert, impreuna cu zaharul. Cantitatea de zahar se poate aduga dupa gust. Cand laptele incepe sa fiarba, se adauga grisul in ploaie, amestecand continuu cu un tel (se poate folosi si o lingura de lemn). Avantajul folosirii telului este ca veti obtine cu siguranta un gris fara cocoloase. Amestecam in continuare, la foc mic, pana obtinem consistenta dorita. Grisul se fierbe foarte repede, asa ca nu necesita un tratament termic indelungat. Este gata in cateva minute.

Se poate servi fierbinte, sau se poate pune in forme clatite cu apa rece, si pastra lafrigider pana se intareste. Dupa aceea se poate rasturna pe o farfurie si servi cu numeroase topping-uri: sirop de ciocolata, scortisoara, cacao, dulceturi, fructe etc.

Pofta buna!

Calendar 2010 - Martie, desktop

Continuand traditia, va ofer calendarul pentru desktop pentru luna Martie . Cei care il doresc, il pot descarca in formatele de mai jos. Cu aceasta ocazie , va doresc un inceput de primavara minunat.

Calendarul pentru desktop, Bucatar Maniac 2010, a fost creat pentru uzul personal al vizitatorilor blogului. Este interzisa preluarea lui si folosirea in scopuri comerciale. Toate drepturile rezervate: © bucatarmaniac.blogspot.com.

1280X1024

800X600

1024X768

Creson

De cateva luni ne-am mutat intr-un apartament nou, la mansarda. Avem parte si de o terasa extraordinara pe care am de gand sa o exploatez din plin. Toate geamurile, inclusiv terasa, sunt orientate spre S, asa ca avem lumina foarte buna de dimineata pana seara.

Cea mai mare problema a mea sunt condimentele si mirodeniile proaspete. Nu este acelasi lucru sa le pastrezi in frigider sau sa le culegi pe loc. Pana acum am cumparat plantute gata crescute in ghiveci pe care le-am tinut pe balcon. Anul acesta am ceva mai mult curaj si am cumparat seminte. Pentru inceput am semanat busuioc, creson, si salvie. Deocamdata, in ghiveci, langa geam. Ca nu mai am rabdare pana se incalzeste afara.

Cu busuiocul nu am avut succes. Am semanat de trei ori. Dupa doua- trei zile au crescut niste plantute mici. Cand au ajuns cam pe la 2 cm inaltime, s-au uscat pe rand si au murit. Poate nu e vremea lor sau poate e prea cald in casa. (mentionez ca nu le-am pus langa calorifer).

Acum 3 zile am semanat creson, care a fost atare harnic si nu da semne de oboseala. S-a cam lungit pentru ca nu are lumina destula (a fost innorat tot timpul in ultimele zile), dar e destul de vesel. Se pare ca plantuta asta e tare harnica si se cultiva destul de usor. Pe plicul cu seminte scrie ca se poate consuma in 12-14 zile de la semanat. Sa speram ca rezista.

Cresonul (Lepidium sativum) sau hrenita (denumire populara)este o planta aromatica cu gust asemanator hreanului si uneori cu aroma de piper. Este usor iute. Frunzele tinere se folosesc proaspete ca si condiment, iar frunzele mature se pot folosi in salate. Este foarte bogat in vitamina C. Se poate folosi la sosuri, ciorbe, supe, salate, fripturi, gustari reci si o gramada de alte retete.

Am sa completez postarea cu imagini, pe masura ce plantele vor creste. Abia astept sa rasara si celelalte plantute.

Completare 20.04.2010

Din pacate cresonul pe care il vedeti in imaginea de mai sus, nu a rezistat in casa. Nu a crescut mai mult de atat si a murit. De vina este probabil faptul ca nu stau foarte bne cu lumina in casa, cel putin nu acolo unde pot sa asez plantele. La geam nu le pot pune pentru ca locuiesc la mansarda si ferestrele sunt pe un perete inclinat, iar dedesubtul ferestrelor nu pot sa pun nimic din cauza caloriferelor.

Am semanat din nou creson , din aceleasi seminte, si de data asta am avut succes. Plantele din imaginile de mai jos au aproximativ doua saptamani. Deja este bun pentru gatit, asa ca urmeaza sigur sa aterizeze in mancare. Mi-e cam mila, dar asta e menirea lui :P. Voi mai reveni cu noi imagini daca mai scapa ceva si mai creste. Habar n-am cum arata planta matura.



Completare 19.05.2010
Asa cum v-am promis, am revenit cu noutati despre creson. A trecut o luna de la utima actualizare, timp in care care cresonul meu a trecut printr-o gramada de transformari, asta pe langa faptul ca s-a mai rarit, aterizand in mancare :P.
Pe rand, de la o saptamana la alta, i-au crescut vre-o trei tipuri de frunze, de forme si marimi diferite, ca in final sa infloreasca. Acum, are niste flori micute, putin roz. Puteti sa observati aceste transformari in fotografiile de mai jos. Cu cat planta creste mai mult in inaltime, cu atat frunzulitele de la baza, incep sa isi schimbe culoarea. La inceput, am crezut ca se va usca, dar se pare ca asta e comportamentul cresonului. Frunzele ingalbenite, nu sunt uscate, ci doar si-au schimbat culoarea. Acum sunt curios daca va face seminte.

Ciuperci umplute cu branza si sunca la cuptor

Azi dimineata am avut timp si chef de un mic dejun sanatos si gustos. De obicei nu prea avem timp dimineata de incins cuptorul, dar astazi, pofta a fost mai tare decat orice graba. Pana am facut cafeaua, au fost gata si ciupercile. A fost o zi insorita,un fel de avanpremiera la primavara ce se chinuie sa vina. Aveam ceva treaba prin oras (hartogarie- bleah!) si stiam ca daca nu mancam ceva consistent acasa, peste vre-o doua ore se va lasa cu niste shaorma sau produse de patiserie infulecate in graba. Normal ca am avut timp si pentru poze, ca doar nu era sa ratez asa minunatie de lumina.


De curand ne-am mutat la periferia orasului si am descoperit un “aprozar“, de genul celor comuniste. Singura diferenta este ca are marfa proaspata. Cei care citesc blogul Mayei, stiu ca avem un porcusor de guinea care ne cam manaca zilele la cat este de disperat dupa verdeturi. Legatura dintre aprozar , pocusor si maya este urmatoarea: ne-am facut un obicei de a merge aproape zilnic la aprozar si de a cumpara verdeturi si legume proaspete, pe care ulterior le impartim intre porcusor si Maya. Ce mai ramane, ajunge si prin mancare ... Am reusit sa salvam putin marar si cateva frunze de salata pentru mancarea asta, doar cu promisiunea solemna ca vom cumpara altele cand ne intoarcem acasa.


Ingrediente:
10 ciuperci champignon mari
200 g branza dulce de vaca
2 linguri de smantana grasa
20 g unt
1 legatura mica de marar
2 felii de sunca afumata ( eu am folosit prosciuto)
piper alb
o ceapa mica
sare
parmezan




Branza dulce se amesteca cu marar tocat marunt, ceapa rasa foarte fin, unt , smantana, putina sare si putin piper. Atentie sa nu puneti prea multa sare pentru ca sunca este si ea sarata.


Am spalat si curatat ciupercile si am indepartat coditele ( le-am pus deoparte in frigider pentru ca se pot folosi la altceva). Le-am asezat intr-o tava pe hartie de copt cu lamelele in sus. Le-am umplut cu compozitia de mai sus. Am taiat sunca fasii subtiri pe care le-am pus deasupra fiecarei ciuperci. Am presarat parmezan si am dat la cuptorul incins, la foc mic pentru aproximativ 20 de minute.


Le-am servit cu salata verde si paine prajita.


Pofta buna!

Orez cu cinci feluri de branza si ciuperci la cuptor

Initial nu aveam de gand sa pun atatea feluri de branzeturi in orezul acesta, dar s-a nimerit sa am cate o bucatica din fiecare in frigider: parmezan, mozzarella, cas din lapte de vaca, telemea din lapte de vaca si cascaval. Am mai gasit pe-acolo niste supa de pui cu tot cu carnita , ramasa de vre-o doua zile. Ciupercile nu-mi prea lipsesc din frigider asa ca s-a conturat o mancarica delicioasa.


Ingrediente:
2oo g orez (eu am folosit basmati)
500 ml supa de pui
1 ceapa mare
10 ciuperci champignon mici
1 morcov
50 g cascaval
50 g mozzarella
50 g cas din lapte de vaca
50 g telemea din lapte de vaca
30 g parmezan ras
30 g unt
carne fiarta de pui (eu am folosit carnea de pe o pulpa din supa)
sare, piper dupa gust
2 linguri de ulei




Ceapa si morcovul se taie marunt. Se calesc amandoua in putin ulei. Se adauga ciupercile taiate felii. Se lasa cateva minute, apoi se adauga supa de pui. Dupa ce da in clocot vre-o jumatate de minut, adaugam si orezul. Cand orezul este fiert, il transferam intr-un vas ceramic, amestecat cu bucatele de carne, branza telemea, cas, cascaval si mozzarella. Deasupra se presara parmezan, cateva bucatele de unt si mozzarella. Se da la cuptorul incins, la foc mic pentru aproximativ 25 de minute.


Pofta buna!

Tocanita de ciuperci

Tocanita de ciuperci este o  mancare potrivita pentru post, este complet vegetariana si pe de-asupra si fara gluten. Trei in una cu o mie +1 utilitati :)! Nu pot sa ma laud ca tin post, dar asa s-a nimerit. Mai mancam si noi fara carne din cand in cand.




Ingrediente:
500 g ciuperci champignon proaspete
o ceapa medie
o lingurita de boia dulce
putin rozmarin
sare si piper alb dupa gust
2-3 linguri de ulei


Sa incepem cu ciupercile. Nu stiu daca v-am mai povestit cum sta treaba cu ele. De obicei eu folosesc ciuperci champignon albe sau brune. va sfatuiesc sa le cumparati proaspete si nu in conserva. Cele conservate contin o gramada de substante despre care nici nu vreau sa stiu. (conservanti, potentiatori de nu stiu ce... etc). Cumparati ciupercile din magazine si nu din piata. asta ca sa nu riscati vre-o intoxicatie cu ciuperci otravitoare. Cautati sa le alegeti pe cele mai albe (sau mai putin patate). Cele proaspete au lamelele mai deschise la culoare sau sunt inchise in zona acestora.

Ciupercile mele au ajuns in tocanita dupa ce au stat cateva zile in frigider. Le-am spalat foarte bine. Pe cele mai mari le-am curatat de pielita de pe palarie, iar pe cele mici le-am lasat asa.  Le-am taiat felii. am calit ceapa taiata marunt in ulei, pentru 2-3 minute. Am adaugat ciupercile. Le-am lasat sa fiarba in suc propriu sub capac. S-au inabusit acolo pentru vre-o 10-15 minute, timp in care am mai amestecat de 2-3 ori. Am inlaturat capacul si le-am mai lasat sa fiarba pana s-a evaporat cea mai mare parte din zeama lasata. La final am condimentat cu sare, piper alb, putin rozmarin si boia. Gata tocanita!


Pofta buna!

Mamaliga

Cum se face mamaliga? Nu e mare filosofie! Iata cum o pregatesc eu, in cel mai simplu mod posibil. Consistenta poate varia, in functie de tipul si marca de faina de malai pe care o folositi. Dar nu e nici o problema. Daca mamaliga se ingroasa prea tare in timpul fiertului dar nu este inca gata, se mai poate adauga cate putina apa si fierbe in continuare. Daca insa dimpotriva, vi se pare ca nu s-a ingrosat destul, o mai puteti fierbe pana obtineti consistenta dorita. Doua lucruri trebuie respectate: sa nu adaugati faina de malai inainte ca apa sa fiarba si sa amestecati tot timpul din momentul in care o adaugati pana este gata.

Ingrediente:

1 litru de apa

2 lingurite de sare

200 g faina de malai

Apa se pune la fiert impreuna cu sarea. Cand apa clocoteste se adauga faina de malai treptat, in timp ce amastecam cu un tel (in felul acesta nu va face gogoloase). Dupa ce incepe sa se ingroase, putem trece la o lingura de lemn. Lasam sa fiarba la foc mic, amestecand incontinuu, pana se ingroasa (aproximativ 5 minute). Cu cat o fierbem mai mult, cu atat se va ingrosa mai tare. Dupa ce este gata, se mai lasa 5 minute sub capac, apoi se poate servi.

Tocanita de vita

Mai multe imagini si reteta...

Ingrediente:

500 g pulpa de vita

2-3 cepe mai mari (eu am folosit salote)

jumatate de morcov

2-3 linguri de ulei

sare, piper dupa gust

un varf de lingurita de seminte de chimen

2 frunze de dafin

2 lingurite rase boia dulce

50 ml bulion de rosii

2 cani de apa

Ceapa se taie marunt, morcovul se da prin razatoare. Se pun la calit in ulei intr-o oala cu fundul dublu ( sau intr- o oala antiaderenta). Se taie carnea cubulete mici. Se adauga in oala. Se amesteca pana isi schimba culoarea. Carnea se va deschide la culoare. Se adauga condimentele: sare, piper, frunze de dafin si chimenul. Adaugam 2 cani de apa, sau cat sa acopere toata compozitia.

Se fierbe sub capac, la foc foarte mic pentru cel putin 2 ore. Daca carnea provine de la un animal mai batran, va trebui fiarta mai mult. Chiar 3 ore. In acest caz, va mai trebui adaugata cate putina apa. este gata cand carnea este moale. Cu 10 minute inainte de a o lua de pe foc, adaugam boiaua si sucul de rosii. Puteti folosi in loc de suc de rosii, 2 linguri de pasta de rosii.

Noi am servit-o cu mamaliguta.

Pofta buna!

Julie & Julia - o dezamagire (pseudocronica de film)

 
De mult n-am mai vazut un film  cap-coada. Am decis ca trebuie sa recuperez si am inceput cu „Avatar“ (caruia ii dau un „like“), pe care l-am vazut la cinema. Julie and Julia l-am vazut acasa, in conditii de buna calitate dar....dubioase... adica...torrent...daca intelegeti ce vreau sa spun. Rusine sa-mi fie! Imi pun cenusa-n cap! :( Mentionez ca l-am vizionat si l-am sters, nu l-am comercializat sau publicat arogandu-mi drepturile de autor, asa cum fac altii cu fotografiile mele. Sa trecem peste asta!

Era musai sa vad filmul asta, mai ales dupa ce a fost atat de  laudat. Imi plac Meryl Streep si Stanley Tucci (mi-a placut mult in Big Night, 1996, un film cu adevarat despre mancare ) .

M-am asteptat sa vad un film despre mancare nu un film cu mancare.

A lipsit doar Meg Ryan si o cutie  cu servetele. Din traill-urile din „Julie and Julia“ pe care le-am vazut azi- vara, am crezut ca am sa vad o poveste care are sa ma inspire. Am crezut ca gastronomia este subiectul si obiectul principal al filmului. Nici vorba! am vazut doua povesti de dragoste siropoase si pe alocuri gretoase. Cu decoruri banale si locuri comune. Dragoste la Paris si dragoste la New York! Bleah! Prea multa „frisca“! Peste toate astea, te uiti doua ore la o „blogeritza“ care face zilnic de mancare (mai mult sau mai putin ratata), pe care scenaristi au decis ca nu trebuie sa ne-o arate.  Paralel Meryl Streep, joaca rolul unei celebre scriitoare de carti de gastronomie. Poate ca femeia o fi fost o bucatareasa excelenta si cartile extraordinare, dar din filmul asta eu nu am inteles asa ceva.  Ici colo apar cateva ingrediente si mult unt, ca in porcaria cealalta... „No reservations“. Din cand in cand mai apare si cate o mancare carbonizata. Filmul nu detaliaza si nu analizeaza nici unul din multele subiecte pe care le atinge. De toate pentru toti si nimic anume! In concluzie, filmul a fost prea lung, plictisitor si cu putina actiune in bucatarie.

Dupa Ratatouille, nu cred ca o sa mai vedem prea curand un film bun despre gastronomie.

Si ca sa vedeti ce inteleg eu printr-un film bun cu tema gastronomica, pe langa genialul Ratatouille ,va recomand un film olandez din 2005: Het schnitzelparadijs. Un film european, in care abunda scenele de lucru intr-o bucatarie de restaurant. Fara abureli si aiureli americane. Si bineinteles, Big night, pe care daca nu l-ati vazut vi-l recomand cu multa caldura.


Oricum, dupa filmul asta (Julie & Julia), daca mai aud odata „bon apetit!, iau barda....! :P

In topul  (parerea mea ) porcariilor siropoase din categoria despre care tocmai am vorbit, il ridic totusi pe „No reservations!“ la care ai nevoie cu siguranta, de pungi de plastic (din acelea pe care le ai la indemana in avion).

Din pacate nu sunt foarte multe filme in care gastronomia sa fie personajul principal. Daca cumva stiti voi vreunul, va rog sa mi le recomandati.

Salata de sfecla rosie cu hrean

Ne-am cam saturat de muraturile obisnuite: castraveti, gogosari, ardei cu varza etc... . Am gasit sfecla rosie la piata si am cumparat cateva bucati. De obicei, salata asta nu o pregatesc pentru conservare. Sfecla rosie se gaseste aproape tot timpul anului si o pot pregati imediat, doar atunci cand avem nevoie.

Salata de sfecla rosie este foarte usor de facut. De aceea nu cred ca merita sa o cumparati gata facuta, in principal, pentru faptul ca este saturata de conservanti si alti aditivi alimentari.

Mai multe imagini si reteta ...




Ingrediente:


2-3 bucati sfecla rosie
seminte de chimen
hrean ras
sare
otet

Este recomandat sa alegeti sfecla mai mica, pentru ca se fierbe mai usor. Se spala foarte bine si se pune la fiert in multa apa, cu tot cu coaja. Nu trebuie taiate in doua sau in patru, pentru ca isi pierd din gust si savoare. Se lasa la fiert sub capac aproximativ 3 ore, in functie de dimensiuni. Sunt gata cand furculita trece usor prin ele. Se lasa la racit si apoi se curata de coaja. Se taie cubulete, baghete, rondele sau cum doriti. Se pot da prin razatoare daca asa va place. Se face un dressing din apa, sare, otet, chimen. La o cana de apa, se pune o lingurita de sare, 3 linguri de otet (eu folosesc otet de mere) si cateva seminte de chimen. Se amesteca bine, se toarna peste salata. Daca doriti, puteti adauga si hreanul odata cu dressing-ul, dupa gust. Mie imi place sa il adaug in momentul servirii pentru a-si pastra culaoarea si aroma intacte.

Salata de sfecla rosie se poate pastra pentru cateva saptamani intr-un borcan inchis ermetic, in frigider.

Pofta buna!

Chec simplu cu cacao

Am facut reteta asta de zeci de ori. Este o reteta pe care am gasit-o pe blogul Laurei Sava, si despre care v-am mai povestit aici. Nu mai are nici un rost sa va spun cat de bun este. Motivul pentru care ma repet, este ca de aceasta data, am facut unele modificari si l-am facut cu cacao. Si asta pentru ca Maya vrut neaparat sa manace ceva ciocolatos si sa poata sa isi puna si in pachetelul pentru gradinita. Va dati seama ca ceva cu crema nu era potrivit (in special pentru mancat la gradinita), mie imi era o lene deosebita sa fac prajituri si atunci checul acesta care se pregateste deosebit de usor a fost cea mai buna alegere.


Ingrediente:
4 oua
2 cani zahar
1 si 1/4 cana lapte
1 cana ulei
4 cani faina
2 plicuri praf de copt
4 linguri cacao
jumatate de lingurita bicarbonat de sodiu alimentar


Reteta este pentru 2 tavite de chec.

Am amestecat toate ingredientele solide . Le-am adaugat pe cele lichide. Am mixat bine de tot. Am pus hartie de copt in tavitele pentru chec. Am turnat compozitia in tavite, cate jumatate in fiecare.

Am dat la cuptorul preincalzit, la foc mic, pentru aproximativ 40 de minute. Nu va uitati la ceas ci faceti testul scobitorii! Fiecare cuptor coace diferit asa ca timpul nu e relevant.


Laura, multumesc inca odata! Excelent checul tau!

Pofta buna!

Biscotti cu nuca, ciocolata si prune uscate

Dupa cum va povesteam la prima reteta de biscotti pe care am pregatit-o, acestia sunt foarte usor de preparat si ingredentele sunt foarte usor de inlocuit si combinat. Cei facuti in casa sunt mult mai buni decat cei cumparati, care mai contin si o gramada de conservanti, desi nu ar trebui.

Sunt niste reguli de baza de urmat, dar in rest puteti sa va faceti de cap cu aromele, ciocolata sau fructele uscate.
Mi-a ramas niste nuca macinata de la o prajitura si m-am gandit ca o pot folosi la biscotti. Am pus ideea in practica si am obtinut niste biscotti care nu au mai apucat sa fie copti a doua oara. Sa nu mai spuneti la nimeni! As fi vrut sa fac reteta cum scrie la carte si sa nu mai adaug unt, dar nu m-a lasat inima. Prea au iesit buni data trecuta!


Ingrediente:
2 cani de faina
1 cana de zahar
2 oua
jumatate de cana de nuca macinata
prune uscate
un plic zahar vanilat
50 gr. ciocolata cu lapte maruntita
1 lingurita praf de copt
1/2 lingurita bicarbonat de sodiu alimentar
2,3 linguri lapte
125 gr. unt la temperatura camerei
O mana de prune uscate


Am stins praful de copt cu lapte.Am amestecat toate ingredientele pana am obtinut o compozitie lipicoasa. Daca e nevoie mai puteti adauga faina pana obtineti un aluat pe care sa il puteti lucra mai usor, dar sa nu fie nici prea tare. Am impartit alautul in doua si am modelat doua batoane pe care le-am asezat in tava, pe hartie de copt, la distanta una de alta. Le-am dat la cuptorul preincalzit pentru aproximativ 25 de minute, la foc mic. Dupa ce s-au copt, se scot din cuptor si se lasa la racit. Se taie felii de aproximativ 2 cm grosime.


Aici intervine partea pe care eu nu am mai apucat s-o fac. Feliile se pun inapoi in tava, tot pe hartia de copt, si se mai coc 5 minute pe fiecare parte. Se pot pastra intr-un borcan inchis ermetic pentru o perioada lunga de timp.


Pofta buna!