Gutui si mere coapte cu unt

Gutuile si merele acestea, au avut soarta pecetluita, inca de acum cateva zile, cand le-am pus gand rau. Stateau acolo, intr-un cos si incepeau sa se stafideasca. Initial, am vrut sa fac un compot din gutui...dar mi-a fost prea lene sa le curat si sa le tai bucatele. Asa ca mi-a venit stralucita idee sa le introduc la cuptor. Si nu asa, oricum! Insotite de niste unt si niste scortisoara cu zahar la care am mai adaugat si niste samburi de migdale.
La prima vedere...nimic special. Dar mirosul...Mirosul de mere si gutui coapte!!!! Nu as putea sa il descriu in cuvinte. Nu cred ca puteam gasi o utilitate mai buna pentru niste fructe obosite ca acelea, mai ales intr-o zi friguroasa de iarna ca asta.

Ingrediente:


mere si/sau gutui
unt
scortisoara praf
zahar
samburi de migdale maruntiti


De explicat nu e mare lucru! Se spala fructele. Cele mai bune sunt cele romanesti. Eu le am din livada de la Dezna. De aceea s-au si oxidat imediat dupa ce le-am taiat. Stiu! Puteam sa le stropesc cu lamaie, dar am vrut sa arate rustic si simplu. Le-am uns cu unt, am presarat zahar si scortisoara si am mai aruncat si niste samburi de migdale deasupra, asa de vrajeala.
Le-am pus pe o tava, pe hartie de copt si le-am dat la cuptor, la foc mic pentru aproximativ 25 de minute. Am scos merele dupa 10 minute, pentru ca sunt gata mai repede decat gutuile.
Se pot servi calde sau reci. In ambele variante sunt delicioase.

Pofta buna!

Pui la cuptor umplut cu prune afumate

V-am tot amenintat pe Facebook cu puiul asta, dar am facut ce-am facut si nu am apucat sa il postez. Dar iata ca a venit si vremea lui. Puiul, odihneascase-n pace...este de mult mancat si uitat. Au ramas pozele si parca, parca....imi amintesc vag si reteta...
Ce este special la puiul asta... nu este neaparat umplutura, cat faptul ca l-am „copt“ intr-o oala veche de tuci, care a vazut multe, multe fripturi la viata ei. Oala este mostenita de la bunica.


Ingrediente:
un pui intreg de 2 kg
150 g prune uscate si afumate fara samburi
150 g ciuperci champignon
un morcov
o bucata de praz
un ardei gras
2-3 catei de usturoi
1 lingura mustar Dijon
50 g unt
putin ulei
1 legatura patrunjel
sare, piper
1 cana apa

Puiul se spala foarte bine si se curata de eventuale parti nedorite (varful aripilor, resturi de pene, etc.). Se condimenteaza in exterior si in interior cu sare si piper. Mai puteti adauga si alte condimente, dupa preferinta.

Ciiupercile curatate, prazul taiat marunt, ardeiul gras taiat cubulete, morcovul taiat rondele si usturoiul zdrobit, se calesc impreuna in foarte putin ulei, cam 10 minute. La final adaugam si prunele uscate. Umplem puiul cu aceasta compozitie si il asezam intr-o tava. Ce nu incape din umplutura, putem sa asezam pe langa pui. In tava, turnam o cana de apa. Ungem puiul cu putin mustar. Acesta il va ajuta sa se rumeneasca frumos. Pe sub pielea puiului, putem introduce mici bucatele de unt.

Acoperim puiul cu folie de aluminiu si il introducem la cuptor, la foc mic. Puiul trebuie sa stea la cuptor aproximativ 1 h pentru fiecare kilogram. Asa ca daca puiul are 2 kg, va sta la cuptor 2 h. Se mai poate adauga apa daca este nevoie. In ultimele 15 minute se indeparteaza folia de aluminiu.

Umplutura se poate servi ca si garnitura.

Pofta buna!

Rechin albastru la tigaie

Nu ma innebunesc dupa carnea de rechin cum de altfel nu ma omor dupa pestele oceanic in general. Carnea de rechin, in particular, este o carne aspra si uscata. Consistenta difera de la o specie la alta. Gatita in felul acesta, adica foarte putin, carnea ramane suculenta si gustoasa. Lamaia si cimbrisorul atenueaza mirosul si gustul dur de peste oceanic.

Carnea de rechin se gaseste in supermarketuri, congelata. Si in genral, carnea congelata de peste contine enorm de multa apa. Asa ca, daca cumparati, asteptati-va ca dupa decongelare, cantitatea de carne sa scada cu 20-30% sau chiar mai mult.

Este posibil ca in unele supermarket-uri sa gasiti carne de peste si fructe de mare „proaspete“, asezate frumos pe un pat de gheata. Abureala! Este carne decongelata. Vreau sa vad si eu supermarketul ala care transporta pesti si fructe de mare vii, si ii casapesc live in fata clientilor. Asa ca nu va amagiti. Nu platiti mai mult pentru carne de n ori decongelata si recongelata.

Daca intr-adevar doriti peste proaspat, atunci cumparati-l viu.

Ingrediente:

2 bucati medalion rechin albastru
1 jumatate de lamaie
2 linguri de ulei
1 catel de usturoi
1 crenguta cimbrisor
sare, piper alb


Carnea de rechin se decongeleaza se spala si se scurge bine de apa. Se indeparteaza pielea, care este oricum foarte tare si necomestibila. Pielea mai are si propriatatea de a mirosi ingrozitor atunci cand o prajesti. Este valabil cam la majoritatea pestilor oceanici.

Carnea se condimenteaza cu sare si piper alb. In uleiul bine incins se adauga cimbrisorul si usturoiul si se lasa cateva momente pentru a elibera aromele. Se adauga si carnea de rechin. Se prajeste 3 minute pe o parte si 2-3 minute pe cealata. Inainte sa il luam de pe foc, stoarcem lamaia deasupra carnii. Astfel atenuam din mirosul de peste oceanic.

Se serveste imediat, cu lamaie.

Pofta buna!

Biscotti

La fel ca si toate retetele italiene, si aceasta este deosebit de simpla si de gustoasa. Este foarte usor de facut, atat de usor incat si un copil ar putea sa o pregateasca (excluzand partea cu coptul). Nu am facut niciodata, asa ca am dat un search pe google, am citit o gramada de retete si de povesti si am ajuns la concluzia ca nu e nevoie de o reteta anume.


Sa vorbim putin despre biscotti! Biscotti sunt niste prajiturele(sau biscuiti) coapte de doua ori. Sunt cunoscute si sub numele de cantuccini, biscotti di Prato, biscochos, cantucci, carquinyolis sau rosegnos. De cele mai multe ori contin migdale, nuci, fistic sau alune. De asemenea mai contin si mirodenii cum ar fi scortisoara sau anasonul.

Reteta de baza trebuei sa contina doua parti de faina, o parte zahar, praf de copt, mirodenii, oua cat sa le lege si nucile, alunele etc. Se amesteca toate si din aluatul obtinut se modeleaza niste baghete care se dau la cuptor aproximativ 25 de minute. Apoi se taie felii. La randul lor feliile se mai dau la cuptor cate 5-10 minute pe fiecare parte. cu cat al doile acopt dureaza mai mult, cu atat biscotti vor fi mai uscati.

Se mai pot adauga in compozitie si o gramada de fructe uscate, iar la final se pot orna cu glazura de ciocolata.

Fiind foarte uscati, biscotti se servesc impreuna cu o bautura. Wikipedia ne spune ca in Italia biscotti se servesc impreuna cu Vin Santo (un vin desert). In America, se servesc de obicei impreuna cu cafea, capucino, latte sau ceai negru. In Spania, biscotti acompaniaza vinuri dulci cum sunt muscatul sau muscatelul.

Biscotti se pot pastra o perioada indelungata de timp, intr-un borcan inchis ermetic.

Eu nu i-am facut pentru pastrare indelungata, asa ca iata reteta mea, revizuita si adaugita

Ingrediente:
1 cana zahar
2 cani faina
2 oua
2 lunguri cacao
o lingurita si jumatate de praf de copt
125 gr. unt la temperatura camerei
jumatate de cana de nuci curatate
jumatate de cana de samburi de migdale
jumatete de cana de curmale uscate
un sfert de cana de visine congelate
un plic zahar vanilat

Nucile le-am taiat neglijent si le-am prajit putin, in cuptor. Curmalele le-am taiat marunt. Visinele le-am decongelat, le-am stors bine si le-am maruntit. Am amestecat toate ingredientele pana am obtinut o compozitie lipicioasa. Am modelat-o cu mainile presarate cu faina, pana am obtinut 2 baghete. Le-am pus pe hartie de copt. Le-am dat la cuptor pentru aproximativ 20 -25 de minute la foc mediu in primele 5 minute, apoi la foc mic. Le-am scos din cuptor, le-am lasat sa se raceasca. Le-am taiat in feli de aproximativ 2 cm grosime. La faza asta am pierdut cam jumatate din biscotti, pentru simplul motiv ca au fost mancati. Pe ceilalti i-am dat din nou la cuptor cate 5 minute pentru fiecare parte desi ai mei insistau ca nu mai au nevoie de a doua tura de copt.

Puteti sa puneti in compozitie cam orice fel de fruct va doriti. Daca doriti sa ii pastrati pentru mult timp, va sfatuiesc sa folositi fructe uscate.

Pofta buna!

Food porn

Introducere in food porn

„Daca caserola ar fi sinonima cu „pozitia misionarului“, pornografia alimentara este pentru adeptii sai o adevarata Kama Sutra.“

(The skinny gourmet- What is food porn)

Pentru ca in ultima vreme am cam avut chef de scris , m-am gandit ca ar fi o idee buna sa
tratez si acest subiect, prea putin dezbatut in blogosfera romaneasca. Mi s-a parut
subiectul extrem de interesant, mai ales dupa ce m-am documentat serios. Voi publica articolul in mai multe parti.

Ce este food porn sau ce este pornografia alimentara?

„Food porn“ sau in traducere, pornografia alimentara este un fenomen larg raspandit, despre care insa nu se vorbeste in Romania sau despre care se vorbeste prea putin. Odata cu ultimul
boom economic, acest fenomen impreuna cu lifestyle entartainment-ul au luat amploare, tocmai
pentru ca este strans legat de bunastare, confort si divertisment.

Dar, sa clarificam lucrurile de la inceput. Ce este pornografia alimentara sau „food porn“? Conform Wikipedia , „food porn“ este un termen provocator, invariabil aplicat unei prezentari vizuale spectaculoase a mancarii, gatitului sau mancatului in industria publicitara, show -uri gastronomice, in special pentru promovarea produselor cu un inalt continut de grasimi si calorii, pentru promovarea unor feluri de mancare exotice care provoaca dorinta de ale gusta, sau pentru a glorifica mancarea ca un substitut pentru sex.

In cultura populara, tot Wikipedia, catalogheaza si unele show-uri de succes, cum ar fi Iron Chef, drept Food Porn. Tot mai multe show-uri gastronomice , au incetat sa mai aiba o valoare practica si educativa, inlocuind aceste atribute cu adevarate spectacole , in care gatitul, preparatul si aranjatul alimentelor sunt cu totul iesite din comun, doar de dragul divertismentului si al distractiei. La fel cum pornografia este considerata un substitut pentru sex, la fel si pornografia alimentara este catalogata ca un substitut pentru actiunea in sine a gatitului si mancatului. La fel cum in pornografie, sunt prezentate actiuni pe care un om normal nu le-ar putea incerca sau reusi vreodata, si in pornografia alimentara apar uneori elemente cum ar fi ingredientele, maniera de a le pregati sau aranjarea lor excesiv de elaborata, pe care nimeni nu le-ar incerca in bucataria proprie.

Jim Lahey, detinatorul restaurantului at Sullivan Street Bakery and Co., a fost printre primii bucatari care a folosit termenul Food Porn, pe site-ul sau in 1996.

Si acum sa revenim in bucataria noastra cea plina de food porn. Ramanem insa tot impreuna cu wikipedia, care ne spune ca in ultima vreme, pornografia alimentara a devenit prevalenta pe
blogurile culinare, unde fotografia si modul de a descrie mancarea sunt facute intr-o
maniera decadenta si erotica de multe ori. Pe www exista o multime de comunitati adunate
in jurul placerii de a privi fotografii cu mancare si de a discuta despre gastronomie. Pe langa simpla actiune de a posta imagini si descrieri senzuale, simpla practica de a publica imagini cu mancare pentru ca intreaga comunitate sa saliveze la vederea lor, este un exemplu de food porn. Aceste preferinte, pot fi considerate chiar fetish-uri daca sunt duse la extrem. Si trebuie sa recunosc ca imi petrec foarte mult timp privind fotografii cu mancare! Nu degeaba sunt maniac!


Mai putin cunoscuta, dupa cum ne relateaza tot Wikipedia, este o forma de food porn, practicata de catre comunitatile de bloggeri care sufera de disfunctii alimentare, si pentru care imaginile cu mancare reprezinta un tabu. De exemplu imaginile cu deserturi sau fast food. Dezbaterile lor includ dezgustul, dorinta, sau satisfactia ca le pot privi fara sa isi doreasca sa le manace. Din aceasta privinta fenomenul food-porn s-a dezvoltat ca un substitut pentru ceea ce isi doresc acesti oameni cu adevarat, si anume sa poata manca normal. Se multumec insa sa priveasca doar, bucurandu-se ca privitul nu are consecinte.

Fotografia food-porn pe internet




Fotografia, in relatie cu gastronomia, este un subiect care ma intereseaza in ultima vreme din ce in ce mai mult. Totul a inceput cand am descoperit niste site-uri cunoscute in domeniu, si recunoscute ca fiind food-porn. Este vorba despre Foodgawker, Tastespotting si Photograzing. Mai recent, am descoperit si Food Porn Daily, pe care insa nu am avut timpul necesar sa il explorez indeajuns. Va invit sa le vizitati daca nu ati facut-o pana acum, pentru ca merita.

La inceput, doar am privit admirativ, apoi mi-am facut curaj si am incercat sa patrund si eu in lumea lor. Aceste site-uri se prezinta ca niste foto-colectii de retete gastronomice. Oricine are un blog culinar ar trebui sa isi doreasca sa publice pe aceste site-uri. Regulile sunt extrem de stricte, iar administratorii lor sunt foarte selectivi cand vine vorba sa publice fotografii culinare. Doar cele mai bune fotografii ajung sa apara acolo. Am avut insa nervii tari, m-am ambitionat, m-am documentat, m-am inarmat cu un aparat foto nou, si alte ustensile necesare si am perseverat. Asta se intampla acum mai bine de o jumatate de an. Astazi, am ajuns sa figurez cu cate o mica galerie foto pe fiecare dintre aceste site-uri:
http://foodgawker.com/post/archive/bucatarmaniac/
http://www.tastespotting.com/profile/bucatarmaniac/submissions/1
http://www.seriouseats.com/user/profile/bucatarmaniac

Despre fotografia food porn

Pentru ca asa cum am mai spus, fotografia ma intereseaza cel mai mult in legatura cu acest subiect, vom discuta si despre legatura ei cu food-porn-ul, ea reprezentand cea mai raspandita metoda de exprimare in domeniu, pe internet. Cu cat tehnologia fotografica evolueaza, si sunt disponibile aparate tot mai sofisticate care insa pot fi folosite de catre oricine, fotografia din blogosfera culinara a inceput sa fie tot mai calitativa si sa treaca de la banala ilustrare exemplificativa a retetelor, la adevarate capodopere artistice. Lumina, culoarea, umbrele, decorul, efectele fotografice, fotografierea detaliilor, devin tot mai importante. Retetele sunt doar un pretext. Detaliile incep sa fie foarte valoroase. O bucata de paine fotografiata aproape microscopic, te face sa ii simti coaja intre dinti, si sa ii simti mirosul cand e proaspat scoasa din cuptor. Focalizarea pe un anumit obiect din imagine si incetosarea celorlalte obiecte , lumina care uneori arde sau intunericul care creaza un clar-obscur caravagian, te introduc in atmosfera, iti trezesc si celelalte simturi. Incepi sa simti mirouri, si gusturi, sa simti cu varful degetelor texturi . Glandele salivare incep sa lucreze si inghiti in sec...e doar o imagine...dar e foarte bine facuta.
Blogosfera culinara a cunoscut in ultimii ani o explozie, fara precedent, mancarea si bautura fiind intotdeauna in centrul interactiunii si socializarii umane. Fotografia a fost aceea care le-a facut sa se deosebeasca intre ele. Oricat de gustoasa ar fi sau ar parea o reteta, daca trantesti langa ea o poza neclara,cu anomalii cromatice si cu „tulburel“ cum imi place mie sa le alint, nu stiu pe cine mai convingi sa incerce acea reteta sau sa revina pe blogul tau. Conform statisticilor, un blog bine si inteligent ilustrat este un blog citit.

Regula celor cinci secunde

Sunt convins ca ati auzit de regula celor 5 secunde! Se refera la timpul pe care o bucata de mancare poate sa stea pe podea (dupa ce ati scapat-o pe jos). Si apoi sa poata fi luata si consumata. Bineinteles ca totul a inceput printr-o gluma, dar s-a transformat in proiect stiintific.

Regula aceasta este interpretabila, normal. Sigur ni s-a intamplat tuturor sa scapam pe jos o bucatica gustoasa pe jos si sa avem dubii daca s-o aruncam la gunoi sau sa o ridicam si sa o mancam. Bineinteles, ca totul depinde si daca te vede cineva! :))) Copiii, pe de alta parte, cu cat sunt mai mici, cu atat au mai putine prejudecati si nu ezita sa culeaga orice ar fi potential comestibil de pe jos.

Iata insa, ca s-a facut o cercetare in acest caz la Colegiul din Connecticut. Rezultatele au fost comunicate intr-o conferinta de presa.

Doi cercetatori au luat mostre din doua feluri de mancare: felii de mere si drajeuri Skittles. Le-au aruncat pe jos in doua locatii diferite (restaurant si bar), pentru intervale 5,10 ,30 si 60 de secunde. De asemenea le-au testat si dupa 5 minute petrecute pe jos. Dupa care le-au testat microscopic pentru a vedea daca contin bacterii de pe jos.

Nu au gasit bacterii pe mostrele de mancare care au stat pe jos 10 sau 30 de secunde. Bucatile de mar au adunat bacterii abia dupa un minut, iar drajeurile au adunat bacterii, abia dupa ce au stat pe jos 5 minute.

Astfel, conform cercetatorilor, rezultatele dovedesc ca poti sa astepti cel putin 3o de secunde pana sa culegi mancarea scapata pe jos fara ca ea a fie contaminata cu bacterii.

Eu cred insa, ca totul ramane la alegerea fiecaruia, iar sfatul meu este sa nu consumati alimentele daca au cazut pe jos, doar in cazul in care le puteti spala ! :PPP

Iata si o schema a deciziilor legate de acest subiect, aici. Este mai mult decat haios!

Calendar 2010 - Februarie, desktop

Asa cum v-am promis anul trecut, vin cu continuarea calendarului 2010, pentru luna februarie. Cei care il doresc, il pot descarca in formatele de mai jos. Am ales o imagine din postarea de aici. astept propuneri pentru luna Martie. Propunerile le puteti face la e-mail bucatarmaniac@gmail.com si se pot alege din toate postarile de pana acum precum si din cele pe care le voi face pana in data de 15 februarie. Va multumesc.

Calendarul pentru desktop, Bucatar Maniac 2010, a fost creat pentru uz personal. Este interzisa preluarea lui si folosirea in scopuri comerciale. Toate drepturile rezervate: © bucatarmaniac.blogspot.com.



800X600 xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx 1024X768 xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx 1280X1024

Pogacele cu jumari

Pogacelele cu jumari sunt o traditie in zona noastra, si se prepara in special iarna. Nu sunt foarte greu de facut, insa dureaza destul de mult. asa ca va sfatuiesc sa va apucati de ele intr-o zi cand n-aveti altceva de facut. Trebuie rabdare, calm si daca nu sunt facute cu drag, n-au sa fie bune!

Ingrediente:
jumatate de kg de faina
1 plic de drojdie uscata
1/4 l lapte caldut
2 oua
1 lingura rasa de zahar
100 gr untura (osanza, nu unsoare)
1/4 kg jumari macinate
sare, piper dupa gust sau dupa ochi

un ou batut, chimen si piper pentru pus deasupra

Drojdia se amesteca cu cateva liguri din laptele caldut si cu zaharul. Se lasa la dospit intr-un loc caldut. Faina se framanta impreuna cu untura (osanza macinata) pana obtinem o compozitie nisipoasa. Se adauga drojdia dospita, si ouale, sare si piper. Sarea si piperul se pot amesteca si cu pasta de jumari, dar va sfatuiesc sa adaugati sare si in aluat. Se adauga trepat si laptele caldut. (la unele fainuri s-ar putea sa mai aveti nevoie de putin lichid. Mai puteti adauga lapte caldut.) Framantam pana obtinem un aluat potrivit, pe care il lasam jumatate de ora la dospit, intr-un loc caldut, intr-un vas acoperit.
Dupa ce aluatul a dospit, il intindem pe masa pudrata cu faina, intr-o foaie de aproximativ 1,5 cm grosime. Il ungem cu1/3 din pasta de jumari (pe care o obtinem macinand jumarile in robotul de bucatarie sau in masina de carne). Il impaturam in doua, apoi in patru. Il introducem in frigider pentru 15 minute. Il scoatem si il intindem din nou, in acelasi mod ca mai inainte. Il ungem in nou cu pasta de jumari, il impaturam si il introducem la frigider. Repetam aceasta procedura, in total de trei ori.
La final, intidem aluatul intr-o foaie de aproximativ 1 cm grosime si il ungem cu un ou batut. Presaram chimen. Decupam pogacele cu o forma sau un pahar pe care in prealabil l-am introdus in faina. Se coc in tava unsa sau pe hartie de copt, la foc mediu, pentru aproximativ 20 de minute.
Cand sunt gata trebuie sa arate ca in fotografia de mai sus.

Pentru un aspect mai deosebit, se pot cresta cu cutitul, inainte de coacere. Eu am uitat! :P

Pofta buna!

    

Fara gluten

Cine navigheaza pe site-urile culinare, in special pe cele straine, gaseste tot mai multe retete care contin in titlu, expresia „gluten free“ sau fara gluten. Am putea crede ca este vorba despre o „fita“ noua. Nu este deloc asa! Retetele fara gluten se adreseaza persoanelor care, din cauza unor disfunctii de ordin alimentar sunt nevoite sa respecte o asemenea dieta. Celiachia sau boala celiaca este intalnita la aproximativ una din o suta de persoane, in special in tarile in care cerealele sunt consumate in masa zilnica. Celiachia este o afectiune a aparatului digestiv si se manifesta prin intoleranta la gluten. Destul despre boala! Sa vorbim putin despre gluten!

Glutenul este un termen folsit pentru a denumi anumite proteine de origine vegetala, prezente in cereale. Nu toate aceste proteine sunt toxice pentru persoanele care dezvolta aceasta intoleranta, ci doar cele prezente in grâu, orz, ovăz, secară, alac şi hibrizii acestora.

Din punct de vedere alimentar (si asta este partea care ne intereseaza pe noi) glutenul este cel care da elasticitatea aluatului framantat, cel care il face sa dospeasca.
(Mai multe date tehnice despre gluten puteti gasi pe wikipedia.) Cu cat cantitatea de gluten prezenta in faina este mai mare, cu atat creste calitatea produsului de panificatie, cu atat painea est mai pufoasa si mai voluminoasa. Pe de alta parte, daca cantitatea de gluten este mica, faina este recomandata produselor de patiserie care trebuie sa fie fragede (biscuiti).

Poate ca vi se pare plictisitor tot ce v-am spus pana acum. Subiectul, implica oricum, mult mai multe date tehnice, cu care insa, nu vreau sa va obosesc. Am facut, insa recent, un studiu, printre etichetele produselor din magazine, sa vad cat este de usor sa ai aceasta intoleranta in Romania. Este stiut faptul ca producatorii trebuie sa prezinte pe etichete daca produsele contin sau nu potentiali alergeni. (cum ar fi alunele sau urmele de alune...etc.). Ori, glutenul este considerat un alergen. Mi-a fost foarte greu sa gasesc vre-un produs care specifica pe eticheta acest lucru. Pe de alta parte, in supermarket-uri nu am gasit produse fara gluten (in afara fainii de orez pe care am gasit-o intr-un singur loc). Stiu, exista paste fainoase din porumb sau orez, dar cele mai multe contin si „proteine vegetale“ de origine necunoscuta, sau faina de grau. asa ca, va spun de pe acum, in Romania e greu sa tii o dieta „fara gluten“ . Sa nu mai vorbim de preturile care le-am gasit online, pe site-uri specializate.

Iata cateva din retetele mele fara gluten:
Prajitura de cocos cu ciocolata si crema de vanilie
Ciuperci si legume la gratar
Salata Caprese

Va doresc Pofta buna si va doresc sa puteti manca placinte dospite! :P

News-ar reloaded

Cel mai important site independent de stiri din Arad, News-ar, a intampinat noul an cu o fata noua. Daca in presa locala aradeana, criza duce si aduce publicatiile media pe print si din on-line la faliment, nu acelasi lucru se intampla cu cei buni, care reusesc sa creasca si sa performeze. News-ar vine pentru aradeni si nu numai, cu o grafica mai primitoare, cu un site mult mai usor de accesat si navigat, cu o redactie upgradata cu publicisti-comentatori de renume pe plan local (:P), cu flux de stiri national si international.
In anul care a trecut, News-ar s-a extins cu subdomenii si subredactii in cele mai importante orase ale judetului Arad (Ineu, Pecica si Curtici), lucru pe care nici o alta publicatie ardeana nu l-a mai facut pana acum. Pe news-ar puteti citi azi ce scriu ziarele de maine.

Bombe sau prajituri din resturi de prajituri

Nu stiu voi cum stati la capitolul prajituri de sarbatori, dar mie imi raman o gramada pe carenu le mai manaca nimeni. Si asta datorita excesului. Sunt, bune, le-am manca...dar nu mai incape. Mai vin si prieteni, rude si vecini cu prajituri! Mai avem si dulciuri de la mos craciun (o gramada mare)... Si pur si simplu nu le mai putem manca. Asa ca ajung sa zaca neatinse cateva zile. Unele se mai usuca... cele cu crema se mai arunca... O adevarata risipa.
Brusc, dupa cateva zile, am manca ceva dulce! Si atunci intervin bilutele astea cu cocos care aduna in ele toata bunatatea si aroma sarbatorilor. Noi le-am poreclit bombe!

Ingrediente:
prajituri de toate felurile, blaturi, pandispane, checuri, cozonaci, biscuiti, fursecuri etc (de preferinta fara crema)
125 gr. margarina pentru prajituri
2 linguri de cacao
esenta de rom
3 linguri de zahar
zahar vanilat
fructe confiate, ciocolata rasa, etc
150-200 ml lapte

In principiu reteta este identica cu cea de la salam de biscuiti. Cantitatile insa variaza in functie de cate resturi de prajituri aveti. Aici ar fi reteta cam pentru jumatate de kg. Laptele, margarina, cacao si zaharul se amesteca pe foc pana se topesc si se omogenizeaza. Dupa ce siropul se raceste adaugam esenta de rom si zaharul vanilat sau esenta de vanilie. Turnam cate putin peste resturile de prajituri. Framantam, si mai adaugam sirop pana obtinem o compozitie ca a asalamului de biscuiti. Din ea formam bilute de marimea pe care o dorim, pe care le dam prin fulgi de nuca de cocos. Daca cumva prajiturile pe care le folositi sunt cu crema, framantati bine prajiturile inainte de a adauga sirop. S-ar putea sa nu mai trebuiasca sa adaugati foarte mult.
Mai puteti pune: fructe uscate, ciocolata rasa sau bucatele, rahat, alune, nuci...etc
De asemenea, se poate pune in mijlocul fiecarei bilute: o aluna, o visina din visinata sau orice traznaie va trece prin cap.

Pofta buna!

Taxa pe fast-food !!!?!???!!!!?

Iata o alta mostra de idiotenie pe care ne-o servesc guvernantii!!! Nu spun ca nu sunt de acord ca alimentatia fast-food este nesanatoasa. Intrebarea mea este cum se va putea pune in aplicare o asemenea taxa, care, sa fim seriosi, nu vizeaza sanatatea noastra ci umplerea buzunarelor lor.
Sunt curios cum se va pune eticheta de fast-food! Hamburgerul e clar! Cola si bauturile carbogazoase -clar! Dar cremvurstii si mezelurile suprasaturate de chimicale din alimentari si supermarcheturi? Ce se va intampla cu mancarurile semipreparate cum sunt crochetele de peste si cartofii congelati pentru prajit? Nu sunt tot nesanatoase? Dar cu uleiul, care este un factor important in industria fast-food? Apoi, se pare ca va fi si o taxa pe dulciuri! probabil incepand cu zaharul... si terminand cu ciocolata! Asa ca daca vrem sa facem prajituri de casa...sanatoase si fara chimicale... ne taxeaza. Pana aici nu m-am lamurit... sa vedem ce mai urmeaza...
Nu prea stiu cum e in restul tarii, dar cel putin in Arad, fast-food-urile servesc mai mult mancare romaneasca decat hamburgheri s.a.m.d.. Si la unele se manaca destul de bine. Toate servesc supe si ciorbe, sarmale, tocanite, salate, fripturi si gratare. Ba char si hamburger cu piept de pui. Si astea se vor taxa? Apoi cum se va face diferenta intre unele restaurante si fast-food-uri, pentru ca meniul este extrem de asemanator?(nu ma refer aici la restaurantele foarte scumpe care au un meniu mai select)
Voi ce parere aveti?

Salata caprese

Salata Caprese (contrar credintei populare , caprese nu se scrie cu doi s) sau mai bine zis Insalada Caprese (wikipedia: „salata in stil Capri“) este una din cele mai simple si gustoase salate din bucataria italiana. Se numeste asa pentru ca provine din insula Capri din sudul Italiei. Are in compozitie ingrediente putine, gustoase, aromate si elegante.

Totul este sa alegeti rosii si branza mozzarella de calitate. Am vazut in rafturile magazinelor o varietate larga de mozzarella, printre care si unele marci romanesti care n-au nici o legatura cu celebra branza italiana. Mozarella trebuie sa fie alba, moale, in general sub forma de bila si conservata obligatoriu in zer.

Este foarte important ca mozzarella sa fie tinuta la temperatura camerei inainte de consum, pentru ca rece, are cu totul alt gust.

Exista multe variante de condimentare ale acestei salate, asa ca va invit sa o preparati dupa gustul vostru. Mie mi-a placut cea mai simpla varianta: rosii, mozzarella, sare, piper negru si frunze proaspete de busuioc.

Alte variante pot contine: otet balsamic, usturoi pisat, sosuri picante sau chiar oregano.

Ingrediente:

2-3 rosii de marime medie
2-3 bile de branza mozzarella
Frunze proaspete de busuioc
sare, piper dupa gust
putin ulei de masline


Modul de preparare este cum nu se poate mai usor si rapid. Branza si rosiile se taie felii. Busuiocul se rupe bucatele si se freaca putin impreuna cu cativa stropi de ulei de masline, sare si piper. Se aseaza branza si rosiile in starturi printre care se strecoara si dressing-ul descris mai sus. Se pot taia si cubulete si amesteca toate ingredientele intr-un bol.

Se serveste simplu sau cu bruschete, ca aperitiv si de multe ori vara, ca fel principal pentru ca este usoara si racoroasa.

Pofta buna!

Piept de pui la gratar

Gluten free recipe/ reteta fara gluten

Pieptul de pui la gratar este o reteta foarte usor de gatit, fara pic de grasime. De asemenea, este o reteta fara gluten. Se poate prepara foarte bine pe grill-pan, asa cum am facut eu, sau si mai bine pe gratarul cu carbuni.

Preparat corespunzator, el va fi moale si fraged. Se poate condimenta cu tot ceea ce doriti si se poate servi cu o gramada de garnituri

Ingrediente:

piept de pui ,

sare, piper dupa gust

10 gr de unt pentru asezonat

Pieptul de pui se taie fille. Se bate pentru a rupe fibra. Se condimenteaza dupa gust. Se aseaza pe gratarul incins. Nu se foloseste ulei sau unt pentru prajit. Daca gratarul este suficient de incins, carnea nu se va lipi.

Daca respecatti timpul de preparare, nu veti obtine un piept de pui tare si atos.

Se lasa maxim 2 minute pe o parte si maxim 1 minut. pe cealalta parte. In acest fel veti obtine o carne moale si zemoasa. Dupa ce carnea a fost luata de pe foc se poate asezona cu putin unt.

Salam de biscuiti

La multi ani! Le multumesc toturor celor care mi-au vizitat blogul in anul ce a trecut si va doresc multa fericire si sanatate in noul an!

Sunt foarte multe retete pe care le fac fara reteta. Poate ca unii dintre voi stiti deja. Aceasta este una dintre ele. De obicei, cand vreau sa postez o astfel de reteta, cantyearesc si masor totul. Din pacate, acum nu am prea avut timp, dar va pot da aproximativ cantitatile. Oricum, cel mai bine e sa facem totul dupa gust.

Ingrediente:
1 kg biscuiti
250g margarina pentru prajituri
3-4 linguri de cacao
4-5 linguri de zahar
300- 400 ml lapte
esenta de rom
zahar vanilat
dupa preferinte si optional: fulgi de ciocolata, fructe confiate taiate marunt, stafide, rahat etc

In primul rand trebuie sa vorbim despre biscuiti. Biscuitii Petit Beurre nu sunt cei mai straluciti pentru salamul de biscuiti. Pentru ca se inmoaie prea tare si umeziti se transforma intr-un fel de mazga elastica...bleah!!
De aceea, va recomand sa folositi biscuiti „populari“ sau cum le mai spun eu biscuiti „comunisti“! Din aceia cu care poti sparge capul cuiva sau iti poti compromite dantura! Aceia sunt perfecti! I-am gasit in kaufland si se vand la kilogram.

Daca reusiti sa achizitionati niste biscuiti din acestia, atunci va puteti apuca de treaba, presupunand ca aveti deja restul ingredientelor.

Margarina la temperatura camerei, se arunca in lapte , se pune peste niste cacao, (3-4 linguri in functie de cat de ciocolatos doriti sa fie salamul) zahar dupa gust si se pune pe foc pana se topesc toate si se omogenizeaza. Bineinteles ca trebuie sa amestecati bine! Se da la racit. Daca va spune cineva ca margarina se adauga dupa ce s-a racit siropul de ciocolata, nu-i luati in seama. Este doar o superstitie culinara. Fuctioneaza perfect si asa cum va spun, nemaivorbind de faptul ca este mult mai usor.

Biscuitii trebuie zdrobiti. Treaba asta o las la fantezia fiecaruia. Eu i-am dat pe mana robotului de bucatarie, dar numai putin, sa mai ramana si bucati mai maricele.

Dupa ce se raceste compozitia ciocolatoasa putem adauga in ea si esenta da rom. Daca o adaugam cat e calda, isi va pierde din aroma.

Turnam lichidul peste biscuiti, treptat, in timp ce amestecam cu o mana. Spun treptat, pentru ca biscuitii pot absorbi mai mult sau mai putin lichid (in functie de biscuiti), si nu vrem sa ne iasa un salam de biscuiti prea moale. Framantam totul pana obtinem un aluat usor modelabil. Daca aveti pofta si aveti la indemana, puteti sa introduceti in el tot felul de bunatati cum ar fi fructele confiate, stafidele, rahatul... etc. Eu am ras inauntru niste ciocolata amaruie.

Se poate intampla sa nu aveti destul sirop ciocolatos, si asta din cauza biscuitilor, a caror compozitie difera de la un producator la altul. In acest caz, puteti sa mai adaugati lapte. De asemenea, zaharul este bine sa il adaugati dupa gust, in functie de cat de dulci sunt biscuitii.

Il rasturnam pe o folie de plastic (o punga de congelator daca nu aveti folie)
si il rasucim in forma de salam. Atentie sa nu ramana aer in interiorul salamului. Il introducem la frigider pana a doua zi.
Dupa ce s-a intarit, desfacem folia si il putem taia felii.

Pofta buna!